Sunteți pe pagina 1din 26

Piața de capital

Planul :
1) STRUCTURA, FUNCŢIILE ŞI PARTICIPANŢII
PIEŢEI FINANCIARE
2)INSTRUMENTELE PIEŢEI FINANCIARE
3)BURSA DE VALORI – PRINCIPALUL
ELEMENT AL PIEŢILOR FINANCIARE
4) INDICII BURSIERII – INDICATORI DE
APRECIERE A EFICIENŢEI BURSEI DE VALORI
5)PIAȚA DE CAPITAL A RM
 În principal, modalităţile de valorificare a capitalurilor disponibile
Structura, vizează:
funcţiile şi  Plasamentele pe piaţa financiară:
 plasamente monetare;
participanţii  plasamente pe piaţa de capital.
pieţei financiare  Plasamentele în aur, imobil, obiecte de artă sau valută.
 Piaţa financiară reprezintă un ansamblu de relaţii şi mecanisme
prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din
economie sunt puse la dispoziţia unităţilor solicitatoare de fonduri
sau, cu alte cuvinte, reprezintă o piaţă organizată a transferurilor de
capital de la cei cu surplus de capital către cei care resimt nevoia de
capital.
 Conform abordării anglo-saxone, în funcţie de termenul
pentru care mobilizează capitalurile, piaţa financiară este structurată
în:
 piaţă monetară;
 piaţă de capital.
 Piaţa monetară constituie locul unde se interferează oferta
de capitaluri disponibile pe termen scurt şi foarte scurt, de la
maximum un an de zile la 24 de ore sau mai puţin, cu cererea pentru
astfel de capitaluri. Intermediarul principal pe piaţa monetară este
banca comercială, iar instrumentele specifice ale acesteia sunt
depozitele, cecurile, biletele de ordin, certificatele de depozit,
cambiile etc.
 Piaţa de capital reprezintă componenta pieţei financiare care
asigură întâlnirea ofertei de capitaluri cu cererea pentru capitaluri pe
termen mediu şi lung. Mobilizarea capitalurilor pe această piaţă se
face uzitând de titluri de valoare (valori mobiliare) specifice: acţiuni,
obligaţiuni, obligaţiuni de stat pe termen mediu şi lung etc.
Structurarea Pieții
 După obiectul tranzacţiei (sau după  După momentul finalizării
natura titlului tranzacţionat):
 Piaţa acţiunilor este piaţa în care se
tranzacţiilor:
tranzacţionează acţiunile societăţilor pe acţiuni.  Piaţa la vedere (piaţa cash) - valorile
 Piaţa obligaţiunilor – locul de tranzacţionare a mobiliare tranzacţionate sunt livrate
instrumentelor de datorie de orice fel
(obligaţiuni, bonuri de tezaur etc.). imediat contra plată în numerar .
 Piaţa contractelor la termen ferm (Futures) –  Piaţa la termen – finalizarea
piaţa utilizată pentru tranzacţionarea „contract tranzacţiei, adică livrarea titlurilor
la termen”.
 Piaţa opţiunilor (Options) – piaţa în care se
şi efectuarea plăţii se realizează la o
tranzacţionează valori mobiliare pentru livrare dată viitoare, fixată in prealabil.
viitoare condiţionată.  După modul de organizare a
 După modul de formare a preţurilor
titlurilor financiare: pieţei:
 Piaţa de licitaţie – tranzacţionarea este condusă  Piaţa organizată (Bursa) – piaţă cu
de o parte terţă, iar preţul se formează prin reguli de tranzacţionare fixate.
suprapunerea ofertelor şi cererii pentru o
anumită valoare mobiliară.  Piaţa “la ghişeu” (Over-the-Counter)
 Piaţa de negocieri – piaţa în care cumpărătorii, – piaţă localizată la birourile
pe de o parte, şi vânzătorii, pe de altă parte,
negociază între ei preţul şi volumul valorilor brokerilor, dealerilor şi emitenţilor
mobiliare, direct sau prin intermediul unui de valori mobiliare.
broker/dealer.
Funcțiile pieții de capital
 Principale  Auxiliare
 atragerea economiilor populaţiei – emisiunea  facilitarea investiţiilor – transformarea
valorilor mobiliare de către entităţile interesate fondurilor deţinute de persoane fizice şi
de resurse financiare acordă populaţiei juridice în titluri financiare emise de
posibilitatea investirii economiilor pe piaţa de societăţi productive, care pot realiza
capital. programul investiţional;
 participarea persoanelor juridice şi fizice la  reducerea riscului investiţiilor financiare –
capitalul social al societăţilor pe acţiuni - piaţa această funcţie se realizează prin
de capital permite investirea capitalurilor reglementarea şi efectuarea tranzacţiilor cu
disponibile în acţiunile societăţilor pe acţiuni titluri derivate. Aceste tranzacţii permit
 facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital, modificarea poziţiei, astfel, încât cumpărarea
sau vânzarea unei valori mobiliare primare,
 reorientarea şi restructurarea sectoarelor care poate provoca o pierdere investitorului,
economiei naţionale este o funcţie care, practic, să fie dublată de cumpărarea sau vânzarea
se realizează prin următoarele operaţiuni unei derivate pe acelaşi titlu financiar.
specifice pieţei de capital:  obţinerea de câştiguri la capitalul investit din
 informarea publicului investitor, referitor la evoluţia preţurilor titlurilor financiare este o
rezultatele financiare ale emitenţilor şi la funcţie care se manifestă pe diferite perioade de
preţurile titlurilor financiare, permite timp şi are ca scop obţinerea de câştiguri cît mai
investitorilor mari, de obicei, fiind consecinţa tranzacţiilor
 subevaluarea întreprinderilor noi ale căror speculative
titluri sunt cumpărate în detrimentul altora
 facilitarea cumpărării unei societăţi
comerciale de către altă societate comercială
 barometru al economiilor naţionale şi
economiei mondiale este consecinţa analizei evoluţiei
preţurilor titlurilor financiare.
Participanții pieței financiare
PARTICIPANȚII
EMITENȚII PROFESIONIȘTI INVESTITORII

