Motricitatea în etapa adolescenţei (14-

18 ani)

Această perioadă se împarte în 3

subetape
- preadolescenţa (14-16 ani),
- adolescenţa propriu-zisă (16-18 ani),
- adolescenţa prelungită (18-25 ani),
Este legată de dobândirea statului de
adult şi este caracterizată de intensa
dezvoltare a personalităţii, toate
acestea în contextul ieşirii treptate de
sub tutela familiei şi a şcolii etc.
• Particularități anatomo-fiziologice ale
adolescenței

• Maturizarea biologică intelectuală şi morală se

resimt progresiv în conduita afişată, căutarea de
sine fiind substituită prin afirmarea de sine
• În plan somatic, rapidelor transformări din etapa
pubertară le iau locul procese mai lente
caracterizate de reducerea creşterii în înălţime
(în special la fete) şi de creşteri ale perimetrelor
şi ale diametrelor segmentare.
• Din punct de vedere funcţional, structurile de
coordonare ale sistemului neuro-endocrin se
maturizează, fapt semnificativ în echilibrarea
efectuării actelor şi acţiunilor motrice şi în
reglarea superioară a acestora.
• Reacţiile mimice, gestuale se controlează
voluntar din ce în ce mai bine, capacitatea de
stăpânire a acestora devenind activă.
• Între 15 și 18 ani se instalează perioada
postpubertară la fete și continuă procesele
pubertare la băieți. Ritmul creșterii anuale
scade intens la fete, spre deosebire de
creșterea băieților care continuă activ
până la sfârșitul acestei perioade.
• După pubertate fetele cresc cu numai 3,2
cm și în greutate cu 7,4 kg. La acestea
creșterea se oprește la 17 ani, în timp ce
sporirea în greutate continuă până la 18
ani.
• Băieții cresc cu 12 cm în înălțime și cu
14,4 kg anual. În acestă perioadă talia
medie crește la ambele genuri, realizând o
diferență cu aproape 10 cm în favoarea
băieților.
 Motricitatea în etapa adolescenței

• Răspunsurile motrice devin complexe şi nuanţate pe

fondul dezvoltării abilităţilor de a sesiza elementele
semnificative pentru o conduită motrică eficientă.
• Adolescentul îşi evaluează şansele de reuşită şi face
predicţii plauzibile în ceea ce priveşte performanţele
motrice proprii. În ceea ce priveşte calităţile motrice,
acestea progresează (în special la băieţi), deşi în şcoli
se lucrează destul de puţin la acest obiectiv.
• Deprinderile şi priceperile motrice consolidate în
etapele anterioare trebuie perfecţionate, căutându-se
să se acopere cât mai bine aria activităţilor motrice
existente (educaţionale, competiţionale, de timp liber,
de expresie corporală etc.).

• Exerciţiul fizic, ca instrument principal, este stimul

biologic care prin cumulare asigură dezvoltarea
morfologică-funcţională armonioasă, educarea
echilibrată a calităţilor motrice (de bază, aplicativ-
utilitare, specifice ramurilor de sport, de expresie
etc.).
• Datele menționate mai sus,
conduc la concluzia că în
conformitate cu legile creșterii
și dezvoltării organismului la
vârsta de 15-19 ani copilul este
apt pentru eforturi fizice
crescute, ca volum, intensitate,
complexitate, băieții în mai
mare măsură decât fetele
• Progresul este lent, uneori
nesemnificativ d.p.d.v. al
performanțelor motrice de la un an la
altul;
• performanțe mult mai scăzute la fete
decât la băieți;
• la unele probe (alergare de viteză,
aruncarea greutății), cele mai bune
valori se obțin de către copii de 14-15
ani, descrescând pe măsură ce
înaintează în vârstă;
• această stare de fapt reliefează
deficiențele pregătirii elevilor pe linia
calităților motrice în mod deosebit a
vitezei și forței generale și locale.
• Obiectivele activităților motrice la adolescenți:

• continuarea optimizării dezvoltării organismului

asigurând indici superiori morfo-funcționali, proporții
armonioase și o atitudine corectă;

• perfecționarea capacității motrice prin asigurarea unor

indici de forță, rezistență, viteză, îndemânare;
mobilitate articulară și suplețe;

