Sunteți pe pagina 1din 28

OREION- PAROTIDITA

EPIDEMICĂ
VIRUSUL URLIAN
Actualitatea temei
■ În practica de toate zilele medicul se întâlneşte destul de frecvent cu
oreionul atât la copii, cât şi la adulţi. Multiple forme clinice ale oreionului
determină afectarea diferitor organe şi sisteme. Aşa cum maladia există
sub diferite forme clinice, diagnosticul ei nu este întotdeauna atât de
simplu. E dificilă stabilirea diagnosticului oreionului atunci, când sunt
afectate izolat SNC, pancreasul, testicule şi în cazul formelor fruste,
uşoare. Consecinţele diagnosticului tardiv conduc la schimbări
patologice ale SNC, atrofia testiculelor, în unele cazuri poate surveni
decesul. Deci fiecare medic e obligat să cunoască bine clinica
oreionului.
• Oreionul
• este o boală virală transmisibilă determinată de virusul urlian,
caracterizată clinic prin afectarea glandelor salivare precum și a
altor glande și tesuturi: pancreas, sistem nervos, testicole.
• Afectarea mai frecventă a glandelor parotide a făcut ca boala să
capete denumirea generică de parotidită epidemică.
• Oreionul este răspindit pe întregul glob, apare endemic sau in
epidemii cel mai des in colectivități școlare și militare
• Receptivitatea este generală.
• Ca vîrstă oreionul apare la adolescenți și la adulți tineri.
• Incidența maximă a oreionului survine iarna și
primăvara.
• Nou-născuții din mame imune prezintă o imunitate
pasivă, carec dispare după cîteva luni.
• Oreionul apare doar in mod excepțional sub vîrsta de un
an.
Virusul urlian
• Familia Paramyxoviridae
• Genul Paramyxovirus
Dimensiuni – 150-170 nm
Genom – ARN+, liniar
Învelişul conţine: hemaglutinine, hemolizina şi neiraminidaza
Rezistenţă: relativă, t -20ºC – cîteva zile, t mai joasă – 6-8 luni.
Caractere de cultură
• Virusurile se reproduc in ouă embrionate.
• Tulpinile de virus proaspăt decelate se dezvoltă
bine in culturi renale primare embrionare
umane.
• Efectul citopat se caracterizează prin formarea
de celule polinucleare.
Patogenia formei clinice:

 Sursa de infecţie:
 bolnavi cu forme tipice de oreion
 bolnavi cu forme atipice (fruste, inaparente)

 Mecanismul de transmitere:
 1)calea aeriană ( prin picături de salivă)
 2)contact indirect (prin obiecte atinse de salivă)
 Indicele receptivităţii constituie 85%.
 Morbiditatea max. – copii 5-15 ani Sezonalitatea – iarnă-
primăvară
Patogenia formei clinice:

 Perioada de incubație e de 14-21 de zile.


 Perioada prodromală: 1-2 zile-
subfebrilitate,discomfort, cefalee, indispoziție, dureri
retromandibulare.
 Parotidita este o boală foarte contagioasă, însă la 50%
din infecții evoluează asimptomatic.
 In cazurile grave se dezvoltă virusemie.
Patogenia formei clinice:

 Oreionul se caracterizează prin: febră, inflamația glandelor parotide,


sublinguale și submandibulare,
 Dureri retromandibulare la masticaţie.
 Tumefacţie la nivelul uneia dintre glandele parotide, iar peste 1-2 zile în
mare parte şi a celeilalte. Glandele parotide la palpare sunt elastice,
sensibile.
 Pielea lucioasă, neinfiltrată, destinsă, de culoare normală. În cavitatea
bucală orificiul canalului Stenon infiltrat (roşu, proeminent) – simptomul
Moursou (50%-80%). Parotidita progresează în 2-3 zile şi durează 7-10
zile.
Submaxilită

 Tumefacţie mai frecvent bilaterală, ovală,


elastică, păstoasă, nedureroasă.
 Edem periglandular, uneori cervical.
 Frecvent se asociază cu parotidita, dar poate fi şi
singura afecţiune în oreion.
 Submaxilita urliană se înregistrează în 25% din
cazuri
Sublingvită

