Modelarea si simularea vocii

peste internet de protocol (VoIP)

Ilias Stefanut
Gr 1.2 an 1 Master
1. Introducere
• VoIP reprezinta abilitatea de a face convorbiri telefonice si de a trimite
faxuri perste o retea bazata pe protocolul IP ce reuseste sa asigure o
anumita calitate a serviciului (QoS) si un raport cost/beneficii superior.
Toata lumea vorbeste despre VoIP si fiecare doreste o particica din bucata
cea mare:
• Producatorii si dezvoltatorii de echipamente vad o oportunitate de a inova
si de a concura. Aum sunt ocupati cu dezvoltarea unor echipamente ce
suporta VoIP astfel incat sa intre pe piata cu ele la timp.
• Companiile de servicii de internet (ISP) vad acum posibilitatea de a concura
cu vechiile companii de telecomunicatii in domeniul voce.
• Utilizatorii sunt interesati de integrarea serviciilor de data si voce cu scopul
reducerii cheltuielilor. Desi pare foarte atractiva, tehnologia voip nu s-a
dezvoltat in asa masura incat sa poata inlocui cu succes serviciile si
calitatea oferita de vechea retea PSTN.
 1.1 Transmisia vocii în CSN (Circuit Switching
Network) şi în PSN (Packet Switching
Network).
• Reţelele cu comutaţie de circuite transmit vocea prin canale temporale de
64 kbps (8 biţi transmişi cu frecvenţa de 8 KHz), deci se foloseşte
multiplexarea cu diviziune în timp (TDM = Time Division Multiplexer).
• In Internet care este o reţea cu comutaţie de pachete, vocea poate fi
transmisă prin pachete de date. Controlul formării pachetelor de voce îl are
protocolul RTP (Real Time Protocol) care generează pachete de voce RTP şi
de asemenea generează pachete de control a calităţii transmisiei vocii
numite pachete RTCP (Real Time Control Protocol).
2. Elementele unei reţele VoIP
• Serviciile de telefonie IP trbuie să fie în stare să se conecteze la
reţelele tradiţionale bazate pe comutaţia de circuite. ITU-T a realizat
această problemă definind H.323, un set de standarde pentru
reţelele multimedia bazate pe comutaţia de pachete.
• Elementele de bază ale unei reţele H.323 sunt terminalele H.323 ca
telefoanele tip PC sau telefoanele existente deja conectate la ISDN,
PSTN sau wireless, gateway-uri ca interfaţă între reţeaua locală la
care sunt conectate terminalele şi reţeaua cu comutaţie de circuite,
gatekeeper ce are funcţii de control al admisiei şi MCU (Multipoint
Control Unit ) ce oferă conferinţe între trei sau mai multe terminale.
Aceste entităţi vor fi discutate în cele ce urmează.
2.2 Terminale H.323
• Terminalele H.323 sunt terminale de tip LAN pentru transmisia vocii.
Exemple comune de astfel de terminale sunt calculatoare personale
ce rulează Microsoft NetMeeting şi au un microfon de reţea.
Terminalele H.323 implementează funcţii de transmitere a vocii şi cu
siguranţă includ cel puţin un CODEC de voce (Compressor/
Decompressor) care trimite şi recepţionează voce pachetizată.
Codecuri mai întâlnite sunt: ITU-T G.711 (PCM), G.723 (MP-MLQ),
G.729A (CA-ACELP) şi GSM. Codecurile diferă prin cerinţele CPU-
lui, prin calitatea vocii rezultate şi prin inerenta întârziere de
procesare.
• Iată în continuare diagrama blocurilor unui terminal H.323 :

Partea de control a terminalului implementează protocoalele de

control conexiune.
• Bibliografie: http://www.voip-info.org - a reference
guide to all things VOIP http://www.voip-
itec.tamu.edu – VoIP at Texas A&M Uiversity
www.internetpolicy.net/practices/voip.pdf - Voice-
over-IP: The Future of Communications