Sunteți pe pagina 1din 88

Formare de

FORMATORI

“De aici incepe jocul


Ascult si invat sa aud
Privesc si invat sa vad…” Robert H. Vaughn
CELE SAPTE LEGI AFLATE LA TEMELIA
SUCCESULUI
ROB PARSONS (2002)
• Legea 1: Nu alegeti sa fiti bogat in bani si sarac
in timp.
• Legea 2: Incredintati-va ca munca d-voastra face
cu adevarat diferenta.
• Legea 3: Folositi-va atuurile.
• Legea 4: Credeti in putere viselor.
• Legea 5: Puneti familia inaintea carierei.
• Legea 6: Pastrati-va legatura cu realitatea.
• Legea 7: Nu va multumiti cu succesul – straduiti-
va sa dobanditi un rost in viata.
• Training-ul este procesul de transmitere catre
participanti intr-o maniera planificata si
structurata a unor informatii ce trebuie sa duca
la schimbari comportamentale si imbunatatiri ale
performantei.
• Formatorul este specialistul în formare care
proiectează, derulează, evaluează şi revizuieşte
activităţi teoretice / practice şi / sau programe
de formare şi dezvoltare a competenţelor
profesionale, derulate în instituţii specializate sau
la locul de muncă! (conform Standardului
Ocupaţional, 2007).
Rolul formatorului

• Consultant in dezvoltare
• Promoveaza si faciliteaza procesul de
invatare si dezvoltare
• Concepe/livreaza/evalueaza programul de
training
• Rezolva problemele legate de logistica si
administrarea activitatilor de instruire
• Creeaza un mediu adecvat pentru
transmiterea informatiilor
OBIECTIVELE FORMARII

• Identificarea nevoilor de instruire


• Definirea ANDRAGOGIEI
• Comunicarea eficienta
• Utilizarea metodelor de formare
• Captarea atentiei
• Controlul emotiilor
• Gestionarea conflictelor
• Livrarea interactiva si dinamica a sesiunii de instruire
• Evaluarea programului de formare
STILURI DE INVATARE

Definitie!
Reprezintă modalitatea de
receptare,prelucrare, stocare si
reactualizare a informaţiei şi se formează
prin educaţie.
Identificarea stilurilor de invatare
1. (Kolb, 1984)

STILURI DE
INVATARE

REFLEXIV ACTIV TEORETIC PRAGMATIC


2. După EMISFERA CEREBRALĂ
activată predominant în
invăţare
• Stilul GLOBAL (dominanta dreapta)

• Stilul ANALITIC (dominanta stanga)


3. După COMPONENTA
GENETICĂ implicată

• Stilul VIZUAL
• Stilul AUDITIV
• Stilul TACTIL /KINESTEZIC
Andragogia
– Invatarea la adulti

Principiile andragogiei (Knowles 1998)

• Adultii sunt autonomi si independenti in modul in


care abordeaza invatarea.
• Adultii invata cel mai bine prin metode experentiale.
• Adultii sunt constienti de nevoile specifice de
invatare, determinate de viata sau munca lor.
• Adultii simt nevoia de a-si aplica cunostintele sau
aptitudinile nou-acumulate.
• Invatarea trebuie privita ca un parteneriat intre
trainer si cursant, iar experientele proprii trebuie
folosite ca resurse in cadrul procesului.
PEDAGOGIE ANDRAGOGIE
• activitatea elevului este dirijată • învăţarea adulţilor este
de profesor; autodirijată;
• profesorul este responsabil de • decid ei înşişi ce este
cunoştinţele predate, modul de important de învăţat;
predare (strategii didactice), • aceştia îşi asumă răspunderea
organizarea activităţii; cu privire la propria activitate;
• profesorul evaluează • adulţii îşi autoevaluează
performanţele şi progresul;
activitatea elevului;
• adulţii au o experienţă
• elevul nu are o experienţă anterioară semnificativă
anterioară suficient de bogată cantitativ şi calitativ;
ca să poată fi utilizată ca sursă • având experienţe de viaţă
în învăţare pentru colegi sau bogate şi diverse, adulţii
profesor; constituie unul pentru altul
• experienţa profesorului este surse de învăţare reciprocă,
cea mai importantă; chiar şi pentru formator;
• experienţa anterioară diferită
asigură diversitatea în grupele
de adulţi;
Adultii invata cand procesul
de invatare:
• Presupune respectarea cursantului
• Raspunde unor nevoi recent identificate
• Este experential
• Presupune schimbari comportamentale
• Este reflectiv
• Instruieste si furnizeaza feedback
• Implica existenta unei atmosfere
propice instruirii
PROCESE DE INVATARE

