VIRUSOLOGIE

CURS 2
 Familia Herpetoviridae
• include 6 tipuri de virusuri:
– Herpes simplex tip 1 (HSV-1),
– Herpes simplex tip 2 (HSV-2),
– Virusul Varicella-Zoster (VZV),
– Virusul Epstein-Barr (EBV),
– Cytomegalovirus (CMV),
– Virusul limfotropic uman (LHV).
 Caracterele generale
• Caracterele generale ale acestei familii:
– sunt virusuri cu ADN invelite,
– produc infectii litice in celule epiteliale
(VHS-1 si 2, VZV- virusuri neurotrope) si
– infectii latente in neuroni (VEB, CMV si
LHV- virusuri limfotrope).
 Virusul Herpes simplex
• HSV tip1 se transmite prin contact direct
(secretii nasofaringiene, „gura- gura”,
„gura- piele”).
• HSV-2 se transmite mai ales pe cale
sexuala (se produc infectii cu localizare
genitala, ano-rectala, mai rar
orofaringiana);
 HSV 1
• Din punct de vedere clinic, HSV tip 1,
produce:
– stomatite herpetice, gingivostomatite, amigdalite,
leziuni labiale (fig. 3- herpes labial),
– eczema herpetica,
– panaritiu herpetic,
– keratoconjunctivite,
– encefalite.
 HSV 2
• HSV tip 2, produce urmatoarele infectii:
– cu localizare genitala
– meningite,
– stomatite.
 Infectia
• Infectia poate fi:
– inaparenta clinic, sau
– cand se manifesta clinic, apar leziuni veziculare:
• lichidul fiind plin cu virioni;
• virionii invadeaza celulele epiteliale adiacente si
filetele nervoase din zona;
• ajung in nucleul neuronal, se declanseaza infectia
latenta; ulterior, in anumite situatii (stress
emotional, expunere la soare, ciclu menstrual,
febra, traume…), virusurile latente se pot activa si
prin filetele nervoase ajung din nou la suprafata
tegumentului producand leziuni litice
(dermatoame).
 Herpesul genital
• Herpesul genital – are o
perioada de incubatie de
2- 20 zile; herpesul
primar se
caracterizeaza prin
aparitia de leziuni tipice
mici, papule- vezicule
situate la barbat la nivelul
glandului, penisului (fig.
4) si ocazional in uretra,
iar la femeie la nivelul
vulvei, vaginului, cervix,
perianal.
 Infectiile recidivante
• Infectiile recidivante (recurente) - pot fi
asimptomatice, putand fi insotite de un prodrom
reprezentat de sensatie de arsura in zonele in
care vor aparea leziunile.
• Femeile raspandesc virusul prin secretiile
genitale; daca virusurile sunt prezente in
cervixul gravidelor, infectia se poate transmite
fatului in timpul viremiei materne din infectia
primara, ascendent in uter sau in timpul
travaliului.
 Alte localizari
• Keratitele herpetice (fig.
5) pot fi insotite de
tulburari ale acuitatii
vizuale.

• Gingivostomatitele
herpetice(fig. 6) sunt
leziunile veziculare
initiale (de la nivelul
gingiilor, mucoasei
labiale, palatului, limbii,
faringelui…) care devin
ulcerative.
 Alte localizari
• Panaritiul herpetic (fig. 7)
este infectia periunghiala ce
apare mai ales la copii si la
personalul medical.

• Eczema herpetica (fig. 8)

apare mai ales la copii si
frecvent se suprainfecteaza
bacterian; infectia poate
disemina si sa se
generalizeze.
 Profilaxia

• Cea mai frecventa cale de transmitere este prin

contactul cu leziunile muco-cutanate si
secretiile orofaringiene (mai ales pentru
HSV1) si sexuale (mai ales pentru HSV2);
personalul cu risc crescut este reprezentat de
medici, asistente, cosmeticiene, stomatologi…
• Utilizarea manusilor de protectie poate preveni
infectarea degetelor. Pacientii cu herpes genital
vor fi instruiti sa evite contactul sexual neprotejat
in perioada prodromului sau cand au leziuni.
Virusul Varicella-Zoster (VZV)

• Cauzeaza varicela (infectie primara a

copilariei, mai rar la adulti) si Zona-Zoster
(infectie recurenta, cu aparitie sporadica la
adulti).
 Varicela

