Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inflamația
• Infecții
• Necroza tisulară (frecvent de etiologie ischemică)
• Agenți fizici
• Agenți chimici
• Reacții imunologice
• Calor
• Rubor
• Tumor
• Dolor
• ± Functio
laesa
Galenus,
(129-201
A.D.)
Edemul = exces de fluid în țesutul
interstițial / în cavitățile corpului
Transudat: Exudat:
• fluid clar, extravascular, sărac în • fluid extravascular clar/ tulbure
proteine, cu celularitate ↓, ce cu o concentrație mare de
apare datorită modificărilor p. proteine și resturi celulare
hidrostatice și osmotice • Densitate > 1012
• ↑ p. hidrostatice (HTA) • Proteine > 3 g/dl
• ↓ p. osmotice (h-albuminemie, • Afectarea peretelui vascular
glomerulonefrite, kwarshiorkor → • Poate fi:
ascită și edem periferic
• Densitate < 1012 Fibrinos – conține fibrină
• Proteine < 3 g/dl Purulent – conține piocite, PMN
• Sdr. nefrotic: pierdere de Supurativ - cantitate ↑de PMN cu
albumină → proteinurie → necroză de lichefacție
h-albuminemie → edem Sanghinolent – conține eritrocite
Seros - apos, fără sau cu puține
celule
Evenimente vasculare și celulare
• Febră
• Leucocitoză
• ↑ PCR
• ↑ VSH
• ↑ coagulabilității sângelui
Inflamația- clasificare
• După caracterele morfologice:
– Exudativă (prezența exudatului)
– Alterativă (predomină leziunile celulare, de la cele adaptative la necroză)
– Proliferativă (multiplicarea celulelor în focarul inflamator)
• După „etiologie”:
– nespecifică (nu identificăm agentul patogen la examinarea microscopică)
– specifică (identificarea agentului etiologic în funcție de modificările
evidențiate microscopic)
• După evoluție
– acută → debut rapid, durată scurtă (secunde, minute, ore, zile /
săptămâni)
– subacută → 4 - 6 săptămâni
– cronică → perioade mai lungi ( > 6 luni / ani)
• Febră
• Cefalee intensă
• Fotofobie
• Confuzie, somnolență
• Redoare de ceafă
• Greață
• Vomă
Macroscopic:
• Meninge cu aspect tulbure, îngroșat
• Vase meningeale dilatate, proeminente
• Exudat purulent, galben-cenușiu în spațiul
subarahnoidian
– Dispus bazal: în M. cu H. influenzae
– Dens, în vecinatatea sinusului sagital: în M.
pneumococică
• De la nivelul zonelor cu acumulare maximă a
exudatului se desprind traiecte purulente de-a
lungul vaselor, pe întreaga suprafață a creierului
• Grad variabil de edem cerebral
Microscopic:
• Inițial: exudat inflamator acut
(PMN degradate, fibrină) în
spațiul subarahnoidian ± focare
de hemoragie; hiperemie
vasculară
• Exudatul se poate extinde în
spațiul perivascular Virchow-
Robin
• Glioză reactivă ușoară în țesutul
cerebral din vecinătate
• Ocazional tromboza venelor
cortexului sau a sinusului sagital
• ± vasculită
Inflamația
gangrenoasă hemoragică
• Se dezvoltă în urma suprainfectării
focarului inflamator cu bacterii de • Se caracterizează prin prezența
putrefacție (Proteus vulgaris, unui număr mare de eritrocite în
colibacili) care determină exudat, care dobândește aspect
dezintegrarea putridă a țesuturilor hemoragic
• Exudatul este reprezentat de o masă • Macroscopic, focarele de
cenușiu-verzuie ce conține resturi
inflamație hemoragică au culoare
tisulare necrozate, lichefiate
roșiatică.
• Țesutul afectat are aspect cenușiu-
murdar, cu miros fetid • Ex.: gripa, pesta, infecția
• Se localizează în țesuturile care au streptococică, antrax, variola
contact cu mediul extern (cavitatea • Este legată de creșterea marcată
bucală– tonsilită, stomatită; plămâni a permeabilității vasculare.
– pneumonie; tract digestiv – colită,
apendicită, colecistită; organe
urogenitale - endometrita
gangrenoasă).
