Sunteți pe pagina 1din 18

INFECŢIA:

pătrunderea şi multiplicarea germenilor patogeni în


ţesuturi;
(infecţie nu este sinonim cu boală)

CONTAMINARE: prezenţa germenilor pe suprafeţe.


COMENSALISM: simbioza între microflora normală şi
gazdă.
GERMENI OPORTUNIŞTI = germenii condiţionat patogeni.
GERMENI PATOGENI - induc procesul infecţios şi boala.
PROCESUL INFECŢIOS

• pătrunderea microorganismului;

• multiplicarea şi diseminarea microorganismului;

• eliminarea microorganismului.
PĂTRUNDEREA MICROORGANISMULUI

Poarta de intrare:
- epiteliu:
- respirator;
- gastro-intestinal;
- genito-urinar.
- tegumente şi mucoase lezate (mai rar prin cele intacte).
CĂI DE TRANSMITERE:

- respiratorie;
- digestivă;
- sexuală;
- posttransfuzională;
- parenterală;
- prin înţepături de insecte, muşcături sau zgârieturi de
animale.
MICROORGANISMUL

- pătrunde pe una sau mai multe căi;


- se instalează;
- se multiplică în organismul gazdă;
- este transmis unui alt organism asigurându-şi astfel
persistenţa în natură.
Agenţii patogeni se ataşează la receptorii specifici (tropism)
- de pe suprafaţa unor celule;
- pe proteinele matricei extracelulare;
- pe membrana bazală.

Ataşarea prin structuri microbiene specializate:


- pili;
- fimbrii;
- hemaglutinine;
- adezine.

Colonizarea - înmulţirea germenilor pe suprafaţa de aderenţă.


(virusul trebuie să pătrundă în celula ţintă pentru a se multiplica).
Invazia ţesutului este posibilă prin eliberarea enzimelor

- colagenaze;

- hialuronidaze;

- coagulaze;

- proteaze (lizează IgA de pe mucoase);

- leucocidine (distrug neutrofilele şi macrofagele).


Invazia ţesuturilor - leziuni tisulare prin:

- acţiunea directă a microorganismelor,

- acţiunea celulelor şi mediatorilor eliberaţi în cursul

răspunsului inflamator;

- ambele mecanisme.
Boala infecţioasă: distrucţie celulară

- efect citopatogen (infecţia cu virusul rabic şi virusul


poliomielitic);
- exotoxine (tetanus, botulism, difterie);
- endotoxine (infecţii cu germeni Gram negativi).

Leziunile celulare sau tisulare


- minime sau severe;
- pasagere sau persistente.
Forma de manifestare a infecţiei este dependentă:

- patogenitatea şi virulenţa microorganismului,


- capacitatea de apărare imună a gazdei:
- vârstă, sex;
- boli anterioare sau concomitente;
- zestrea genetică;
- starea de nutriţie,etc.
- factori din mediu:
- geografici;
- climatici;
- socio-economici, culturali.
TIPURI DE INFECŢIE:

- Portaj;

- Infecţie inaparentă;

- Infecţie subclinică;

- Infecţie clinică;

- Infecţie latentă.
Portajul germenilor patogeni: sursă de infecţie;

Infecţie inaparentă
- asimptomatică clinic;
- modificări bioimunologice caracteristice;

Infecţie subclinică
- asimptomatică;
- tulburări funcţionale;
- leziuni organice;
- complicaţii, sechele sau evoluţie spre cronicizare;
- diagnosticul se bazează pe modificări:
- biochimice,
- histologice,
- histochimice.
Infecţia clinică:
- boală acută
- boală cronică.

Infecţia latentă
- asimptomatică,
- germenele patogen rămâne localizat dar în condiţiile
unui deficit imun, replicarea lui se reia şi infecţia se
poate acutiza.
După gradul de extindere

. Infecţia localizată;
. Infecţia de focar;
. Infecţia regională;
. Infecţia generalizată:
- boala infecţioasă ciclică;
- infecţia generalizată septicemică.
BOALA INFECŢIOASĂ CICLICĂ - boală cu evoluţie
regulată (imunologic, clinic, histologic).

. Perioada de incubaţie;
. Perioada prodromală;
. Perioada de stare;
. Convalescenţa;
- Recăderea;
- Recidiva;
- Reîmbolnăvirea sau reinfecţia.
INFECŢIA GENERALIZATĂ SEPTICEMICĂ

- poartă de intrare a microorganismului;


- germenii se multiplică;
- focar septic primar, tromboflebită satelită;
- focare septice secundare (metastaze septice).

Bacteriemia - germeni vii în circulaţia sanguină


(hemocultură pozitivă);
SEPSISUL – infecţie şi SIRS

- febră peste 38º C sau hipotermie;


- tahicardie peste 90b/min;
- tahipnee peste 20 respiraţii/min sau hiperventilaţie cu
PaCO2 sub 32 mmHg;
- leucocitoză mai mare de 12.000 sau leucopenie sub 4.000.
ŞOC SEPTIC
- hipotensiune arterială (tensiune mai mică de 90
mmHg sau cu 40 mmHg mai mică decât cea de bază)
în ciuda hidratării corespunzătoare,
- acidoză lactică,
- oligurie,
- alterarea acută a conştienţei.
Sindromul disfuncţiilor multiple de organ
- funcţiile organelor sunt alterate şi necesită
intervenţii terapeutice pentru păstrarea homeostaziei.