Cã n-aş dori fãrã de Tine, Vreau Tatã s-am alt început. A fost aşa de-amar paharul, Fãrã de Tine Domnul meu. Cã n-aş mai vrea sã-l gust vreodatã, Mai bine însetat mereu. A fost aşa de grea-ncercarea, Şi parcã nu se mai sfârşea. Dar când cãdeam sub greul cruci, Simţeam adesea mâna Ta. Atunci priveam din nou spre ceruri Şi Duhul Sfant mã întãrea. Ştiam cã eşti din nou la cârmã, Deşi nu te puteam vedea. A fost aşa de mare valul, Încât nu te puteam zãri. Dar am ştiut cã eşti acolo. Şi cu iubire mã susţii. A fost aşa de grea durerea, Şi numai Tu m-ai înţeles; De-aceea mi-ai dat mângâierea, Şi lacrimile mi le-ai şters. A fost aşa de lungã vremea, În care-am aşteptat rãspuns, De nu mi-ai fi dat Tu nãdejde Aş fi cãzut de mult rãpus Dar am ştiut cã eşti acolo Şi mã susţii prin harul Tãu. Şi-o sã-mplineşti fãgãduinţa Oricât se va lupta cel rãu.