• îmbogățirea sistemului de cunoștințe, priceperi și

deprinderi motrice prin însușirea bazelor tehnico-
tactice ale unor ramuri sportive sau a altor forme de
practicare a exercițiilor fizice;

• perfecționarea la eleve a simțului ritmului, plasticității

și expresivității în mișcare;
• formarea obișnuinței de practicare sistematică a
exercițiilor fizice, în mod independent în timpul liber.
• Indicații metodice
• În vedera dezvoltării fizice, exercițiile de
tonicitate și troficitate musculară, mărirea
forței și rezistenței musculare, respiratorii și
de relaxare se vor grupa în complexe de
dezvoltare fizică. Complexul cuprinde variabil
un număr de 6-10 exerciții.
• Se pune accentul pe folosirea exercițiilor
pentru tonificarea musculaturii extensoare, de
postură și de creștere a forței statice, de
menținerea și fixarea segmentelor în atitudine
corectă, asigurând totodată puncte de sprijin
pentru mișcările în forță ale membrelor
superioare.
• Există posibilități pentru ca viteza să se poată
dezvolta la nivelul unor indici superiori în toate
formele sale de manifestare: viteza mișcărilor
singulare, frecvența mișcărilor, viteza de
reacție și de accelerare și viteza în regimde
forță, rezistență și coordonare, etc.
• Rezistența este calitatea motrică care la această
vârstă se dezvoltă cel mai eficient în cazul în care
se acționează continuu și sistematic.
• Se va urmări dezvoltarea rezistenței în strânsă
legătură cu dezvoltarea forței și a vitezei.

• Capacitatea de rezistență a organismului nu se

dezvoltă numai prin alergare de durată, ci prin
orice exerciții repetate de mai multe ori cu pauze
între serii de exerciții. Efectuarea exercițiilor
pentru dezvoltarea rezistenței reclamă o pregătire
prealabilă a marilor funcțiuni și angrenarea
treptată a organismului în eforturile de
rezistență.

• O atenție deosebită se va acorda copiilor de 15

ani al căror organism nu este suficient de pregătit
pentru a suporta eforturi de durată.
• Forța este calitatea asupra căreia se pot exercita
influențe deosebite, deoarece organismul copiilor
se apropie de maturitate.
• Se poate acționa asupra dezvoltării forței generale
și segmentare de menținere (statică), cât și asupra
forței dinamice.
• La această vârstă se vor folosi aproape toate
procedeele folosite în antrenament, se vor folosi
complexe circuit de tip mediu (6 exerciții) si lung
(9 exerciții). Vor avea un conținut și o dozare
diferită pentru băieți și pentru fete.

• În complexele de exerciții pentru fete, se va pune

accent pe dezvoltarea forței musculaturii
abdominale, a membrelor inferioare și a membrelor
superioare. În cazul lor vor fi alternate cu
exercițiile pentru dezvoltarea mobilității articulare
și supleții, iar în final să se prevadă exerciții de
forță generală și segmentară.
• Îndemânarea este calitatea asupra căreia se
acționează cel mai puțin în mod deliberat și cel mai
mult în mod implicit, deoarece la acest nivel de vârstă
se operează cu acte motrice, priceperi și deprinderi
care solicită, după cum am mai spus, un grad crescut
de coordonare pe baza capacității de generalizare și
abstractizare a gândirii.

Indicații metodice generale – Calități Motrice

• simultan cu acționarea asupra dezvoltării calităților

motrice, copii trebuie să primească un sistem de
cunoștințe care să le permită participarea conștientă
la această activitate și să acționeze independent;

• este necesar să se insiste asupra pregătirii prealabile

a marilor funcțiuni, în special în ceea ce privește
dezvoltarea forței și vitezei;

• nivelul efortului să fie atent dozat și în creștere

treptată de la an la an, odată cu înaintarea în vârstă;
• Metodica inițierii elevilor în practicarea ramurilor
de sport cuprinde mijloace pentru atletism,
gimnastică, jocuri sportive (baschet, handbal,
fotbal, volei, rugby).