INVATAREA DE LA O ALTA PERSOANA

• feedback
• reflectie
• provocare
• sprijin
• imitare
INVATAREA PRIN SARCINI

• asumare raspundere
• luarea de decizii
• expunerea la alte puncte de vedere
• provocare
• observare
INVATAREA IN COLECTIV

• interactiune
• constientizare
• gandire strategica
• exercitare influenta
CICLUL FORMARII
IDENTIFICAREA ŞI
ANALIZA NEVOILOR
DE FORMARE

EVALUAREA
CICLUL PROIECTAREA
PROCESULUI DE
FORMĂRII FORMĂRII
FORMARE

DESFĂŞURAREA
FORMĂRII
INSTRUMENTE DE IDENTIFICARE A
NEVOILOR DE FORMARE

Chestionarul
Discutiile libere
Interviul
Evaluari anterioare
Cerintele pietei muncii
Necesitatea analizei nevoilor de
formare

• Determina ceea ce viitorii participanţi ştiu deja;


• Identifica ce anume au nevoie participanţii să ştie
pentru a-şi îmbunătăţi performanţele;
• Permite construirea de programe de formare
centrate strict pe domeniile în care cursantii prezintă
deficienţe;
• Permite formularea obiectivelor pentru programele
de formare;
• Permite creşterea cunoștințelor şi abilităţilor;
Standard ocupational Formator
Competente specifice:
• Pregătirea formării
• Realizarea activităţilor de formare
• Aplicarea metodelor şi tehnicilor speciale de formare
• Evaluarea participanţilor la formare

http://www.anc.gov.ro/uploads/so/m/Formator.pdf
PROIECTAREA EVENIMENTULUI DE
INSTRUIRE

De ce? (Intentia Cine? (Cunoastarea


noastra) participantilor)

Ce? (Informatia
Unde?
corespunzatoare)

Cum? (In modul Cand? (La timpul


potrivit) potrivit)
DEZVOLTAREA UNOR RELAŢII POZITIVE
ÎNTRE FORMATOR ŞI CURSANTI
• relaţia între formator şi adultul cursant trebuie să treacă
dincolo de afinităţi, preferinţe sau antipatii personale;
• folosirea întrebărilor deschise, ce invită la dialog, reflecţie,
conştientizarea implicării (contribuie la dezvoltarea
încrederii);
• afirmarea pozitivă a cursanţilor (aprecierea, lăudarea lor);
• respectul mutual;
• implicarea cursanţilor în sarcini semnificative pentru ei;
• responsabilizarea cursanţilor;
• necesitatea răspunderii imediate la întrebările adresate de
cursanţi;
• stabilirea rolurilor (Adultul trebuie să ştie ce rol are de
îndeplinit în grup)
COMUNICAREA

