KINETOLOGIE

CURS NR 6
 DEFORMAŢIILOR MEMBRELOR INFERIOARE
• Cele mai frecvente deviaţii şi deformaţii ale membrelor
inferioare, care se întâlnesc la şcolari sunt cele localizate la
nivelul genunchilor şi picioarelor.
• Genunchii prezintă atitudini deficiente sau deformaţii
propriu-zise:
- în plan frontal
- planul sagital.
• În plan frontal genunchii pot fi:
- în valg (sau X)
- sau varum (în paranteză) – atunci când apropierea sau
depărtarea condililor interni este simetrică faţă
de linia mediană.
- K atunci când numai unul din genunchi este deviat în
valg
- în ghilimele când orientarea axului vertical al
genunchiului este diferită – unul este în valg celălalt în
var.
Analizaţi din profil – în plan antero-posterior –
genunchii pot fi :
- în semiflexiune
- în hiperextensie.

La nivelul piciorului deviaţiile şi deformaţiile

sunt sistematizate – după orientarea axului lung
al labei piciorului:
- picioare aduse
- abduse
• Gambele – se examinează ca şi coapsele
din punct de vedere al lungimii şi grosimii
lor, al formei şi poziţiei. Astfel se pot întâlni
gambe lungi şi subţiri, scurte şi groase,
arcuite lateral (total sau diafizo-epifizar
superior) sau anterior (în lamă de sabie).
• Gleznele – cel mai frecvent sunt
deformate de deficienţele piciorului. Astfel
ele pot fi deviate în valg şi foarte rar în var.
La glezne se examinează aspectul
maleolelor – care în urma entorselor sau a
altor traumatisme devin inegale ca formă
şi dimensiuni.
 După sprijinul tălpilor:
Acest sprijin se poate face :
– pe vârf (picior ecvin) – sau pe călcâie
(picior talus)
– pe partea externă (picior varus) sau
pe partea internă (picior valgus) ;
– pe toată talpa (picior plat) sau pe vârf
şi pe câlcâie (picior scobit).
Cele mai frecvente sunt formele
combinate:
– piciorul abdus, valg şi plat ;
- picior abdus – varus, ecvin sau scobit.
 CORECTAREA GENUNCHILOR ÎN VALGUM

• În mod normal, coapsa formează cu gamba un

unghi obtuz de 170-175° deschis lateral.
• Genu valgum reprezintă o deficienţă fizică
caracterizată printr-o oblicitate mai mare a
femurilor, proiecţia medicală a genunchilor şi
diminuarea unghiurilor laterale sub 145°.
Scopul exerciţiilor corective :
1. Tonificarea şi scurtarea muşchilor laterali
interni şi alungirea muşchilor externi ai
coapselor şi gambelor. Pentru aceasta muşchii
interni vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie, iar muşchii externi –
excentric şi în afara segmentului de contracţie.
 CORECTAREA GENUNCHILOR ÎN VARUM
Genu varum reprezintă deficienţa fizică caracterizată
prin proiecţia laterală a genunchilor cu deschiderea
unghiurilor dintre coapsă şi gambă medial (situaţie
inversă faţă de genu valgum).
Scopul exerciţiilor corective este :
• 1. Tonificarea în condiţii de scurtare a muşchilor
laterali externi ai coapselor şi gambelor – concomitent cu
alungirea muşchilor interni ai aceloraşi grupe musculare.
Pentru aceasta, muşchii externi ai coapselor vor lucra
concentric şi în interiorul segmentului de contracţie în
timp ce muşchii interni vor lucra excentric şi în afara
segmentului de contracţie.
2. Realizarea unei mai bune stabilităţi a articulaţiei
genunchiului.
3. Formarea unui reflex corect de atitudine a
genunchilor în stând, mers şi alergare.
 CORECTAREA GENUNCHILOR ÎN FLEXIE
Scopul exerciţiilor fizice :
1.Tonificarea şi scurtarea musculaturii anterioare
a coapsei (muşchiul quadriceps femural) în
acelaşi timp cu alungirea muşchilor situaţi
posterior pe coapsă şi genunchi. În acest sens
muşchii anteriori vor lucra concentric (dat fiind
condiţiile anatomice în afara segmentului de
contracţie) în timp ce musculatura posterioară va
lucra excentric.
2. Mărirea mobilităţii articulaţiei coxo-femurale şi
a stabilităţii articulaţiilor genunchiului.
3. Formarea unui reflex corect de mişcare în
mers şi în ortostatism.
CORECTAREA PRIN GIMNASTICĂ MEDICALĂ
A GENUNCHILOR ÎN HIPEREXTENSIE

Scopul exerciţiilor fizice :

– Tonificarea şi scurtarea musculaturii
posterioare a coapselor şi gambelor,
concomitent cu lungirea muşchilor quadriceps
femural.
– Formarea reflexului corect de atitudine a
poziţiei genunchilor în ortostatism şi mers.
CORECTAREA PRIN GIMNASTICĂ MEDICALĂ
A PICIORULUI PLAT

• Piciorul plat reprezintă diformitatea cea mai

întâlnită la nivelul membrelor inferioare şi se
caracterizează prin prăbuşirea bolţii
longitudinale şi transversale.
• Prăbuşirea bolţii plantare la vârsta adultă este
legată în mod special de profesiile care solicită
această regiune în mod deosebit (frizeri,
vânzători, ospătari) sau de existenţa unor boli
care necesită imobilizări de lungă durată.
Scopul exerciţiilor fizice :
1. Tonificarea şi scurtarea musculaturii plantare,
combaterea contracturii musculare a picioarelor
în stând şi mers.
 ENTORSA

• Entorsa este o leziune traumatica a ligamentelor si

articulatiilor. Entorsa se observa în special la adult, este
foarte rara la copil, unde ligamentele suple si elastice se
lasa destinse fara a se rupe, precum si la batrîni, unde
acelasi traumatism determina mai frecvent o fractura.
• Localizarea cea mai frecventa a entorselor se afla la
nivelul gleznei, urmând entorsa genunchiului. Aspectul
membrului afectat se schimba, întrucît atrofia este
progresiva si cuprinde muschii extensori.
• Obiectivele urmarite în kinetoterapie sînt: controlul
durerii, reducerea tumefactiei si a edemului din
vecinatate, asigurarea mobilitatii, cresterea tonusului
muscular, reeducarea mersului.
 Fractura
• Fractura se produce la nivelul unui os în urma unui
traumatism, violent; uneori fractura apare dupa un traumatism
de mai mica importanta, care actioneaza asupra unui os
fragilizat printr-o suferinta anterioara (osteoporoza, tumoare
osoasa).
• Se apreciaza ca fracturile reprezinta 10 la suta din totalul
traumatismelor si sânt de 10 ori mai frecvente decît luxatiile.
• Fracturile se întîlnesc la toate vîrstele, dar incidenta cea mai
mare se situeaza între 20 si 40 de ani.
• Refacerea osului fracturat:
- prin aparat ghipsat pîna la formarea unui calus solid;
- instituirea cît mai precoce a tratamentului de recuperare,
prin contractii musculare si mobilizari articulare, chiar din
timpul imobilizarii;