• Exercițiile atletice sunt întrebuințate în funcție de

scopul pe care-l servesc, respectiv ca mijloace de
pregătire a marilor funcțiuni pentru efort, ca
obiect al învățării și perfecționării tehnicii, ca
mijloace pentru dezvoltarea calităților motrice ca
elemente de întrecere.
• Se recomandă lucrul cu micro-grupe în care
elevii să beneficieze de un număr mare de
repetări, să se corecteze între ei, să-și măsoare și
să-și înregistreze performanțele.
• Terbuie să se folosească în mai mare măsură
întrecerile.
• Gimnastica.
• Elementele acrobatice vor fi consolidate
și perfecționate în cadrul parcursurilor
aplicative, legărilor, combinațiilor. Fetele
vor avea legări și combinații din acrobatică
și gimnastică ritmică.

• Inițierea copiilor în practicarea jocurilor

sportive se face în funcție de opțiunile lor.
Ei trebuie să fie capabili să organizeze, să
conducă și să desfășoare întrecerile la
jocul sportiv în sistemul competițional
intern (clasă, școală).
• Obiectivele instructiv-educative ale jocurilor
sportive în această etapă de vârstă sunt:
• consolidarea și perfecționarea tacticii jocului
sportiv pentru care a optat;
• dezvoltarea capacității de joc, a spiritului de
întrecere prin participare în cadrul unui sistem
competițional.

• În metodica predării jocului sportiv se va avea în

vedere orientarea actuală, aceea de a structura
exerciții care să reprezinte acțiuni de joc, în așa
fel încât să fie pregătitoare pentru jocul bilateral
mijloacele folosite să aibă caracter sintetic de
îmbinare a procedeelor tehnice, așa cum se
aplică ele în condițiile jocului.

• În finalul acestei etape (18 ani) se încheie pentru

majoritatea tinerilor acţiunea formativ-
educaţională exercitată de şcoală în sistem, cu
dimensiunile sale motrică, cognitvă şi afectivă
 Motricitatea în etapa tinereţii 18-25 ani

• Odată pubertatea încheiată, adolescentul s-a

transformat în tânăr care, din punct de vedere
al dezvoltării morfofuncționale cât și al
capacității de efort și al caracteristicilor
psihice, se apropie tot mai mult de adult.

• Studiile au arătat că indicii dezvoltării fizice

(înălțime, greutate, perimetru toracic) se
apropie de nivelul indicilor morfologici ai
adulților.

• Practicarea activităților motrice sub diferitele

lor aspecte reprezintă o parte importantă a
educației generale, este un fenomen și act de
cultură, un mijloc de emancipare cu conținut
pedagogic ce are drept scop dezvoltarea fizică
armonioasă, consolidarea psihică, educarea
trăsăturilor de caracter ale individului.
• Ca proces instructiv-educativ cu caracter
organizat, activitățile motrice reprezintă
un proces bilateral, în cadrul căruia, sub
conducerea cadrelor de specialitate,
subiecții sunt supuși sistematic unor
influențe în permanentă concordanță cu
obiectivele educației, în general, și cu cele
de pentru fiecare etapă privind
perfecționarea dezvoltării fizice și a
capacității motrice.

• Rezultă deci, ca o necesitate indiscutabilă,

că din sistemul disciplinelor cu care se
acționează la vârsta la care procesele de
creștere și dezvoltare sunt încă prezente,
inclusiv în primii ani (care coincid cu
etapa vieții de student) formarea și
pregătirea tinerei generații nu poate fi
concepută fără activități specifice
educației fizice și sportului.
Particularități ale activităților motrice la acestă grupă de
vârstă
• La intarea în facultate, sub aspectul nivelului general
de motricitate, tinerii se prezintă ca o masă eterogenă,
cu puține elemente de vârf, în timp ce peste 20%
dintre ei se află sub nivelul minim de motricitate la
această vârstă, cu tendințe de stagnare sau chiar de
scădere a indicilor de rezistență în alergare, de forță în
comparație cu generațiile anterioare.

• Sub aspectul nivelului de pregătire și de practicare a

unor ramuri de sport, un procent de 10% dintre tineri
prezintă un nivel acceptabil, ceilalți situându-se la
nivel de începători sau neinițiați într-o ramură de sport
(excepție fac baschetul și fotbalul, la care numărul
celor inițiați este mai mare).