VERBAL
7%

PARAVERBAL
NONVERBAL 38%
55%
COMUNICAREA NONVERBALA

• Cumulul de mesaje, ce nu sunt exprimate prin cuvinte şi


care pot fi decodificate, creând înţelesuri Aceste semnale
pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua
mesajul transmis prin cuvinte.
• Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin
mimica, privire, gestica si prin elementele de
paralimbaj.
• Expresiile faciale
• Miscarile si postura corpului
• Gesturile
• Contactul vizual
• Distanta
• Vocea
COMUNICAREA PARAVERBALA
• Este reprezentata de modul in care sunt folosite
cuvintele, prin folosirea caracteristicilor vocii.
• Se referă la: tonul vocii, viteza vorbirii,
ritmul şi inflexiunile rostirii, intensitatea,
volumul vocii, pauzele, sublinierile, alte
sunete produse.
• Modul de folosire a vocii şi mai ales tonul pot să:
o susţină/întărească mesajul verbal
o contrazică mesajul
o deformeze mesajul
o înlocuiască mesajul
COMUNICAREA VERBALA
• Un mesaj redat prin intermediul unor
cuvinte reprezinta o comunicare.
• Si poate fi:
Comunicare orala
Comunicare scrisa

RETINE! Nu vei avea niciodata o a doua sansa ca sa


produci prima impresie.
Primele 90 de secunde ale unei intalniri reprezinta
90% din impresia pe care o produceti celorlalti!
CAPACITATEA EMPATICA A
FORMATORULUI

“Eul” se simte “celălalt”

Pentru a-i trăi:


stările
gândurile
acțiunile
fără pierderea identității proprii
ETAPE ALE PROCESULUI DE EMPATIZARE

DETAȘARE
DE CELĂLAT

RECUNOAȘTERE
EMOȚII, GÂNDURI, ACȚIUNI
ALE CELUILALT

TRANSPUNERE
ASCULTAREA ACTIVA

O forma structurata de ascultare si raspunsuri cu


focalizarea atentiei asupra vorbitorului.

• Necesita cel putin urmatoarele 3 elemente:


• FOCALIZAREA pe ceea ce spune vorbitorul (se asculta
cu atentie)
• REFORMULAREA afirmatiilor auzite – permite
vorbitorului sa-si dea seama daca mesajul a fost intr-
adevar inteles
• PUNEREA DE INTREBARI DESCHISE – incurajeaza
vorbitorul sa ofere mai multe detalii si astfel se evita
neintelegerile.
Pasii de urmat spre o ascultare activa eficienta:

• Priveste in ochi persoana care vorbeste.


• Evita pe cat posibil sursele de distragere
• a atentiei.
• Ofera raspunsurile potrivite care vor incuraja persoana ce
vorbeste sa continue.
• Concentreaza-te asupra cuvintelor interlocutorului.
• Nu te lasa distras de gandurile tale.
• Pastreaza-ti spiritul deschis.
• Nu da sfaturi daca nu iti cere.
• Permite-i interlocutorului sa-si exprime ideile fara sa-l
intrerupi.
• Adreseaza intrebarile potrivite.
• Fara idei preconcepute.
MOTIVAREA PARTICIPANŢILOR LA
FORMARE

„Motivarea este ceea ce energizeza,


directioneaza si sustine un
comportament.” (Steers si Porter, 1988)

Psihologul american A.Maslow organizează


nevoile într-o structură cunoscută sub
denumirea de piramida nevoilor. Pornind
de la bază, cele 7 categorii de nevoi ale
piramidei sunt:
NEVOI DE AUTOREALIZARE
creştere personală şi împlinire de sine

NEVOI DE STIMĂ
realizare, statut, responsabilitate, reputaţie

NEVOI DE APARTENENŢĂ
familie, afecţiune, relaţii interumane, grupuri de muncă

NEVOI DE SIGURANŢĂ
protecţie, securitate, ordine, legi, limite, stabilitate etc.

NEVOI FIZIOLOGICE
nevoi de bază – aer, apă, hrană, adăpost, căldură, somn, sex
Condiţii necesare pentru crearea unei situaţii
motivante (Vinţanu, 1998):

• existenţa unui interes pozitiv pentru activitatea


desfăşurată;
• prezenţa unei atenţii continue în activitate;
• rezistenţa la oboseală şi la momentele critice;
• interes pentru progresul sau performanţele
realizate;
• ritm alert de desfăşurare a activităţilor.
FACILITAREA ACTIVITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE
Cei 5 F ai facilitarii:

