Sunteți pe pagina 1din 38

Disciplina: Proiectarea Întreprinderilor Poligrafice

Organizarea în timp a
proceselor de fabricație

Autor: conf.univ.dr. , Jana Cîrja


Obiectivele prelegerii

1. Noțiunea și structura duratei ciclului de


fabricație;
2. Durata ciclului de productie.
3. Metode de îmbinare în timp a execuției
operațiilor tehnologice,
4. Căi de reducere a duratei ciclului de
fabricație.
1. Notiunea si structura ciclului
de producție.
Ciclul de producție al unui produs sau lot
de produse este perioada de timp din momentul
lansării in fabricație sub formă de materie primă
si până la momentul ieșirii lui sub formă de
produs finit.
Ciclul de productie reprezintă o
succesiune a activităților prin care materia primă
trece, in mod organizat, pentru a fi transformata
in produs finit, conform tehnologiei adoptate de
întreprindere
Notiunea si structura ciclului de producție.

Ciclul de producție este un indicator de baza


în activitatea unei unități economice. Importanta sa
decurge din influenta pe care o exercita asupra:
 volumului de producție;
 marimii capacitatii de productie;

 necesarului de aprovizionat cu materii


prime, materiale, etc.;
 termenelor de livrare a produselor către
diverși clienți;
2. Determinarea duratei
ciclului de producţie

Durata ciclului de productie reprezintă


intervalul de timp necesar obținerii unui produs
finit, din momentul intrării în fabricatie a
materiei prime si până la efectuarea controlului
final de calitate si depozitarea produsului.
Notiunea si structura ciclului de producție.

Durata ciclului de producție poate fi


exprimata in minute, ore, zile lucrătoare si
calendaristice. Aceasta depinde de procesul
de producție si de produsul fabricat si se
stabilește atât pentru fiecare produs,
subansamblu si piesă in parte, cat si pentru
întreprindere, secție sau atelier.
2. Determinarea duratei ciclului de producţie

În structura duratei ciclului de productie al unui


produs se pot cuprinde urmatoarele elemente:
a) perioada de lucru, formată din:
- timpul de pregătire - încheiere:
- timpul necesar efectuării operaţiunilor tehnologice;
- timpul pentru procesele naturale;
- timpul pentru transport intern;
- timpul necesar pentru CTC;
b) perioada de întreruperi, formată din:
- întreruperi între schimburi;
- întreruperi în cadrul schimbului.
Timp de pregătire-încheiere

Timp pentru operațiile tehnologice

Timp pentru procesele naturale

Timp pentru transport intern


Perioada de lucru

Timpul necesar pentru CTC


Structura duratei ciclului de producţie

de producție

Întreruperi între schimburi


Durata ciclului

Întreruperi în cadrul schimbului


Perioada de întreruperi
COMPONENTELE PERIOADEI DE LUCRU

Timpul de pregătire - încheiere este necesar


pentru efectuarea diferitelor activităţii înaintea
prelucrării obiectelor muncii, cum ar fi: reglarea
utilajelor în vederea prelucrării produsului respectiv
sau după terminarea activităţii, aducerea utilajului
la parametri iniţiali, consultarea documentaţiei,
curăţarea locului de muncă etc.
COMPONENTELE PERIOADEI DE LUCRU

 Timpul necesar efectuării operaţiilor tehnologice


cuprinde timpul efectiv pentru prelucrarea, asamblarea
parţială şi totală a produsului.
 Timpul pentru procesele naturale - apare la acele
produse la care prin tehnologia de fabricaţie se prevăd
anumite transformări ale obiectelor muncii ca urmare a
acţiunii factorilor naturali (uscarea vopselei, uscarea
peliculei de lac sau a adezivilor pe diferite piese
componente ale unui produs).
COMPONENTELE PERIOADEI DE LUCRU

Timpul necesar pentru transport intern,


este necesar deplasării obiectelor muncii între
diferitele unităţi de producţie ale întreprinderii
(depozite de materii prime, secţii sau ateliere,
depozite de produse finite etc.) precum şi între
locurile de muncă din secţiile sau atelierele în care
se fabrică produsul.
COMPONENTELE PERIOADEI DE LUCRU

Timpul necesar efectuării CTC se ia în


consideraţie atunci, când nu se suprapune altor
elemente din structura ciclului de producţie (ex. uneori
controlul se poate efectua în timpul transportului
interoperaţii şi în acest caz, dacă durata transportului
este mai mare decât cea a operaţiei de control, el nu se
va regăsi în structura ciclului de producţie).
Perioada de întreruperi
Întreruperile datorate regimului de lucru
apar în cazul unităţilor care lucrează cu
săptămâna de lucru întreruptă. Aceste
întreruperi reprezintă sâmbete şi duminici
libere, sărbători legale. Întreruperile datorate
regimului de lucru se înregistrează la unităţile
ce-şi desfăşoară activitatea într-un număr de
schimburi mai mic decât numărul maxim.
Perioada de întreruperi

Întreruperile în interiorul schimbului


datorate organizării producţiei, pot fi consecinţa
lucrului pe loturi (în acest caz piesele aşteaptă
la un loc de muncă până când se execută
operaţia respectivă la ultima piesă, lotul trecând
integral de la o operaţie tehnologică la alta) sau
pot să apară în situaţia necorelării capacităţilor
de producţie ale diferitelor verigi de producţie.
Structura duratei ciclului de producţie este
influenţată de urmatorii factori:

1. caracterul producţiei;

2. natura procesului tehnologic;

3. nivelul de înzestrare tehnică etc.