Inflamația catarală
Duct intercalar
Duct striat
Parotidita epidemică
Macroscopic: Microscopic:
Limfokine (ɣ-IFN)
187
Tof gutos
Lumină polarizată
189
Inflamații granulomatoase specifice
• Granuloamele specifice sugerează etiologia bolii,
fără a fi depistat agentul infecțios; apar în tbc,
sifilis, lepră și rhinosclerom:
• tbc: Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch)
• Sifilis: Treponema Pallidum
• Lepră: Mycobacterium Leprae (bacilul Hansen)
• Rhinosclerom: Klebsiella Rhinoscleromatis (bacilul
Frisch)
Tuberculoza
• Inflamație proliferativă cronică, granulomatoasă,
specifică determinată de:
– Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch)
– Mycobacterium bovis (poate fi prezent în laptele
nepasteurizat)
– Mycobacterium africanum
• Mycobacterium tuberculosis, agentul etiologic al
tuberculozei, este un bacil aerob, acid-alcoolo-
rezistent, cu multiplicare relativ lentă, care este
distrus de razele ultraviolete.
Colorații speciale
• Colorația Ziehl-Neelsen → evidențiază Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch)→
bastonașe subțiri, roșii, ușor curbate, izolate sau grupate în perechi sau grupuri
• Izolarea: se face pe mediul Löwenstein-Jensen
• Testarea sensibilității la tuberculostatice se face în tuburi cu mediu Löwenstein-
Jensen care conțin tuberculostatice. Se folosesc perechi de tuburi cu două
concentrații diferite pentru fiecare tuberculostatic și un tub martor pentru a vedea
când se dezvoltă tulpina
Diagnostic indirect
• diagnostic biologic prin efectuarea unei intradermoreacții (IDR) cu utilitate
diagnostică și epidemiologică.
• Pentru realizarea IDR se folosește tuberculina (din punct de vedere imunologic este
o sensitină) sau derivatul proteic purificat (PPD) al acesteia.
Tuberculoza
După 2-4 săpt de la infecția cu
BK, apare o reacție de
hipersensibilitate întârziată de
tip IV, mediată celular, ce
duce la formarea de
granuloame cu necroză
cazeoasă centrală.
Leziunile difuze:
infiltrat pulmonar (pneumonie tbc, BPtbc)
serozitele tbc (pleurezie, pericardită, peritonită)
Leziunile alterativ-ulcerative:
caverne
ulcerația tbc (lipsă de substanță cutanată/mucoasă, cu formă neregulată, cu
margini anfractuoase; fundul ulcerației este murdar, cenușiu, aspect granular cu
depozite albicioase-gălbui, cazeoase); la nivel cutanat denumirea este de lupus tbc;
leziunea inițială, lupomul este nodulară, cu aspect de ”peltea de mere” însoțită de
adenopatie satelită
Macroscopic
• Cazeumul (material necrotic – necroza de
cazeificare) are un aspect caracteristic.
• Cazeumul recent este alb-gălbui cu consistență
brânzoasă – paracazeinatul de calciu; ulterior
devine cenușiu având consistență de cretă
• Confluarea zonelor de necroză cazeoasă și
eliminarea materialului necrotic (prin bronșii la
nivel pulmonar) conduce la apariția cavernelor,
leziuni caracteristice pentru tuberculoză.
Caverna
• Localizată pulmonar sau extrapulmonar
• Semnifică o apărare mai scăzută a
organismului
• Evoluție spre: - închistare (apariția țesutului
fibros la periferie)
- Calcificare, osificare, remaniere proliferativă
(țesut de granulație specific) și ramolire
(inflamație exudativă nespecifică)
Macroscopic
• Granulații de 2-3 mm, incolore, gri-opalin dacă
sunt privite la lupă, neregulat unghiulare;
partea centrală are aspect opac, gălbui,
datorită cazeumului
235
Tuberculoza suprarenaliană
Boala Addison:
• Insuficiența cronică
primară a
corticosuprarenalei cu
hiperpigmentarea
tegumentelor, astenie,
hTA, tulburări gastro-
intestinale, ↓ în
greutate, tulburări
nervoase și psihice
236
Sifilisul
Treponema pallidum
– Spirochetă, gram -
– Forma spiralată, cu 10-12 bucle de spiră
– Extrem de mobilă
– Evidențiate prin microscopie în câmp întunecat pe preparatul proaspăt,
impregnare argentică, imunofluorescență și PCR
– Nu crește pe mediile de cultură, dar infecția se poate produce experimental la
șoareci și maimuțe
– Este rapid distrusă de antiseptice
• Transmiterea infecției
– Prin contact sexual
– Transplacentar, invazia spirochetică a fătului după vârsta de 4 luni a sarcinii
conducând fie la avort spontan, moartea intrauterină a fătului, fie la apariția
sifilisului congenital (precoce sau tardiv), în funcție de agresivitatea infecției
materne.