FOARTE PRIETENOS

FERM FAIR-PLAY

FLEXIBIL FOCALIZAT
Foarte prietenos
• O atitudine prietenoasă oferă participanţilor un sentiment de relaxare
care contribuie la îmbunătăţirea calităţii contribuţiei lor. Un zâmbet
atrage după sine alt zâmbet.
Ferm
• Întotdeauna vor exista limite de timp. Facilitatorul are
responsabilitatea de a duce discuţia mai departe, deşi unii
participanţi se vor împotrivi.
Focalizat
• Fiecare sesiune de curs necesită o focalizare. Fiecare sesiune trebuie
să respecte, mai mult sau mai puţin, planul iniţial. A rămâne focalizat
poate însemna şi a fi ferm.
Flexibil
• Unele discuţii pot devia de la programul iniţial. Facilitatorul trebuie să
hotărască situaţiile în care acestea pot fi continuate sau în care
acestea necesită redirecţionare.
Fair play
• Toţi participanţii trebuie trataţi în acelaşi fel şi trebuie să le fie oferite
ocazii de implicare. Facilitatorul are responsabilitatea ca toată lumea
să înveţe.
TIPURI DE PARTICIPANTI SI
MODALITATI DE ABORDARE

CURSANTUL
DOMINANT
Caracteristici: grabit, galagios, direct,
interesat de rezultatul final
Abordare:
Tonul vocii trebuie sa fie hotarat.
Discutia este la obiect, fara detalii in exces.
CURSANTUL
STABIL
Caracteristici: calm, organizat, flexibil

Abordare:
Tonul vocii trebuie sa fie cald.
Se asculta cu rabdare si i se acorda un timp
de gandire inainte de a da un raspuns.
CURSANTUL TIMID
Caracteristici: taciturn, retras, introvertit,
nesigur

Abordare:
Tonul vocii trebuie sa fie cald.
Este ascultat cu rabdare.
Este dat drept exemplu in anumite situatii
pentru a-l incuraja.
CURSANTUL
ATOTSTIUTOR
Caracteristici: monopolizeaza discutia,
este bine informat.

Abordare:
Adreseaza-i o intrebare foarte dificila!
Asteapta pana face o pauza in discutie
si schimba subiectul!
Alti factori:
GESTIONAREA CONFLICTELOR
• MENŢINEREA UNEI RELAŢII POZITIVE PE
PERIOADA CONFLICTULUI prin: ascultare activă,
utilizarea întrebărilor deschise pentru clarificarea
mesajelor.

• FOCALIZAREA PE PROBLEMĂ, NU PE PERSOANĂ,


folosirea unor termeni concreţi, specifici,comportamentali
în descrierea situaţiei şi nu generali, utilizarea unui limbaj
adecvat.

• UTILIZAREA COMUNICĂRII DIRECTE ŞI POZITIVE

• IDENTIFICAREA BARIERELOR ÎN REZOLVAREA


CONFLICTULUI. (judecarea persoanei şi nu evaluarea
mesajului, ascultarea interlocutorului pentru a identifica
greşelile şi nu pentru a înţelege mesajul, convingerea că
numai el are dreptate).
FEEDBACK-UL

• FEEDBACK-UL este un
instrument folosit permanent,
indiferent de domeniu, atat in
viata personala cat si in viata
profesionala si inseamna a
descrie altei persoane
comportamentul acesteia si ceea
ce a simtit receptorul ca reactie
la comportamentul emitentului.
CLASIFICARE

Feedback evaluativ:

• Este bine primit doar atunci când e pozitiv;


• Poate fi ușor confundat de interlocutor ca fiind
un atac personal;

• Evaluează fără a separa persoana de acțiune.