Atunci când durata ciclului de fabricaţie


depăşeşte 30 de zile, se consideră că se
înregistrează un ciclu lung de producţie.
Ţinând seama de elementele care intră în structura
duratei ciclului de producţie, rezultă că acesta se
poate exprima astfel:

Dcp = tpi + Dct + tpn + ttr + tctc + ti


unde:
Dcp = durata ciclului de producţie;
tpi = timpul de pregătire-încheiere pe produs;
Dct = durata ciclului tehnologic;
tpn = durata proceselor naturale;
ttr = durata operaţiilor de transport intern;
tctc = durata operaţiunilor de CTC;
ti = timpul de întreruperi.
3. Sisteme de organizare în
timp a operaţiilor tehnologice
La determinarea duratei ciclului de producţie,
problema de baza este legată de stabilirea
duratei operaţiilor tehnologice, deoarece
acestea se pot executa simultan la diferite
locuri de muncă iar gradul de simultaneitate
depinde de metoda folosită pentru îmbinarea în
timp a operaţiilor tehnologice.
Organizarea în timp a operațiilor tehnologice

În practică se utilizează trei tipuri de îmbinare


în timp a operaţiilor tehnologice:
- Metoda de îmbinare succesivă;
- metoda de îmbinare paralelă;
- metoda de îmbinare paralel - succesivă sau
mixtă.
3.1 Metoda de îmbinare succesivă a
operatiilor tehnologice
Metoda presupune realizarea prelucrării
tuturor pieselor din lot la o operaţie şi numai după
aceea lotul se transportă pentru prelucrarea la
operaţia următoare a fluxului tehnologic pentru
realizarea producției. (pliante)
Determinarea duratei ciclului tehnologic prin
metoda succesivă in cazul unui lot de trei produse

Pentru a stabili modul de determinare a duratei ciclului


tehnologic prin metoda succesivă vom examina situaţia unui
lot de trei produse: acesta parcurge un flux tehnologic format
din şase operaţii cu următoarele durate:
 t1 = 1 oră;

 t2 = 2 ore;

 t3 = 3 ore;

 t4 = 1 oră;

 t5 = 1 oră;

 t6 = 1 oră;
Determinarea duratei ciclului tehnologic
prin metoda succesivă
Din graficul de mai sus rezultă că durata ciclului
tehnologic este de 30 de ore. Mărimea segmentului de
dreaptă ce reprezintă această durată totală se poate stabili
ca o sumă de segmente astfel :n
Dct  n p  ti
3

i 1
unde:
 Dct = durata ciclului tehnologic în cazul îmbinării succesive;
 np = numărul de produse din lot;
 ti = durata operaţiei „i” din fluxul tehnologic;
 i = 1 … n operaţii din fluxul tehnologic
n
Dct  n p  ti  3(1  2  3  1  2  1)  30ore
3

i 1
Metoda succesivă de îmbinare se foloseşte în
.
condiţiile producţiei individuale sau de serie mică

Avantajul acestei metode este acela de a


permite o urmărire relativ simplă a fabricaţiei
produselor.
Dezavantajul folosirii metodei succesive este
determinat de:
- durata mare a ciclului tehnologic;
- creşterea volumului de producţie neterminată;
- scăderea vitezei de rotaţie a mijloacelor
circulante etc.
3.2 Metoda de îmbinare paralelă a
operatiilor tehnologice
Sistemul de îmbinare paralelă în timp a
operaţiilor tehnologice presupune o astfel de
organizare a lucrului, încât să se asigure
paralelismul în prelucrarea şi transportul fiecărei
piese de la prima operaţie până la ultima operaţie
din fluxul tehnologic.
Cerințe impuse metodei de
îmbinare paralelă.
Pentru a respecta cerinţele acestei metode, la
determinarea grafică a duratei ciclului tehnologic se va
proceda astfel
 se va reprezenta prima piesă din lot la toate operaţiile;

 se vor reprezenta apoi următoarele piese la fiecare


operaţie în parte.
Graficul prin metoda parallelă se prezintă astfel
 Din graficul de mai sus rezultă că, durata
ciclului tehnologic este de 16 ore. Pentru a
stabili analitic durata ciclului tehnologic se
observă suma de segmente componente
n
Dct  t1  t 2  t3  (n p  1)t3  t 4  t5  t6   ti  (n p  1)t3
r

