Sunteți pe pagina 1din 21

ULBS, Facultatea de Ştiinţe Economice, Sibiu, Specializare ECTS

Realizat de : Profesori coordonatori:


1.
Camelia Oprean
Bobeş Florina
1. Creditul bancar, sursă importantă de atragere a resurselor băneşti
1.1 Locul şi rolul băncilor în economie
1.2 Caracteristici ale raportului de creditare
1.3 Elementele tehnice ale raportului de creditare

2. Creditarea pe termen scurt a agenţilor economici


2.1 Caracterisici generale ale creditării pe termen scurt
2.2 Tipuri de credite pe termen scurt
2.3 Analiză managerială şi economico-financiară a firmei
solicitatoare de credit pe termen scurt
2.4 Analiză efectivă a solicitării de credit şi acordarea lui

3. STUDIU DE CAZ: Acordarea unui credit de scont S.C. VISACOM S.A.


1. Creditul bancar- sursă importanta de atragere a
resurselor băneşti
1.1 Locul şi rolul băncilor în economie

Cel mai important rol al băncilor este acela de


intermediar principal în relaţia economii –
investiţii, relaţie hotarâtoare în creşterea
economică. Sectorul bancar are un rol major în
economia de piaţă, el acţionând în promovarea
reformei şi în mecanismul autoreglării economice.
Operaţunile de bază sunt reprezentate de
constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul
acordării de credite agenţilor economici.
1.2 Caracteristici ale raportului de creditare

• Raporturile de creditare sunt, de


regulă, cu băncile. Pe de o parte,
întreprinderile având conturi deschise
la bănci formează depozitele care pot
fi folosite de către acestea ca resurse,
iar pe de altă parte băncile acordă
credite întreprinderilor pentru nevoile
lor de producţie, pentru investiţii, etc.

• Banca acordă credite doar acelor


agenţi economici care prezintă
garanţii solide şi care desfaşoară o
activitate intensă şi profitabilă.
1.3 Elementele tehnice ale raportului de creditare :

Elemente ale
raportului de
creditare

Termenul de
Negocierea
Subiectii Rambursare Consemnarea
sau
raportului Dobanda acordarea
si
de credit transferabilitatea
creditului
Rambursarea
2. Creditarea pe termen scurt a agenţilor economici

În funcţie de scadenţă se deosebesc trei tipuri de credite :


• credite pe termen scurt - durată este de cel mult un an
• credite pe termen mediu sau mijlociu :
• credite pe termen lung

Finanţările pe termen scurt vizează


activele de exploatare al căror cuntum
variază prompt în funcţie de creşterea sau
decreşterea activităţii de la un an la altul,
de la un trimestru la altul etc. Studiul
structurării pasivului bilanţului relevă
faptul că 40-60% din pasivul firmei este
constituit din datorii pe termen scurt.
Mijloacele de procurare a
capitalurilor circulante se împart în
trei categorii:

• surse proprii
• surse atrase (datorii de exploatare)
• surse împrumutate/externe
2.1 Caracteristici generale ale creditării pe termen scurt

În gestiunea financiară a firmei sau societăţii se înregistrează pe parcursul


anului decalaje între necesarul şi disponibilităţile băneşti.

diferenţa dintre imobilizările totale în activele firmei şi


fondurile proprii

Aceste decalaje au 2 cauze principale

încasarea veniturilor din activitatea ce determină un


deficit de trezorerie.
Pentru acceptarea cererii de credit, rolul hotărâtor îl au
performanţele economice şi financiare realizate de întreprindere în
perioada imediat precedentă. Fiecare bancă îşi stabileşte propriile
norme de analiză şi acordare a creditelor cu resprectarea normelor
emise de B.N.R.

Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen


scurt îl prezintă situaţia lichidităţilor la sfârşitul trimestrului prognozat.
Cu ajutorul informaţiilor respective se întocmeşte bugetul de trezorerie-
bază de referinţă pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt
posibil de solicitat de către întreprinderi
2.2 Tipuri de credite pe termen scurt

2.2.1 Credite globale de exploatare in lei-

Nivelul acestui credit depinde de diferenţa dintre


activele curente şi pasivele curente, fiind destinat să acopere
obligaţiile de plată pe termen scurt ale întreprinderii. Acest credit,
determinat trimestrial se acordă agenţilor economici prin contul
curent, pentru a acoperi deficitul de trezorerie în trimestrul
prognozat.

