Evaluarea la copiii

cu tulburări de
dezvoltare a
psihomotricității
• Tulburările de dezvoltare în registrul
psihomotric se referă la afectarea relațiilor
normale ale copilului cu mediul,
determinate de insuficienta conjugare a
componentelor motrice cu cele psihice în
realizarea unei acțiuni.
• Pe parcursul dezvoltării sale, ființa umană
are permanentă nevoie de mișcare pentru
a se adapta la mediul de viață.
• Încă din perioada dezvoltării fetale există
mișcări de adaptare la mediul intrauterin,
mișcări care pot fi percepute de mamă
începând din luna a patra de dezvoltare.
• După naștere, mișcările sugarului sunt
spasmodice, neorganizate și
necoordonate, având o evoluție rapidă în
primul an de viață, etapizată astfel:
• În primele 3 luni, domină dezvoltarea
mișcărilor gurii și a ochilor;
• În lunile 4-6 domină dezvoltarea mișcărilor
capului, gâtului și umerilor;
• În lunile 7-9 dominantă este mișcarea
trunchiului, brațelor și mâinilor;
• În lunile 10-12 domină dezvoltarea mișcării
extremităților (a limbii, degetelor, gambelor
și labelor picioarelor).
 După primul an, dezvoltarea mișcărilor
corporale continuă astfel:
• Între 12 și 18 luni mersul se substituie târâtului
pe burtă din primele luni;
• Spre luna a 15-a copilul începe să mânuiască
paharul, cana, lingura și furculița;
• La 20 de luni mersul devine stabil, copilul începe
chiar să fugă;
• La 2 ani urcă scările;
• La 3 și 4 ani de viață, sunt controlate mersul și
alergatul; se fac mari progrese în echilibru,
copilul reușind să utilizeze tricicleta și mașinuța
cu pedale
• Pe la 3-4 ani copilul aleargă, aruncă
mingea, sare într-un picior, se cațără, se
poate hrăni singur, începe să se îmbrace
și să se dezbrace singur, să-și încheie
nasturii, să-și lege șireturile, să facă mici
activități în gospodărie.
• În urma observațiilor îndelungate asupra
dezvoltării normale a copilului la diferite
vârste, numeroși psihologi și medici au
elaborat inventare de dezvoltare
amănunțite. Acestea au fost utilizate
ulterior pentru urmărirea nivelului de
dezvoltare normală a copilului. Printre cele
mai cunoscute asemenea inventare,
amintim:
 Scala Gessel

• Un inventar de dezvoltare destinat

examinării copiilor având vârsta cuprinsă
între 4 săptămâni și 5 ani, inventar lărgit
ulterior la 6 ani, iar apoi până la 10 ani;
 Scala Brunet-Lezine
• Este o adaptare franceză a Scalei Gessel,
realizată cu scopul depistării precoce și
diagnosticării deficienței mintale la vârste
mici. Scala urmărește investigarea a patru
domenii:
Motor-postural
Limbaj
Conduită de adaptare față de obiecte,
relații sociale și personale
• Frecvența acestor tulburări este variabilă,
fiind influențată de cauze conjuncturale
sau accidentale (insuficienta stimulare
senzorială a copilului, traumele afective,
oboseala, abuzul de alcool, cafea, droguri,
intoxicații în timpul sarcinii etc.) odată cu
dispariția acestor cauze dispare sau se
favorizează dispariția tulburărilor
psihomotorii.
• Pentru activitatea terapeutic-recuperatorie,
o importanță deosebită o are
diagnosticarea precoce, care oferă
posibilitatea instruirii rapide a
tratamentului, astfel încât să se evite
formarea căilor motorii incorecte și
vicierea consecutivă a impulsurilor
proprioceptive.
• Diagnosticul precoce stabilit determină
instituirea imediată a măsurilor terapeutice
și este hotărâtoare în obținerea unui
rezultat optim.
• Tulburările psihomotorii pot fi și de natură
afectivă; se întâlnesc mai ales la
persoanele hiperemotive sau în stările de
furie exagerată. Se caracterizează prin
gesturi necontrolate, frângerea degetelor,
frecarea palmelor, pendularea de pe un
picior pe altul, atingerea repetată a unei
părți a corpului (nasul, urechea, etc.)
• Principalele instrumente de evaluare a
nivelului de evoluție a componentelor
psihomotricității sunt:
 Ghidul Portage pentru educația timpurie-
cuprinde un inventar de abilități de care
trebuie să dispună copiii de până la 6 ani,
precum și sugestii educativ-terapeutice
pentru achiziționarea lor. Ghidul este
structurat pe șase arii de dezvoltare și
anume:
• Stimularea sugarului
• Socializare
• Limbaj
• Autoservire
• Cogniții
• Motricitate
De asemenea, acest instrument are
relevanță în proiectarea unui program de
învățare și nu ca un instrument de evaluare
a vârstei mintale.
Testul Ozeretzki-Guilmain