Investitorii sunt persoane fizice sau juridice


Banca de investiţii reprezintă care investesc banii prin procurarea
persoana juridică care intermediază valorilor mobiliare, cu scopul obţinerii
emiterea şi prima plasare a valorilor profiturilor din dobânzi şi dividende sau
mobiliare ale emitentului, prin proprietăţi.
intermediul reţelei proprii de sub- Investitorii se clasifică în două mari
agenţi şi clienţi investitori. categorii:
Emitenţii sunt persoanele •Investitorii individuali, care sunt
juridice care beneficiază de Societăţile de valori
persoane fizice sau juridice care efectuează
mobiliare sunt societăţile de
dreptul legal de emitere a tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa
intermediere a tranzacţiilor cu valori titlurilor financiare.
valorilor mobiliare pentru mobiliare. Pe piaţa primară, acestea Aceştia pot fi:
obţinerea resurselor financiare. pot suplini băncile de investiţii, iar pe Investitori pasivi pe termen lung,
În economia de piaţă, statul şi piaţa secundară îndeplinesc două care cumpără şi păstrează hârtii de
alte organe şi organisme operaţiuni importante:broker ,dealer valoare, cu scopul de a-şi asigura
Societățile de administrare a câştigul de capital pe termen lung
administrative pot emite titluri din dividende şi dobânzi;
investițiilor
de valoare cu caracter de Investitori activi, care urmăresc
De depozitare
investiţii De decontare si compensare obţinerea profitului din tranzacţii cu
valori mobiliare pe termen scurt.
De registru
•Investitorii instituţionali sunt companiile
sau instituţiile care efectuează tranzacţii de
importanţă majoră pe piaţa de titluri de
valoare. Aceştia pot fi: bănci, companii de
investiţii, companii de asigurare
 Instrumentele pieţei financiare reprezintă titluri
INSTRUMENTE negociabile de proprietate sau de creanţă,
tranzacţionabile, care conferă deţinătorilor lor anumite
PIETII drepturi: dreptul asupra unei părţi din capitalul
FINANCIARE emitentului, dreptul de a obţine o parte din veniturile
viitoare ale emitentului, dreptul de a participa la
procesul de conducere sau alte drepturi.
 De pe poziţia investitorului, valorile mobiliare sunt
active, iar de pe poziţia emitentului ele sunt elemente
de pasiv.
 Dintre criteriile folosite la gruparea valorilor
mobiliare, cel mai utilizat, în literatura de specialitate,
este modalitatea de creare a valorilor mobiliare;
conform căruia există:
 Valori mobiliare primare - emise de unităţi
economice şi publice pentru constituirea sau majorarea
capitalului social – este cazul acţiunilor sau atragerea
capitalului împrumutat prin obligaţiuni;
 Valori mobiliare derivate - emise de bursele de
valori sub forma contractelor standardizate futures şi
opţiuni(options);
 Valori mobiliare sintetice - rezultate din
combinarea diferitelor valori mobiliare primare sau
derivate dintre care cele mai cunoscute sunt indicii
bursieri.
Acţiunile sunt valori mobiliare emise de companie fie cu scopul
constituirii capitalului social, fie cu scopul majorării lui.