2.2.2 Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli şi stocuri), în lei şi valută

Formarea unor stocuri şi efectuarea de cheltuieli în afara activelor cuprinse în


planul de trezorerie se datorează unor cauze economice determinate de primirea în avans a
unor materii prime, întreruperea producţiei, greutăţi în expedierea produselor finite.
Termenul maxim de acceptare la creditare este de 12 luni.
2.2.3 Credite pentru active în stocuri şi cheltuieli sezoniere, în lei
Specificul procesului de producţie din întreprinderile care prelucrează materii
prime agricole solicită din partea acestora să formeze stocuri care să se consume într-o
perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăşi 12 luni de la constituire.

2.2.4. Credite pentru producţie de export şi exportul de produse, în lei şi valută

Imobilizările cerute de realizarea exportului au în vedere perioada de producţie


sau de prefinanţare a exportului, precum şi perioada de decontare cu partenerii străini (pe
baza documentelor care atestă livrarea mărfurilor la export)

2.2.5 Credite pe documente remise spre încasare

Au în vedere imobilizările de active în decontări cu clienţii, imobilizări


consemnate în documente (cecuri) remise de firmă spre încasare. Perioada de creditare
este de maximum 45 de zile.
2.2.6 Facilităţi de cont (overdraft – descoperire de cont), în lei

Pentru agenţii economici cu o situaţie financiară foarte bună dar care, din anumite
cauze bine justificate, nu pot face faţă temporar plăţilor, se pot acorda credite pe termen de
până la 15 zile şi într-o sumă limitată.

2.2.7 Creditele de trezorerie

Acestea sunt acordate pentru acoperirea nevoilor legate de decalajele existente


între cheltuielile si veniturile din exploatare determinate de caracterul ciclului de
exploatare (sezonalitate, lungimea acestuia,etc.) dar si unele decalaje legate de marimea
creditului comercial, întârzieri în livrari, etc.
Modul de determinare a costului creditelor de trezorerie se bazeaza pe
întocmirea, de catre banca, a doua documente:

• scara dobânzilor
• decontul de dobânzi si comisioane
2.2.8 Creditul de scont
Scontul este operaţiunea de credit prin care bancherul pune la dispoziţia unui client o
sumă de bani, în schimbul unui efect comercial înainte ca acesta să ajungă la scadenţă, după
deducerea unei dobânzi, a unor cheltuieli diverse şi a unui comision. Fenomenul scontării se
referă la vânzarea către băncile comerciale a efectelor comerciale înainte de scadenţă.

Figura 2. Creditul de scont


2.2.9 Linia de credit

Este un credit pe care întreprinderea poate sa-l obtina de la o banca comerciala,


împrumutându-se pâna la o limita maxima stabilita pentu o perioada de timp determinata. Costul
anual efectiv al liniei de credit (KLC) se determina pe baza formulei:

KLC =

în care:
SMNF- suma medie neta de finanţare
NzLC- numarul de zile a liniei de credit
KLC- Costul anual efectiv al liniei de credit
Dob- dobânda de plata pentru suma
împrumutată
2.2.10 Creditul comercial sau creditul furnizor

Reprezinta amânarea termenului de plata acordata de un furnizor de


marfuri. Creditul comercial este o modaliate pentru furnizor de a-si promova
vânzarile. Vânzarile pe credit au loc prin acordarea de catre furnizor a unor
"discont-uri". Reducerile cu caracter comercial îmbraca forma de :

• Rabat - reducere a pretului de vânzare pentru defectele de calitate;


• Remiza - reducere a pretului de vânzare pentru vânzari superioare;
• Risturnul - reducere a pretului de vânzare pentru o perioada de timp determinata
calculata pe ansamblul operatiunilor facute cu acelasi tert.
2.3 Analiza managerială şi economico-financiară a firmei solicitatoare de credit pe
termen scurt
Se face pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale,
economice, militare sau ale unor schimbări tehnologice în evoluţia cererii, precum şi cele
ale influenţei inflaţiei, recesiunii, îmbătrânirii produselor.