i 1
Sistemul de îmbinare paralelă

Generalizand formula de calcul analitic a


duratei ciclului tehnologic prin metoda
paralela rezulta:
Dct = Σ ti + (np – 1)tp,
unde :
Dct = durata ciclului tehnologic în condiţiile
îmbinării paralele;
tp = durata operaţiei principale (max).
Avantajele și dezavantajele
metodei paralele
Sistemul de imbinare paralelă se aplică în
special la producţia de masă sau serie mare.
Principalul ei avantaj constă în faptul că se
realizează cea mai scurtă durată a ciclului
tehnologic.
Dezavantaje:
- întreruperi în funcţionarea utilajelor;
- folosirea forţei de muncă la operaţiile ale căror
durate sunt mai mici decât timpul operaţiei cu durata
maximă.
3.3 Sistemul de îmbinare mixtă

Sistemul succesiv-paralel (mixt) se


caracterizează atât prin paralelismul prelucrării
diferitelor piese din lot la operațiile de pe fluxul
tehnologic - ca în cazul sistemului paralel, cât şi
prin continuitatea prelucrării întregului lot la
fiecare operație - caracteristică sistemului
succesiv.
Momentul trecerii primei piese din lot de la
o operație la alta este condiţionat de raportul de
mărime între operaţia respectivă şi durata
operaţiei următoare. În acest sens pot fi
întâlnite urmatoarele situaţii:
 când durata operaţiei următoare este mai
mare sau egală cu durata operaţiei
anterioare, deci ti+1 ≥ ti;
 când durata operaţiei următoare este mai
mică sau egala cu durata operaţiei
anterioare, respectiv ti + 1 ≤ ti.
Metoda mixtă
Metoda mixtă se aplică în cazul producţiei
de serie mijlocie şi în unele situaţii la producţia
de serie mare și masă.
Comparând duratele ciclului tehnologic
stabilite prin cele trei metode de îmbinare în
timp a operaţiilor tehnologice rezultă că cea
mai mică durată se obţine în cazul metodei
paralele şi cea mai mare în cazul metodei
succesive. Metoda mixtă conduce la o durată
intermediară.
Factorii care influentează procesul de
productie şi organizarea acestuia

Modul de organizare a procesului de


producţie este influenţat de o serie de factori,
dintre care cei mai importanţi sunt:
 tipul materiilor prime folosite;

 caracterul produsului finit;

 tipul procesului tehnologic utilizat;

 volumul producţiei fabricate etc.


Factorii de influență a modului
de organizare a producției.
Factorii de influență a modului de
organizare a producției

Tipul Caracterul Tipul procesului Volumul


materiilor produsului tehnologic utilizat producţiei
prime folosite; finit în funcție de: fabricate

Nivel calificare muncitor


Procese de producție

Procese de producție

produse eterogene
produse omogene

Succesiunea operațiilor
prelucrătoare

Tipul utilajului
extractivă
Căi de reducere a duratei
ciclului de fabricație
 Introducerea tehnicii şi tehnologiilor noi,
perfecţionarea utilajului de producţie şi
tehnologiilor de fabricaţie existente.
 Înlocuirea proceselor naturale cu procesele
artificiale. Eliminarea operaţiilor manuale.
Înlocuirea lor cu operaţii mecanice sau
automatizate.
Căi de reducere a duratei
ciclului de fabricație
 Mecanizarea şi automatizarea proceselor de
transport, de control şi organizarea executării
lor paralel şi concomitent cu procesele de
bază.
 Ridicarea nivelului de organizare a producţiei
şi a muncii (organizarea producţiei în flux,
folosirea îmbinărilor paralelă şi mixtă,
reparaţia în zile şi schimburi nelucrătoare,
aprovizionarea şi desfacerea)
Una din problemele ce trebuie în permanență
cercetată constă în realizarea etapei de pregătirea
fabricaţiei noilor produse într-o perioadă scurtă de
timp.
Pentru reducerea duratei de pregătire a
fabricaţiei se cunosc următoarele posibilităţi:
 utilizarea proiectelor tip pentru diferitele elemente
constructive ale produselor sau tehnologiilor care vor fi
utilizate;
 utilizarea subansamblelor, tehnologiilor şi a
echipamentelor tipizate;
 echiparea serviciilor de proiectare cu mijloace
moderne de calcul şi proiectare;
 folosirea unor modele moderne de proiectare în
paralel a unor activităţi specifice etapei de
pregătire a fabricaţiei noilor produse, cum ar fi
teoria grafelor (metoda drumului critic şi metoda
Pert);
 o cale importantă de reducere a duratei de
pregătire a fabricaţiei noilor produse o constituie
şi folosirea proiectării asistate de calculator