Feedback prescriptiv:

• NU oferă o infomație precisă;


• Este lipsit de consistență;
• Poate fi ușor confundat de interlocutor ca fiind
un sfat și nu un feedback.
Feedback descriptiv

• Corespunde noțiunii de feedback autentic;


• Nu emite judecăți de valoare;
• Este solicitat, de obicei;
• Este bine țintit și specific;
• Descrie fara a judeca, impactul si sentimentele
legate de comportamentul observat
• Genereaza rezultate remarcabile si reduce
reactia defensiva din partea interlocutorului
• Ofera informatii ce maximizeaza invatarea
Regulile feedback-ului

• Alocă-ți timpul necesar pentru a acorda un feedback


complet;
• Fii sincer;
• Critică acțiunea, nu persoana;
• Folosește exemple concrete, fii specific;
• Acceptă faptul că poți întâmpina rezistență – acordă
spațiu și timp interlocutorului;
• Evită extremele în adresare (cuvinte precum ”niciodată”,
”mereu”, ”cel mai”)
• Folosește des persoana I (”EU cred că...”) și adresarea
directă;
• Oferă feedback doar pentru situațiile în care interlocutorul
poate schimba ceva;
• Oferă feedback ținând cont de noțiunile de
confidențialitate și discreție.
“Atunci cand primesti un
feedback,
spui doar “Multumesc!”.
Nu trebuie nici sa te certi, nici
sa contrazici, nici sa dai
feedback la feedback!”

Observă ceea ce persoana spune și face (am observat că…)


Descrie fără a judeca, ceea ce ai văzut (am văzut că, A, B,
C, …)
Descrie sentimentele/gândurile tale legate de
comportamentul observat (am simțit…)
Descrie impactul asupra ta (mi-a plăcut, nu mi-a plăcut, m-a
demotivat, nu m-a demotivat, etc.)
CONTROLUL EMOTIILOR
Definitie!

Emotiile sunt reactii la evenimente


semnificative, incluzand reactiile
fiziologice si comportamentale.
Clasificare emotii - Daniel Goleman
Sfaturi pentru controlul emotiilor

1. Descopera sursa emotiilor tale.

2. Ia atitudine si indeparteaza sursa


temerilor tale.

3. Concentreaza-te asupra a ceea ce vrei.


TEHNICI DE CAPTARE A
ATENTIEI
Limbaj Verbal:

• Glume
• Prezentare atipica
• Parasirea subiectului
Limbaj nonverbal:

• Gestica
• Mimica
• Contact vizual
• Postura
Limbaj paraverbal:

• Ruperi de ritm
• Cresterea/scaderea volumului
• Ton
• Momente de tacere
DISCURSUL IN PUBLIC
TIPURI DE DISCURS

• discurs care INFORMEAZA

• discurs care CONVINGE

• discurs care EMOTIONEAZA

• discurs care AMUZA


ELEMENTELE DISCURSULUI

1. INTRODUCEREA
2. CORPUL DISCURSULUI
3. INCHEIEREA
SFATURI
• SA STII FOARTE BINE DISCURSUL
• SA EXERSEZI! IAR SI IAR SI IAR!
• SA CUNOSTI AUDIENTA
• SA CUNOSTI INCAPEREA
• RELAXEAZA-TE!
• IMAGINEAZA-TI CUM TII DISCURSUL
• REALIZEAZA CA OAMENII VOR CA TU SA AI SUCCES!
• NU-TI CERE SCUZE PENTRU EMOTII
• CONCENTREAZA-TE ASUPRA MESAJULUI, NU ASUPRA
MEDIULUI
• CASTIGA EXPERIENTA!
Definitie!

PUBLIC SPEAKING
Este arta de a vorbi unui grup de oameni
intr-un mod structurat si deliberat, cu
intentia de a informa, influenta/convinge
sau distra audienta.
Martin Luther King Jr.

http://www.youtube.com/watch?v=V57lotnK
GF8
EVALUAREA PARTICIPANTILOR

EVALUAREA reprezintă
totalitatea activităţilor prin care
se colectează, organizează şi
interpretează datele obţinute în
urma aplicării unor instrumente de
masura, în scopul emiterii unei
judecăţi de valoare pe care se
bazează o anumită decizie în plan
educaţional.
Evaluarea performantei are trei
functii:

• Diagnostica (face cunoscute situatiile si


factorii ce duc la obtinerea anumitor
rezultate, stabilind eventual proceduri de
remediere a unor puncte critice)

