băuturile alcoolice,
ţigaretele, ţigările şi ţigările de foi,
provenite din producția internă, achiziții intracomunitare și import
Bere DA NU DA
Vinuri liniştite - - -
Vinuri spumoase DA NU DA
BFL DA NU DA
BFS DA NU DA
Prds. intermediare DA NU DA
Alcool etilic – mat. primă DA NU NU
Băut. alc. din gr. alcool DA DA DA
etilic
Iunie 2018, București 26
STUDII DE CAZ
ÎNTREBARE:
Care sunt obligaţiile dpdv al accizelor pentru vinurile
achiziţionate intracomunitar de o societate din RO?
RĂSPUNS:
a) Consideraţii:
- vinul este un produs supus accizelor armonizate;
- din perspectivă fiscală, vinurile sunt clasificate în vinuri liniştite şi
vinuri spumoase, ale căror definiţii sunt prevăzute la art.350 din
Codul fiscal;
- nivelul actual al accizelor pentru vinuri:
● 0 lei/hl de produs pentru vinurile linistite;
● 47,38 lei/hl de produs pentru vinurile spumoase.
Posibile situaţii:
A. Furnizorul din UE este antrepozitar autorizat pentru
producţie/depozitare vinuri
societatea din RO ar trebui să se autorizeze în calitate de:
► antrepozit fiscal de depozitare;
► destinatar înregistrat;
► destinatar înregistrat care primeşte doar ocazional.
Deplasarea de la furnizorul din UE către societatea din RO este
însoţită de e-DA – anexa nr.33 de la TVIII din NM.
Cauza C - 151/16
Părţi: Vakarų Baltijos laivų statykla împotriva
Valstybinė mokesčių inspekcija prie Lietuvos
Respublikos finansų ministerijos (Inspecția Națională
Fiscală din subordinea Ministerului Finanțelor din
Republica Lituania)
Obiectul litigiului: respingerea restituirii accizelor
aferente combustibilului utilizat pentru navigaţia în
apele comunitare.
Situaţia de fapt:
- societatea în cauză (A) este o întreprindere lituaniană care exercită
printre altele o activitate de construire nave maritime;
- la 7 octombrie 2009, societatea a încheiat un contract având ca obiect
construirea unei nave de transport de mărfuri pentru o societate
estoniană (B);
- în cadrul acestui contract, societatea A a achiziţionat 80.600 de litri de
combustibil, care a fost turnat direct în rezervoarele navei în discuţie şi a
achitat accizele aferente combustibilului respectiv. O parte din acesta a
fost utilizat pentru a efectua teste cu nava respectivă, înainte de a o livra
societăţii B;
- printr-o declaraţie oficială de transfer şi de recepţie din 6 iunie 2013,
societatea A a transferat societăţii B proprietatea, precum şi toate
drepturile şi interesele asupra navei în discuţie, inclusiv echipamentele şi
rezervele aflate la bordul acesteia, dintre care 73.030 de litri de
combustibil neconsumat în timpul testelor efectuate înainte de livrarea sa;
Iunie 2018, București 39
Jurisprudenţă CJUE
Situaţia de fapt:
- în urma recepţionării acestei nave, societatea B a dispus ca aceasta să
navigheze, fără încărcătură, din portul Klaipėda (Lituania) în cel din
Stralsund (Germania), unde a preluat prima sa încărcătură comercială, pe
care a transportat-o apoi cu titlu oneros în portul Santander (Spania);
- la 22 iulie 2013, societatea A a solicitat Inspecţiei Naţionale Fiscale
rambursarea accizei pentru combustibilul livrat în rezervoarele navei în
discuţie şi exportat de societatea B în afara teritoriului lituanian;
- prin decizia din 21 august 2013, Inspecţia Naţională Fiscală a respins
această cerere, pentru motivul că, la momentul livrării combustibilului în
discuţie către societatea B, societatea A nu a completat documentele
contabile cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de
dreptul naţional şi nu deţinea o licenţă eliberată conform procedurii
aplicabile care să îi permită să aprovizioneze nave cu combustibil;
Situaţia de fapt:
- fiind sesizată cu o plângere împotriva acestei decizii, Comisia pentru
litigii fiscale din cadrul Guvernului Republicii Lituania a anulat, prin decizia
din 28 noiembrie 2013, decizia Inspecţiei Naţionale Fiscale de refuzare a
rambursării accizei, pentru motivul în esenţă că acest refuz era întemeiat
pe consideraţii de natură formală;
- Inspecţia Naţională Fiscală a formulat o acţiune în anulare împotriva
acestei decizii din 28 noiembrie 2013 la Tribunalul Administrativ Regional
din Vilnius, Lituania, care a admis această acţiune prin hotărârea din 9
decembrie 2014;
- societatea A a introdus recurs în fața instanţei de trimitere, având ca
obiect anularea acestei hotărâri şi menţinerea deciziei respective din 28
noiembrie 2013;
- Curtea Administrativă Supremă, Lituania a hotărât să suspende
judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
Iunie 2018, București 41
Jurisprudenţă CJUE
Întrebări preliminare:
1) Art.14 alin.(1) lit.(c) din Directiva 2003/96 trebuie interpretat în
sensul că accizele nu pot fi percepute pentru aprovizionarea cu
produse energetice în împrejurări cum sunt cele din prezenta
cauză, în care produsele sunt livrate în vederea utilizării lor drept
combustibil pentru o navă care urmează să navigheze pe apele
Uniunii Europene în scopul, care nu implică o plată directă, de a
deplasa nava în cauză prin tracţiunea propriului său motor din
locul în care a fost construită până într-un port din alt stat membru
pentru a prelua de acolo prima sa încărcătură comercială?