Între însuşirile analizate se înscriu înclinaţia


spre inovare şi creativitate, cunoştinţele în
domeniul financiar, în marketing, în
managementul producţiei, integritatea
personală, flexibilitatea, etc. Comitetul de
direcţie transformă datele respective în
calificative prezente în calculul ratingului
de credit.
1. Caracteristicile clientului
a) Generale (nivelul local, regional, naţional sau internaţional al firmei,
dacă este sau nu în sistemul de cotare la bursă); /doi indicatori/
b) Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate) ; /patru
indicatori/
c) Managementul (experienţa şi stabilitatea conducerii, obiectivele
strategice ; /doi indicatori
d) Ramura de activitate (perspective şi protecţie) ; /un indicator/
2. Caracteristicile creditului
a) Istoricul relaţiei de credit client-bancă ; /un indicator/
b) Condiţii de eligibilitate ; /un indicator/
c) Administrare (costuri de operare) ; /un indicator/
d) Sursa de rambursare ; /un indicator/
e) Colaterale (garanţii speciale). /un indicator/
NOTA : Fiecare dintre cei 14 indicatori este calificat prin cinci niveluri
calitative (criterii). Criteriul 1 corespunde cu cea mai bună caracterizare
dată firmei, iar criteriul 5 corespunde cu un calitativ foarte slab. Media
ponderată a acestor calitative dă rentingul mediu de credit.
2.4 Analiza efectivă a solicitării de credit şi acordarea lui

• Fiecare bancă comercială, în funcţie de principiile politicii manageriale, stabileşte competenţa diferitelor
structuri ierarhice în privinţa aprobării creditelor.

• Băncile comerciale pun o restricţie importantă pentru adoptarea deciziei existenţa capacităţii de
rambursare din partea solicitatorului de credite, pe întreaga perioadă de creditare.

• După adoptarea deciziei de creditare, ea este comunicată solicitantului. Aceasta, împreună cu unitatea
bancară care acordă creditul, procedează la încheierea Contractului de credit.
• Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, banca urmăreşte evoluţia stării
economice şi financiare a debitorului, preocupare ce se referă la riscul de
nerambursare a creditului. Această analiză se referă la serviciul datoriei. În funcţie
de numărul de zile de întârziere a plăţii ratelor şi dobânzilor, serviciul datoriei
determină o clasificare a creditului în mai multe categorii :

Serviciul datoriei Calificativ pentru credit

Până la 15 zile standard

16-30 zile în observaţie

31-60 zile substandard

61-90 zile îndoielnic

Peste 91 zile pierdere


Acordarea unui credit de scont societăţii S.C Visacom SA
S.C Visacom SA este o societate comercială pe acţiuni privată, având ca obiect de activitate
producţia şi comercializarea produselor de patiserie. Aceasta are sediul în oraşul Sibiu, la adresa
str Fundătura lânii, nr. 68 si a fost înfiintată în anul 2009.

Societatea S.C Visacom SA doreşte sa achiziţioneze un mijloc fix în valoare de 15 000 RON.
Pentru finanţarea acestei investiţii se studiază metoda împrumutului bancar pe termen scurt. Pentru
aceasta am ales un credit de scont.
Societatea încheie un contract cu banca în urmatoarele condiţii: valoarea nominală a cambiei
este de 15000 RON, rata scontului este 12.5%, comisionul de siguranţă este de 0.60%, comisionul
specific de 0.4% , comisionul de andosare 0.5 % iar scadenţa ratei este de 85 de zile , dar este
prezentată la scontare dupa 40 de zile de la emitere.Să se determine taxa efectivă a scontului.

Rata scontului nominal=12.5%+0.60%+0.4%+0.5%=14%

D = VN *rs*Nz/360*100 în care:
D=15000*14%*(85-40)/360*100=94500/36000 D = nivelul dobânzii percepute de bancă pentru
operaţiunile de scontare;
=2625 RON
VN = valoarea nominală a efectului scontat;
rs = rata scontului;
VA=VN-D Nz = numărul de zile rămase până la scadenţă
VA=15000-2625=12375 RON D = nivelul dobânzii percepute de bancă pentru
operaţiunile de scontare
Rata efectiva=RSN/1-(RSN*NZ/360*100) VN = valoarea nominală a efectului scontat
RE=14/1-(14*45/36000)=13.9825% VA= valoarea actuala a efetului scontat