 Modul de identificare:  Drepturile pe care le


generează:
 Acţiuni nominative –
au înscrise numele  Acţiuni ordinare – atribuie
deţinătorului dreptul la obţinerea
proprietarului, fiind emise: anuală a dividendului, adică a
 în formă materializată – pe unei părţi proporţionale din
suport de hârtie, sau
 în formă dematerializată – sub
profitul realizat de societate pe
formă de înregistrări în cont. anul expirat şi repartizat
acţionarilor;
 Acţiuni la purtător –
 Acţiuni preferenţiale- dau
acţiunea este proprietatea dreptul la un dividend fix,
celui ce o deţine şi circulă indiferent de mărimea profitului
numai în formă realizat de societate în anul
materializată. respectiv.
Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile, care conferă deţinătorului calitatea de creditor.
Obligaţiunile pot fi emise de societăţile pe acţiuni, de stat, de trezoreria statului şi de
organismele administrativ-teritoriale care gestionează activităţi în teritoriu.

 Din punct de vedere al formei în care sunt  După modul de rambursare al împrumutului
emise, întâlnim: obligatar, putem întâlni:
 obligaţiuni materializate (emise în formă  obligaţiuni ”clasice”- împrumutul se rambursează la
materială); scadenţă la valoarea nominală a obligaţiunilor, iar
 obligaţiuni dematerializate. dobânda se plăteşte periodic;
 Din punct de vedere al înscrierii numelui  obligaţiuni amortizate prin anuităţi constante - în fiecare
deţinătorului pe titlul respectiv avem an, emitentul achită o rată constantă care include atât
(similar cu cazul acţiunilor): dobânda aferentă perioadei, cît şi o parte din suma
 obligaţiuni nominative; împrumutată;
 obligaţiuni la purtător.  obligaţiuni rambursate prin tragere la sorţi - acest mod
 După modul în care se calculează de rambursare este prevăzut în prospectul de emisiune al
dobânda, care urmează să fie plătită obligaţiunii, în fiecare an, societatea emitentă va
creditorilor (deţinătorilor de obligaţiuni), rambursa cu anticipaţie un anumit număr de obligaţiuni
putem întâlni: care fac parte din aceeaşi emisiune prin tragerea la sorţi;
 obligaţiuni cu dobândă fixă – dobânda rămâne  obligaţiuni rambursate integral la scadenţă - pentru
neschimbată pe toata durata existenţei aceste obligaţiuni, atât suma împrumutată, cît şi dobânda
obligaţiunii; se plătesc numai la scadenţă.
 obligaţiuni cu dobândă indexată – indexarea  Din punct de vedere al duratei de viaţă a
este prevăzută în prospectul de emisiune şi la obligaţiunilor, se pot întâlni:
anumite perioade se indexează atât valoarea
împrumutului cât şi dobânda aferentă;  obligaţiuni pe termen mediu sau lung - emise pe
 obligaţiuni cu cupon zero – dobânda se perioade mai mari de 1 an, de regulă, pe 3- 15 ani;
formează din diferenţa de preţ la cumpărare  obligaţiuni pe termen scurt – emise pe o perioada mai
(subparitate) şi valoarea nominală a obligaţiunii, mică de un an;
la care se rambursează la scadenţă .  obligaţiuni cu durată de viaţă variabilă

Opţiunea (options) este un contract care dă dreptul – dar nu şi obligaţia – cumpărătorului contractului
să cumpere sau să vândă activul suport, la un preţ stabilit dinainte, la o dată viitoare predeterminată,
contra unei sume de bani (primă), plătită în momentul încheierii contractului.