– Sânge
– Accidental: personalul din laborator, personalul din spitale, stomatologi,
ginecologi, transfuzie de sânge, utilizare de recipiente contaminate
T. pallidum nu produce endotoxine sau exotoxine.
Leziunile apar datorită răspunsului imun al gazdei.
Sifilisul = inflamație cronică, proliferativă, specifică determinată de
Treponema pallidum
Evoluează în 3 stadii:
1. Primar (șancrul dur/afect primar): la locul inoculării în 10-90 zile, în
medie 21 zile
2. Secundar (diseminat): rozeola, sifilida papuloasă, sifilida psoriaziformă,
leziuni papulo-erozive → piele, mucoase,
3. Terțiar (leziuni la nivelul organelor profunde): goma → aparat cardio-
vascular, SNC, peste tot
Obs! Sifilisul terțiar se dezvoltă la 1/3 pacienții netratați, după o perioadă
de latență de cel puțin 5 ani
Sifilis primar (șancrul dur)
274
GROCOTT
275
Criptococoza
• Agent etiologic: Cryptococcus neoformans (fung)
• Microscopic: formă rotundă, 4-10 μm, se divide
prin înmugurire, este înconjurat de o capsulă care
apare ca un halou în col H.E., dar se colorează cu
Mucicarmin în roșu strălucitor și cu Albastru alcian
în albastru deschis
• Păsările, în special porumbeii, prin excremente
infectate pot fi sursă de infecție, plămânul fiind
prima localizare. Infecția pulmonară poate fi
asimptomatică. Când infecția diseminează, poate
produce meningita criptococică
Criptococoza pulmonară
280
Histoplasmoza
• Agent etiologic: Histoplasma capsulatum (fung)
• este mai frecventă în SUA, de-a lungul râurilor Ohio, Mississippi și St. Lawrence.
• Endemicitatea este determinată de existența condițiilor naturale propice dezvoltării
fungilor, care preferă, în general, solul umed, mai ales când acesta este fertilizat cu
guano (excrementele anumitor păsări – grauri și lilieci). După ce au crescut în sol,
fungii sporulează și produc conidii, care în cursul anumitor activități ce generează
aerosoli pot fi inhalate în plămâni.
• Evoluția infecției cu Histoplasma depinde foarte mult de cantitatea de inocul
patogen și de imunitatea organismului, putând fi asimptomatică, simptomatică cu
vindecare completă, sau se poate croniciza, determinând complicații pulmonare
sau chiar sistemice. Majoritatea adulților din zonele endemice sunt seropozitivi.
• Microconidiile sunt suficient de mici pentru a pătrunde în alveole prin inhalare și
sunt transformate aici în forme înmugurite, determinând apariția unei reacții
granulomatoase, care poate determina calcificări punctiforme.
• Leziunile se pot prezenta sub forma unor mase rotunde de țesut cicatriceal, cu sau
fără calcificări centrale
Histoplasmoza
• La persoanele imunocompetente, expuse la o cantitate mare de
conidii, simptomele sunt adesea reduse, simulând o stare gripală
cu febră, frisoane, oboseală, tuse și durere toracică, care se
vindecă fără a necesita tratament specific antifungic.
• Histoplasmoza diseminată poate include manifestări gastro-
intestinale (hepato-splenomegalie și limfadenopatie), complicate
uneori cu abdomen acut chirurgical, afectare suprarenală (proces
granulomatos extensiv ce poate determina insuficiență
hormonală), a sistemului nervos central (meningită cronică,
granuloame intracerebrale) sau endocardită cu vegetații mari.