• La fete nivelul general de motricitate se situează sub

nivelul băieților. La această vârstă o mare parte dintre
tineri optează pentru solicitări la eforturi minimale cu
evitarea exercițiilor de alergare de rezistență, a
exercițiilor de gimnastică, preferând jocurile sportive,
gimnastica aerobică și de întreținere.
• Obiectivele activităților motrice:

• cuprinderea tuturor tinerilor în practicarea sistematică

și organizată a exercițiilor fizice și a sporturilor
preferate;

• îmbunătățirea continuă a stării de sănătate, a vigorii

fizice și psihice și a dezvoltării corporale armonioase;
• ridicarea nivelului general de motricitate și însușirea
elementelor de bază din practica unor ramuri de sport;

• modelarea stărilor psiho comportamentale și

transpunerea acestora în practica vieții sociale (fair
play, spiritul de echipă, responsabilitate, perseverență,
hotărâre, încredere, stăpânire de sine etc.);
• formarea convingerilor și deprinderii de practicare
independentă a exercițiilor fizice și a sporturilor
preferate în scop deconectant;
• asigurarea efectelor de compensare asupra activității
intelectuale, a tratamentului asupra sedentarismului,
stresului și oboselii

• Grupele constuite pe ramuri de sport al căror

componenți provin, de regulă din grupe profesionale. În
cadrul acestor grupe, conținutul activității va fi
orientat spre însușirea și perfecționarea elementelor
tehnico-tactice de bază, specifice ramurii de sport
respective, pregătirea generală urmând a fi completată
și prin mijloace din atletism și din alte ramuri de sport.
• Se va urmări în primul rând latura formativă, cea
deconectantă rezultând ca o consecință a modului de
organizare și desfășurare a lecțiilor.
• Păstrând specificul fiecărei ramuri de sport, ne
pronunțăm totodată pentru a se acorda prioritate
activității în aer liber, pentru valorificarea factorilor
naturali de călire cât și pentru asigurarea unei solide
motricități generale.
• Principii metodologice pentru dezvoltarea
calităților motrice la această grupă de vârstă

• Exercițiile pentru dezvoltarea vitezei se efectuează

pe fondul unui organism bine pregătit pentru efort,
odihnit și cu o bună stare de excitabilitate. Drept
urmare mijloacele pentru dezvoltarea vitezei se vor
programa la începutul lecției.
• Se folosesc exerciții bine însușite, încadrate în
structuri motrice simple, care să permită lucrul în
regim de viteză.
• Exercițiile se execută în regim de rapiditate
maximă sau apropiat de maxim;
• Durata unui exercițiu de viteză, se menține atât
timp cât subiecții sunt capabili să păstreze ritmul
impus;
• Numărul de repetări să asigure posibilitatea ca și la
ultima execuție subiectul să mențină rapiditatea
impusă.
• În dezvoltarea forței se va ține seama de:
• Structura unui exercițiu este precis
localizată la o grupă sau lanț muscular;

• Prioritate vor avea execițiile pentru

dezvoltarea forței dinamice, în raport cu
forța statică;

• Pauzele între serii trebuie să asigure

refacerea energetică a grupelor musculare
implicate în efort.

• Se selecționează mai întâi exerciții pentru

învingerea greutății propriului corp, apoi cu
partener, în ultima parte cu greutăți și
încărcături.
• Rezistența:
• Volumul efortului depus să asigure o stare de
oboseală; pauza între repetări să nu asigure refacerea
totală a organismului;

• Ca și forța rezistența se programează în ultima parte a

lecției.

Îndemânarea. Mijloacele se folosesc în prima parte a

lecției, respectând:
• Un nivel crescut de excitabilitate crescută din partea
subiecților;

• Un grad de complexitate progresivă a mijloacelor

utilizate;

• Diverse poziții, de succesiuni și de ritmuri în exerciții,

• Durată scurtă, viteză de execuție, precizie și eficiență

a acțiunii.
 Principalele obiective în pregătirea pe ramură de sport
• Lărgirea și perfecționarea nivelului de motricitate
generală și specifică, prin promovarea în pregătire a
unor mijloace selecționate din ramura de sport
preferată;

• Însușirea și perfecționarea elementelor tehnico-

tactice;
• Însușirea principalelor probleme organizatorice și a
prevederilor regulamentare, specifice ramurii
respective;

• Asigurarea tonicității psihofizice, a bucuriei de

mișcare și cultivarea deprinderilor de practicare
independentă a sportului preferat;
• Depistarea și selecția elementelor dotate pentru
echipele reprezentative.