• Prognostica (anticiparea performantelor


viitoare pe baza rezultatelor inregistrate,
de obicei aceasta functie se asociaza celei
de diagnoza, fiind complementare)

• De certificare (a nivelului de cunostiinte


si abilitati ale participantilor la incheierea
unei perioade de instruire)
TIPURI DE EVALUARI

EVALUAREA INITIALA:

• Se realizeaza la inceputul programului de instruire pentru


a stabili nivelul de pregatire al cursantilor

• Se identifica astfel nivelul de cunostinte, competente si


aptitudini, in scopul atingerii obiectivelor propuse.

• Evaluarea initiala sprijina planificarea activitatii


formatorului
EVALUAREA PE PARCURS:

• Ofera permanent posibilitatea de raportare la obiectivele


propuse si evidentiaza progresul inregistrat

• Feedback-ul obtinut este mai util si eficient, ajuta


formatorul si cursantul sa isi adapteze activitatea viitoare
la specificul situatiei
EVALUAREA FINALA:

• Se realizeaza la sfarsitul perioadei de instruire

La finalul trainingului se evalueaza:

• masura in care au fost atinse obiectivele


• continutul prezentat
• forma in care a fost prezentat
• lucrurile placute/neplacute
• organizare
• comunicare/atmosfera
• aplicabilitatea trainingului
• prestatia trainerului
Instrumente de evaluare:

• Teste
• Chestionare
• Observatii asupra performentei, practicii
sau aptitudinilor interpersonale
• Discutii sau analiza de grup
• Interviuri individuale sau de grup
Incurajarea reflectiei
personale
• Reflecţia personală este o
modalitate de comunicare
la nivelul dialogului şi
limbajului intern, care
presupune concentrarea
interioară şi focalizarea
gândirii asupra unor idei, a
unui subiect, a unei idei
• Tipuri de reflectie:
• Individuala
• Colectiva/de grup
• Deductiva
• Critica
• Spontana
• Ocazionala
• Din exterior sau
autodirijata
PRINCIPALELE METODE DE FORMARE
• Explicatia: metodă de expunere verbală, care urmăreşte
dezvăluirea, clarificarea, asigurarea înţelegerii unor noţiuni, principii.
• Prelegerea: expunerea unui volum mare de cunoştinţe, idei, teorii,
concepţii, prin confruntări şi argumentări cât mai detaliate.
• Conversatia: Convorbire care se realizează între formator si
cursanti, prin care se stimulează şi se dirijează activitatea de
învăţare a acestora. Se bazează pe întrebări şi raspunsuri.
• Dezbaterea: Schimb reciproc, organizat şi constructiv de
informaţii, impresii, păreri, aprecieri critice, propuneri, axate în jurul
unui subiect luat în studiu, în jurul unui exemplu, al unui fapt
concret etc.
• Brainstorming: Constă în elaborarea în cadrul unui grup, în mod
spontan şi în flux continuu, a unor soluţii, idei originale necesare
rezolvării unei probleme.
• Observatia: Modalitatea de formare a capacităţilor de percepere
activă
• Studiul de caz: analiza unei situatii specifice
• Exercitiul: Este modalitatea de efectuare conştientă şi repetată a
unor acţiuni şi operaţii în scopul formării de priceperi şi deprinderi
practice sau intelectuale, dezvoltării unor capacităţi şi atitudini
• Jocul de rol: Metodă bazată pe simularea unor funcţii, activitati,
fenomene
INVATAREA PRIN DINAMICA DE GRUP
• Împărtăşirea experienţelor;
• Descoperire individuală a lucrurilor;
• Învăţarea din greşeli;
• Experimentarea;
• Implicarea tuturor;
• Amuzament;
• Ii provoci pe ceilalţi să gândească;
• Să reflectezi asupra a ceea ce ai
învăţat;
• Dezvoltara încredere;
• Multitudine de activităţi;
• Oamenii care comunică, împărtășesc,
discută;
• Accesibilă oricui.
ROLURI IN GRUP
• iniţiator - contribuitor
• căutător de informaţii
• cel care cere opinii
• cel care oferă opinii
• cel care oferă informaţii
• cel care elaborează
• coordonator
• orientator
• evaluator – critic
• energizant
• tehnician al procedurilor
• înregistrator
• Procesul de formare începe cu identificarea şi
analiza nevoilor de formare şi continuă cu
celelalte etape necesare în derularea procesului
de formare, proiectarea formării,
desfăşurarea formării, evaluarea procesului
de formare.
Analiza nevoilor poate fi abordată din trei puncte
de vedere:
• Analiza nevoilor unor zone de ocupare;
• Analiza nevoilor anumitor agenţi economici;
• Analiza nevoilor solicitanţilor de locuri de muncă;
• Analiza meseriilor şi a competenţelor de
referinţă.
PROIECTAREA PROGRAMELOR DE
FORMARE
Proiectarea presupune parcurgerea etapelor redate în
schema următoare:
Proiectarea unei activităţi de formare presupune
parcurgerea unor etape distincte care are rolul de
a ghida şi orienta demersul practic în care sunt
implicaţi agenţii formării.
Aceste etape sunt:
• stabilirea obiectivelor operaţionale, (concrete);
• selectarea, prelucrarea şi adecvarea conţinutului;
• elaborarea strategiei de formare şi stabilirea
metodologiei de evaluare/autoevaluare.
MIJLOACELE DE TRANSMITERE A INFORMATIILOR