Răspuns:
Art.14 alin.(1) lit.(c) din Directiva 2003/96/CE (...)
trebuie interpretat în sensul că scutirea prevăzută la
această dispoziţie este aplicabilă combustibilului
utilizat pentru a asigura navigaţia unei nave, fără
încărcătură, dintr-un port al unui stat membru, în speţă
cel în care a fost construită nava, într-un port din alt
stat membru, pentru a încărca de acolo mărfuri ce
trebuie transportate ulterior într-un port dintr-un al
treilea stat membru.
Iunie 2018, București 45
Jurisprudenţă CJUE
Răspuns:
Art.14 alin.(1) lit.(c) din Directiva 2003/96 trebuie
interpretat în sensul că se opune unei reglementări a
unui stat membru precum cea în discuţie în litigiul
principal, care exclude aplicarea scutirii prevăzute la
această dispoziţie pentru motivul că aprovizionarea cu
produse energetice a unei nave a fost efectuată fără
respectarea cerinţelor de formă prevăzute de această
reglementare, deşi aprovizionarea în cauză este
conformă ansamblului condiţiilor de aplicare prevăzute
de respectiva dispoziţie.
Iunie 2018, București 47
Jurisprudenţă CJUE
Cauza C - 31/17
Situaţia de fapt:
- Sucrerie de Toury, al cărei succesor legal este Cristal
Union, exploatează o instalaţie de cogenerare de căldură şi
de electricitate pentru care utilizează gaze naturale drept
combustibil;
- gazele naturale livrate societăţii Sucrerie de Toury între 1
ianuarie 2006 şi 25 decembrie 2007 au fost supuse
impozitului intern pe consumul de gaze naturale, prevăzut la
articolul 266 quinquies din Codul vamal, de către furnizorul
acestora, care a plătit cuantumul aferent;
Situaţia de fapt:
- întrucât a considerat că aceste livrări de gaze ar fi trebuit
scutite de impozitul respectiv în temeiul art.14 alin.(1) lit.(a)
din Directiva 2003/96, Sucrerie de Toury a sesizat
Tribunalul Administrativ din Orléans, Franţa cu o acţiune
având ca obiect obligarea statului la repararea prejudiciului
pe care consideră că l-a suferit ca urmare a întârzierii
Republicii Franceze de a transpune această directivă în
dreptul intern;
- printr-o hotărâre din 31 ianuarie 2013, Tribunalul
Administrativ din Orléans a respins acţiunea respectivă;
Iunie 2018, București 50
Jurisprudenţă CJUE
Situaţia de fapt:
- printr-o hotărâre din 18 decembrie 2014, Curtea
Administrativă de Apel din Nantes, Franţa a respins apelul
formulat de Sucrerie de Toury împotriva acestei hotărâri,
pentru motivul, în esenţă, că gazele naturale destinate
producerii combinate de căldură şi de electricitate intră sub
incidenţa exclusivă a art.15 alin.(1) lit.(c) din Directiva
2003/96, care prevede posibilitatea ca statele membre să
scutească produsele energetice utilizate pentru o astfel de
producere, iar nu a art.14 alin.(1) lit.(a) din această
directivă, potrivit căruia statele membre scutesc produsele
energetice utilizate pentru a produce electricitate;
Iunie 2018, București 51
Jurisprudenţă CJUE
Situaţia de fapt:
- la 10 februarie 2015, Sucrerie de Toury a
declarat recurs la Consiliul de Stat, Franţa
împotriva acestei hotărâri;
- în aceste condiţii, Consiliul de Stat a hotărât să
suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii
următoarea întrebare preliminară:
Întrebare preliminară:
Produsele energetice utilizate pentru producerea
combinată de căldură şi de electricitate intră exclusiv
sub incidenţa posibilităţii de scutire prevăzute la art.15
alin.(1) lit.(c) din Directiva 2003/96 sau intră, de
asemenea, în ceea ce priveşte partea din aceste
produse al cărei consum corespunde producerii de
electricitate, în domeniul de aplicare al obligaţiei de
scutire prevăzute la art.14 alin.(1) lit.(a) din această
directivă?
Iunie 2018, București 56
Jurisprudenţă CJUE
Răspuns:
Art.14 alin.(1) lit.(a) din Directiva 2003/96/CE (...)
trebuie interpretat în sensul că scutirea obligatorie
prevăzută la această dispoziţie se aplică produselor
energetice utilizate pentru a produce electricitate atunci
când aceste produse sunt utilizate pentru producerea
combinată de electricitate şi de căldură, în sensul
art.15 alin.(1) lit.(c) din această directivă.