 În funcţie de activul financiar


suport asupra căruia se realizează  În funcţie de dreptul
contractele cu opţiuni, distingem: cumpărătorului opţiunii,
identificăm:
 Opţiuni asupra titlurilor cu venituri
 Opţiuni „call” sau de cumpărare, care
variabile (acţiuni);
dă cumpărătorului dreptul ca, într-o
 Opţiuni asupra titlurilor cu venituri fixe perioadă determinată, să cumpere de la
(obligaţiuni), denumite şi opţiuni asupra vânzătorul opţiunii activul suport la un
ratei dobânzii; preţ prestabilit. Vânzătorul opţiunii
 Opţiuni asupra valutelor, numite şi „call” îşi asuma obligaţia de a vinde
opţiuni valutare; activul suport la solicitarea
 Opţiuni asupra indicilor bursieri; cumpărătorului;
 Opţiuni asupra contractelor futures pe  Opţiunile „put” sau de vânzare
acţiuni; reprezintă un contract care dă dreptul
 Opţiuni asupra contractelor futures pe compărătorului opţiunii ca, într-o
indici bursieri; anumită perioadă, să vândă activul –
suport, iar vânzătorul unui „put” îşi
 În funcţie de momentul executării, asumă obligaţia de a cumpăra activul de
există: la cumpărătorul opţiunii la preţul
 Opţiuni de tip american – la care prestabilit.
contractul poate fi executat de către
cumpărători în orice zi în intervalul de
până la scadenţă;
 Opţiuni de tip european - contractul
poate fi executat doar în ziua scadenţei.
BURSA este cea mai importantă instituţie a pieţei de capital, specifică economiei
de piaţă, concentrând cererea şi oferta de valori mobiliare negociate în mod
deschis şi liber pornind de la reguli

Asigurarea unui caracter


Reunirea într-un acelaşi
public şi reglementat
spaţiu al schimburilor
pentru desfăşurarea
comerciale
tranzacţiilor

BURSA DE
VALORI

Consacrarea banilor de
Dezvoltarea operaţiunilor
hârtie şi a titlurilor
la termen
(hârtiilor) de valoare
Clasificari ale burselor

Sfera și Forma de Sfera de

ACCESUL LA CALITATE
importanța constituire cuprindere
tranzacțiilor

DE MEMBRU
• Generală

PARTȚIALI
• Private

INCHISE
CHIRIE
• Înființate
• specializată
• Locală • Organizate sub formă
de SA
• Națională • SUB FORMĂ DE
ASOCIAȚII
COMERCIALE,BURS
• Internațio E DE STAT

nală • Sub egida


guvernamentală
Un indice bursier poate fi definit ca fiind o măsură a dinamicii valorice a unei pieţe bursiere, în ansamblul ei,
sau a unui anumit sector industrial ori de servicii. În unele cazuri se pot calcula indici regionali - baza de includere a firmelor
în componenţa indicelui fiind aşezarea lor geografică (această situaţie se întâlneşte adesea în cazul indicilor internaţionali).