• Se transmite pe cale respiratorie si se

caracterizeaza prin febra, frisoane, faringita si
aparitia unei eruptii generalizate (enantem si
exantem) (fig. 9) reprezentata de valuri
succesive de leziuni pruriginoase care
evolueaza de la macula la papula, la vezicula
iar in final apare crusta; din cauza leziunilor de
grataj, uneori veziculele se pot suprainfecta si se
transforma in pustula (in evolutia naturala nu
apare pustula).
Fig. 9– Exantemul din varicela
 Zona-Zoster
• Virionii pot ramane in stare latenta in
neuroni (mai ales din ganglionii dorsali si
ai nervilor cranieni) si sa produca infectii
recidivante caracteristice Zonei-Zoster
(leziuni veziculare la nivelul tegumentului
suprajacent filetului nervos- in general
unilateral) (fig. 10). Dupa disparitia
eruptiei, poate ramane un sindrom
dureros cronic (nevralgie postherpetica
care persista luni de zile).
Fig. 10– Zona Zoster
 Virusul Epstein -Barr

• Este agentul etiologic al mononucleozei

infectioase (MNI- in zona noastra
geografica),limfomului Burkitt (in Africa)
si a carcinomului nazofaringian (in
China); poate fi implicat in etiologia
limfomului B la pacientii cu
imunodeficiente dobandite sau
congenitale; unii autori il incrimineaza in
etiologia sindromului oboselii cronice.
 Caractere generale
• Virusul infecteaza primar celulele epiteliale
(nazofaringe si orofaringe) si secundar
limfocitele B unde ramane in stare latenta.
• Transmiterea se face prin aerosoli si prin
contact direct al mucoasei bucale cu saliva celui
infectat (de aici si denumirea de „boala
sarutului”).
• In timpul viremiei sunt infectate limfocitele B,
ceea ce determina aparitia unor modificari
nucleo-citoplasmatice (limfo-monocite), vizibile
la microscopul optic pe preparatele colorate
Giemsa.
 Caractere generale
• Din punct de vedere clinic, mononucleoza
infectioasa se caracterizeaza prin febra,
stare generala alterata, faringita,
limfadenopatie, hepatosplenomegalie.
Creste numarul de leucocite (10.000-
80.000/mmc), cu predominenta limfocitelor
si monocitelor in formula leucocitara.
 Caractere generale
• Diagnosticul clinic este dublat de cel
serologic: prin reactia Paul- Bunell-
Hanganutiu
• se pun in evidenta anticorpii heterofili din
serul pacientilor (anticorpi care pot apare
si in alte situatii, de exemplu in boala
serului) si prin detectarea anticorpilor anti-
CMV.
 Cytomegalovirusul
• Se transmite pe cale sanguina (transfuzii,
hemodializa, transplacentar) sau in urma
transplantului de organe si se raspandeste
de la celula la celula; ramane in stadiu
latent in celulele mononucleare; poate
induce o imunodepresie tranzitorie, dar in
acelasi timp in conditii de imunosupresie
se poate reactiva
 Cytomegalovirusul
• Din punct de vedere clinic, manifestarea
cea mai grava este reprezentata de boala
incluziilor citomegalice a noului nascut
(hepatosplenomegalie cu icter si anemie
hemolitica; in cazul supravietuirii se
noteaza deficiente semnificative:
microcefalie cu retard mintal, anomalii de
crestere). Infectia posttransfuzionala
reproduce clinic mononucleoza
infectioasa.
 Papillomavirusurile
• sunt virusuri cu ADN, invelite;
• induc proliferari epiteliale si mucoase benigne
(papiloame, negi sau veruci);
– la copii, cele mai frecvente localizari ale verucilor
sunt: palmare si digitale;
– la adulti, determina:
• condiloame ale organelor genitale externe;
• papiloame orale, laringiene, conjunctivale;
• negi ano-genitali (fig. 11)
• dispazii de col uterin, cu posibila progresie spre carcinom;
– frecvent regreseaza spontan; rar evolueaza spre carcinoame;
• ·pot cauza conversia maligna a unor leziuni
preexistente.
Fig.11 – Negi genitali (stanga) si
anali (dreapta)