Mijloacelor auditive:
• cd-player
• casetofon
• microfon.
Mijloace vizuale:
• Graficele
• Video
Retroproiector/videoproiector
• Diapozitivele
• Mijloace scrise
• Copii xerox
• Tabla
• Flipchartul
ORGANIZAREA PROCESULUI DE
FORMARE

ELEMENTELE
PLANULUI
DE INSTRUIRE

MATERIALELE SARCINILE OBIECTIVELE METODELE INCADRAREA


FOLOSITE FORMATORULUI PLANULUI FOLOSITE IN TIMP
EVALUAREA PROCESULUI DE
FORMARE

• Evaluarea este procesul prin care informaţiile


sunt colectate şi analizate pentru a stabili în ce
măsură planul de training şi-a atins obiectivele.
Evaluarea îi ajută pe formatori să ia decizii
obiective de îmbunătăţire a activităţii de
instruire.
• Deciziile care se pot lua în urma acestei etape pot să răspundă
următoarelor întrebări:
• Cum şi-a atins fiecare curs obiectivele de creştere a performanţi
individuale?
• Cum se poate îmbunătăţi selecţia participanţilor pentru programul
de formare?
• Cine ar mai putea fi inclus în participarea la formare?
• Care a fost calitatea diferitelor elemente ale activităţii de formare
În cadrul evaluării procesului de formare se au în vedere
următoarele aspecte:
• cunoştinţe, atitudini, aptitudini, deprinderi;
• dacă ştiu şi ce ştiu să facă participanții, cum ştiu să aplice în viaţa
reală ceea ce au învăţat;
• atingerea obiectivelor legate de un anumit conţinut
• modul de folosire a unui aparat sau un mijloc de învăţământ
stabilit dinainte;
• organizarea şi desfăşurarea procesul de învăţare;
• achiziţiile dobândite în timpul procesului (cunoştinţe, abilităţi,
atitudini noi)
• procesele de instruire;
• prestaţia formatorului
• trăsături de personalitate şi de conduită;
Evaluarea post program de training se poate
face prin intermediul următoarelor metode:
• Observarea din partea managerului de linie a
performanţei angajaţilor;
• Observarea din partea trainerului a performanţei
angajaţilor;
• Un chestionar din urmărire / follow-up realizat de către
supervizor şi trainer;
• Un interviu structurat de urmărire / follow-up realizat de
către supervizor sau trainer;
• Un interviu telefonic realizat de către trainer;
• Analiza incidentelor critice;
• Consultarea jurnalelor de învăţare.