 Pentru a aprecia activitatea unei pieţe bursiere avem


nevoie de o serie de indicatori pe care să-i analizăm
şi să-i luăm în considerare, indicatori care să ofere
investitorului posibilitatea de a avea acces la o
informaţie concentrată, concisă, care să ofere o
imagine cât mai clară asupra modului în care va
evolua piaţa.
CLASIFICAREA INDICILOR
 Din punct de vedere al titlurilor care  Din punct de vedere al pieţei la care se
intră în componenţa indicelui bursier, referă, putem distinge (trebuie menţionat că
deosebim: această clasificare se referă aproape
exclusiv la indicii bursieri pe acţiuni):
 • indici bursieri pe acţiuni – sunt indici  • indici naţionali - indici care caracterizează o
care au în componenţa lor acţiuni ale firmelor piaţă bursieră considerată reprezentativă pentru o
care caracterizează un sector sau o piaţă ţară (ex. BET pentru Bursa de Valori Bucureşti-
bursieră pentru acţiuni în ansamblul ei. Aceşti România)
indici sunt cel mai des întâlniţi şi cel mai  • indici naţionali de sector – care caracterizează
frecvent utilizaţi; un anumit sector de pe piaţa bursieră a unei ţări (de
exemplu poate fi construit un indice al industriei
 • indici bursieri pe obligaţiuni – sunt farmaceutice care cuprinde acţiunile firmelor din
indici care au în componenţa lor obligaţiuni şi respectiva industrie cotate pe o piaţă naţională sau
care caracterizează piaţa pentru aceste titluri în pe mai multe pieţe, chiar dacă unele dintre ele nu
ansamblu, sau caracterizează un sector al sunt reprezentative).;
acestei pieţe, mai ales în funcţie de scadenţa  • indici REGIONALI;(2 SECTOR)
obligaţiunilor. Indicii bursieri pe obligaţiuni  • indici internaţionali (globali) - sunt indici
sunt mai puţin cunoscuţi şi mai puţin utilizaţi, construiţi pe baza indicilor naţionali şi permit
în primul rând pentru că piaţa obligaţiunilor caracterizarea evoluţiei pieţelor bursiere, în
ansamblul lor;
este mai puţin “populară” în rândul publicului
investitor, iar în al doilea rând din cauza  • indici internaţionali de sector - indici ce se
construiesc pe baza indicilor naţionali de sector şi
dificultăţilor care apar în construcţia acestui tip care urmăresc caracterizarea respectivului sector
de indici. industrial sau de servicii pe plan internaţional (de
exemplu un indice al sectorului turistic pe plan
internaţional).
Din punct de vedere al  indici de generaţia I (sau indici din prima generaţie) -
numărului de acţiuni aceştia sunt indici de tipul Dow Jones Industrial Average, al cărui
care intră în model a fost realizat la Londra în 1884. Calculul lor a fost foarte
componenţa indicelui, popular până la începutul anilor ’60.
deosebim:  Odată cu diversificarea sectoarelor industriale şi de servicii care au
început să fie cotate la bursele de valori, tot mai mulţi specialişti şi
analişti au considerat indicii de generaţia întâi ca fiind
“limitaţi”,ţinând cont de informaţia oferită, aceştia concentrându-se
asupra unui eşantion de firme, cele mai bune de pe piaţa respectivă,
dar cu profil de activitate aproape exclusiv industrial. Un alt “minus”
al acestor indici era modul de calcul – ei fiind adesea simple medii
aritmetice ale preţurilor acţiunilor care intră în componenţa lor. :
Dow Jones Industrial Average, Nikkei 225 şi Financial Times 30.
 indici de generaţia a II-a (sau indici din a doua generaţie) -
a căror dezvoltare a început în jurul anilor ’60, cei care i-au construit
având în vedere faptul că ei trebuie să fie mai relevanţi, din punctul
de vedere a informaţiei oferite, decât cei din generaţia anterioară.
aceşti indici se caracterizează printr-o mai mare flexibilitate în
modificarea componenţei eşantionului de acţiuni considerate
reprezentative; un eşantion mult mai larg-un număr mai mare de
companii luate în calcul, şi o mai bună reprezentare a tuturor
sectoarelor economice, în funcţie de importanţa acestora pentru
economia ţării respective.
ETAPELE
selectarea eşantionului de valori mobiliare
ELABORARII cuprinse în structura indicelui respectiv
INDICILOR
BURSIERI

modul de ponderare

alegerea datei de referinţă

INCLUDEREA VALORII MOBILIARE IN


STRUCTURA INDECELUI BURSIER
 Indicii statistici – calculaţi prin
CATEGORII metode statistico-matematice:
DE INDICI
 indicele last-year – este un indice
agregat unde rămâne constantă
cantitatea din perioada de bază
 Indicii calculaţi şi aplicaţi de
anumite societăţi de cercetare sau
publicaţii (BET,RASDAQ,BIG
 Indici publicaţi de instituţii
internaţionale
specializate(MUDI,REUTERS,DO
WN-JONES)
PIAȚA DE CAPITAL A RM
Concluzie
PUTEREA STĂ ÎN NOI!!!!