Poate fi afectată orice zonă a tractului gastro-intestinal, iar
leziunile ulcerative pot sugera macroscopic un proces tumoral. O
caracteristică a bolii este ulcerul oro-faringian care poate produce
disfagie, răgușeală sau o leziune dureroasă la nivel lingual sau
gingival. Leziunile cutanate (eritematoase maculo-papulare,
purpurice) sunt rare și apar prin inoculare directă intradermică
H.E. GROCOTT
288
Histoplasmoza
Granuloame ce prezintă necroză de coagulare,
macrofage cu μ-organisme, țesut fibros
289
Dg. diferențial
Histoplasma capsulatum Cryptococcus neoformans
291
Echinococoza
• produsă de Echinoccocus
granulosum
(cestode/viermi lați)
• larva de tip polichistic și
policefalic, cu formă sferică
și diametrul variabil
• Organism gazdă: câinele
→ chistul hidatic, cu
localizare mai frecventă în
plămân sau ficat.
292
Chistul hidatic
• lichidul hidatic, clar
ca “apa de stâncă”,
incolor; în compoziția
sa au fost găsite
lipide, glucide,
proteine, enzime,
săruri minerale, →
proprietăți antigenice
și toxice;
• membrană
gelatinoasă anhistă
• strat germinativ în
interior
Chist hidatic
• Protoscolecșii mici
elemente ovoide de 100-
160/120 µm, conținând
fiecare un scolex invaginat
prins de peretele capsulei
printr-un pedicul fin.
• Fiecare protoscolex are 4
ventuze și dubla coroană
de cârlige
• Un anumit nr. de capsule
proligere se detașează de
perete și adesea se deschid
eliberând protoscolecșii
liberi ce sedimentează în
partea declivă a veziculei,
constituind nisipul hidatic
Ciclul celular-tipuri de celule
• Celulele corpului sunt
împărțite în 3 grupe în
funcție de capacitatea lor
proliferativă și de legatura
cu ciclul celular:
1. Celule labile (se multiplică
toată viața, în condiții
fiziologice)
2. Celule stabile (au o
capacitate latentă de
multiplicare, activată doar
în condiții patologice)
3. Celule permanente (nu se
regenerează după
distrugere).
Celulele labile
• Celule ce sunt continuu înlocuite prin maturare
din celule stem și prin proliferarea celulelor
mature
• Ex: celulele hematopoietice din măduva osoasă,
epiteliile de acoperire (epiteliul scuamos
stratificat - tegument, cavitate bucală, vagin, col
uterin; epiteliul cilindric al tractului gastro-
intestinal, epiteliul cubic al ductelor excretoare
ale org. exocrine - glande salivare, pancreas, căi
biliare)
• Aceste țesuturi se pot regenera cu ușurință după
leziuni
Celulele stabile
• Au un nivel scăzut de replicare
• Ca răspuns la diverși stimuli se divid rapid, sunt
capabile să prolifereze și să reconstituie țesutul de
origine
• În această categorie sunt celulele care:
• formează parenchimul majorității organelor solide
(ficat, rinichi, pancreas)
• Celulele mezenchimale ca: fibroblastele, mușchii
netezi, celulele endoteliale
OBS! Cu excepția ficatului, țesuturile stabile au o
capacitate limitată de a se regenera după leziuni
Celule permanente
• Sunt considerate complet diferențiate și neproliferative în
viața postnatală.
• Celulele nervoase (neuronii distruși sunt permanent
pierduți, ei sunt înlocuiți prin proliferarea celulelor gliale –
celulele de suport ale SNC), celulele musculare striate,
celulele musculare cardiace
• Există o replicare limitată a acestor țesuturi (mușchiul striat,
chiar dacă e încadrat la țesutrile stabile, are un anumit grad
de regenerare prin transformarea celulelor satelite atașate
endomisiumului, care dacă sunt strâns juxtapuse realizează
o bună regenerare)
OBS! Cu mici excepții (miocard, nervi) majoritatea țesuturilor
conțin toate cele 3 tipuri celulare (labile, stabile și
permanente)
• Regenerarea țesuturilor are loc prin proliferarea
celulelor indemne și înlocuirea din celule stem
• Proliferarea celulelor se produce atunci când cele aflate
în repaus intră în ciclul celular.
• Celulele stem embrionare sunt pluripotente; țesuturile
adulte, în special măduva osoasă, conțin celule stem
adulte capabile să genereze multiple tipuri tisulare
• Celulele stem pluripotente induse se obțin prin
introducerea în celulele mature a unor gene
caracteristice celulelor stem embrionare, astfel încât
acestea dobândesc multe din caracteristicile celulelor
stem.