Tumefacţia glandei sublinguale


Edem Jenă în alimentaţie
Se înregistrează foarte rar
Pancreatită
 Debut brusc
 Febră
 Dureri epigastrice sau în centură
 Greţuri, vome
 Anorexie
 Diaree sau constipaţie
 Semnele clinice durează zile Funcţia pancreasului se restabileşte în 3-
4 săptămîni.
 Pancreatita urliană se înregistrează în 51-72% din cazuri.
Orhită, orhoepididimită
 Febră
 Frison
 Dureri în partea inferioară a abdomenului
 Tumefacţie testiculară, edem, congestie, temperatură locală, dureri,
frecvent unilaterală, poate fi bilaterală (15%)
 Apare după 1-2 săptămîni de la debutul parotiditei Durează 5-7 zile,
apoi treptat cedează Se poate asocia cu epididimită
 Orhita, orhoepididimita se înregistrează în 31-34% din cazuri.
Meningita seroasă

 Se instalează mai frecvent ulterior parotiditei (a 5-7-a zi),


dar poate preceda sau poate apărea concomitent.
 În debut: febră, cefalee, vome repetate.
 Fotofobie, fonofobie. Semne meningiene (redoarea cefei,
semnele Kernig, Brudzinschi) apar în 1-2-a zi a bolii, dar
pot fi frecvent disociate sau chiar absente.
 Meningita urliană se înregistrează pînă la 85% din cazuri.
Encefalită, meningoencefalită
 Date clinice şi paraclinice caracteristice meningitei
 Tulburări de conştienţă (obnubilare, sopor), delir Convulsii
 Semne de focar cerebral
 Se înregistrează rareori Evoluţie – benignă, semnele meningiene dispar
în 5-7 zile LCR se va normaliza după 3-5 săptămîni
 Rareori: tulburări senzoriale, cefalee, areflexie reziduale În formele mai
grave, foarte rar, sunt posibile sechele (hidrocefalie, semne de focar
cerebral)
 Encefalita, encefalita (meningoencefalita) urliană se înregistrează în
0,5-1% din cazuri.
Clasificarea oreionului conform
severităţii bolii:
 Forme clinice:
1. Uşoară
2. Medie
3. Severă
 Criteriile de severitate
 Generale: afectarea SNC (simptoame de intoxicaţie, de afectare a meningelor şi
ţesutului encefalic); durata şi mărimea febrei.
 Locale: implicarea în procesul patologic în afară de glandele salivare şi a altor
organe glandulare (pancreasul, gonadele etc.)
 Gradul I – tumefierea glandelor parotide se apreciază
numai prin palpare;
 Gradul II – tumefierea glandelor parotide se
determină nu numai palpator, ci şi vizual;
 Gradul III – tumefierea glandelor parotide este însoţită
de edem cervical.

GRADUL DE TUMEFIERE A GLANDELOR


PAROTIDE
 Prelevate: salivă, urină
 Se inoculează embrionilor de găină de 7-8 zile sau in culturi de
celule
 Se identifică virusul in RIHA, RIF, RFC
 Diagnosticul serologic se face prin RFC și RIHA cu seruri din
sîngele bolnavilor
 Ac se detectează peste o săptămînă de la debutul afecțiunii,
titrul lor sporește intens.
 Cele mai bune rezultate se obțin prin cercetarea cerurilor
sangvine pare.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Antipiretice/Analgezice și spasmolitice (la febra de peste 38,5)
 Antihistaminice
 Vitamine
 Diuretice
 Imunomodulatoare: Viferon
 Glucocorticoizi: Prendisolon, Dexametazonă
 Antiinflamatoare: Ibuprofen
 Antibiotice: Ampicilină, Amoxicilină

TRATAMENTUL
Profilaxia specifică a oreionului

 In Republica Moldova, începînd cu anul 2002, vaccinarea copiilor se


efectuează cu vaccinul combinat împotriva rujeolei,oreionului și rubeolei
(ROR), care este administrat copiilor la vîrstele:
 12 luni vaccinare primară
 6-7luni revaccinare
 15-16 ani revaccinare din 2012
 Vaccinul ROR se administrează subcutanat in porțiunea superioară a
brațului in doză 0,5 ml
Măsuri antiepidemice in focar

 Depistarea activă și precoce a bolnavilor in


colectivități și in cămine, izolarea la domiciliu
sau in secțiile de boli infecțioase pentru o
durată de 9-10 zile sau pîna la dispariția
fenomenelor clinice.