Sunteți pe pagina 1din 24

Un bun parinte

Părintele bun
Este tot mai clar ca a fi un bun parinte nu
este asa de simplu.
Se cer tot mai multe cunostinte si
deprinderi de a comunica si a sprijini
dezvoltarea copilului.
Este nevoie sa ti seama de
caracteristicile personale ale copilului si
ale altor copii pe care parintele ii are si
de caracteristicile sale ca personalitate.
Conditii

Conteaza:
• conditiile sociale,
• si cele economice,
• abilitatile cu care isi rezolva problemele si
• stressul situatiilor problema,
• relatiile dintre parinti si relatiile cu copiii,
• sensibilitatea fata de aspiratiile si nevoile
celorlalti.
Duclos (2004, p.222)
descrie doua elemente in discutia despre parintele bun:
- Competenta parentala
- Sentimentul acestei competente.
Sentimentul asupra competentei parentale este compus din trei
dimensiuni:
• evaluarea personala pe care fiecare şi-o face
in raport cu calitatea abilitatilor personale şi
cunostintelor leagate de rolul de parinte:
• valoarea pe care o acorda fiecare rolului de
parinte:
• gradul de satisfactie persoanala raportat la
elementele anterioare.
Pentru achizitia competentei
parentale

- maturitate afectiva:
- functionare intelectuala:
- asteptari realiste in raport cu rolul
parental
Sentimentul de competenta
parentala şi competenta reala

Depind de ATITUDINI precum


• capacitatea de atasament
• empatia.
Sentimentul de competență
parentală

• sentimentul de eficacitate care se refera


la gradul de abilitate in rezolvarea
problemelor cotidiene leagate de rolul
parental
• sentimentul de satisfactie care face
referire la dimensiunea afectiva şi
placerea de a juca rolul de parinte
Contextul schimbărilor în viaţa
familiei actuale
• Viaţa contemporană este caracterizată de o mare diversitate.

• Pe de o parte diversitate produce o provocare la găsirea unor soluţii


optime de schimbare, pe de altă parte face să crească anxietatea,
insecuritatea şi instabilitatea vieţii de familie.

• Acceptarea socială descoperă domenii cere până mai ieri erau un tabu:
coabitarea, sexul inainte de casătorie, copii născuţi în afara căsătoriei.
• Schimbările în legislaţie recunosc, în toată lumea schimbările sociale, aşa
cum este divorţul, avortul, drepturi şi oportunităţi egale, schimbă
conceptele vechi şi practicile discriminatorii sint tot mai mult interzise aşa
cum este ilegitimitatea.
• Valorile şi atitudinile sunt influenţate de schimbările de tehnologie, de la
contracepţie la computere, studii genetice şi bioetică.
Contextul schimbărilor în viaţa familiei
actuale
• A fi părinte nu mai este doar o calitate dată de vârstă
şi înţelepciunea acesteia, ci devine tot mai mult
• O responsabilitate care cere cunoştinţe şi
competenţe.
• Factorul economic şi piaţa muncii tind tot mai mult
să influenţeze aşteptările şi paternurile vieţii de
familie.
• De multe ori, femeile, mame şi fice, pot primi mai
uşor o slujbă în anumite domenii, decât bărbaţii, taţi
şi fii.
Contextul schimbărilor în viaţa familiei
actuale
• Creşterea copiilor nu poate fi izolată de numeroasele influenţe
şi modele, paternuri ale vieţii actuale de familie.
• O serie de fenomene tind să devină provocări majore pentru calitatea de
părinte şi calitatea îngrijirii şi educaţiei în familie:
– paternitate şi maternitatea în adolescenţă,
– căsătoriile nelegalizate,
– familii monoparentale,
– separarea părinţilor şi divorţul,
– noile căsătorii şi alţi parteneri ai părinţilor naturali,
– şomajul şi noile paternuri ale pieţei muncii,
– sărăcia şi legislaţiia,
– locuinţele şi lipsa locuinţelor, etc.
Apare în aceste condiţii o întrebare vitală: cine are grijă de copii?
Contextul schimbărilor în viaţa familiei
actuale
• Pentru a răspunde la această întrebare există numeroase provocări şi
situaţii care trebuie elucidate:
– părinţii care lucrează,
– părinţii care sunt separaţi dar îngrijesc un copil,
– situaţiile necesare de substiuire a părinţilor naturali,
– părinţii si relaţia lor cu profesionişti care îi pot sprijini în îngrijirea şi educarea copiilor.

Societatea actuală nu mai poate lăsa la nivel individual răspunsul al toate


aceste provocări: politicile sociale se organizează tot mai clar în direcţia
sprijinului
• legislativ
• economic
• socioprofesional pentru familie, spre a –şi indeplini rolurile privitor la
creşterea şi educarea copilor
Pugh, Gillia, De Ath Erica, Smith, Celia, Confident Parents, Confident Children, NBE, London ,1999, p.17-20
RELATIA FAMILIE - SCOALA
COMUN DIFERIT
• Nevoia de de • Metode diferite
parteneriat • Puncte de vedere
• Interactiune diferite
• Scop comun • Valori diferite
• Relatie Interindividuala • Experiente diferite
• Activitate comuna • Motivatia
• Relatia cu copilul
Importanta FAMILIILOR pentru
PROFESORI
• familiile pot da c.d.informatii care pot explica anumite comportamente ale copiilor in
activitatile de la clasa
• familiile ofera infoematiile despre mediul de dezvoltare si despre istoria medicala a
copilului ceea ce sprijina profesorii si scolile sa inteleaga de ce un elev invata sau
actioneaza intr-un anumit mod
• familiile pot intari directivle pe care le dau profesorii prin ssprijinirea indeplinirii temelor
pentru acasa
• familiile pot sprijini profesorii oferindu-se ca voluntari sau cadre de sprijin in clasa
• familiile pot ajuta profesorii sa determine care sunt interesele elevilor pentru a se stbili
scopurile educatiei pe termen lung precum si a educatiei pentru profesie
• familiile pot oferi profesorilor informatii relativ la tipul de disciplina si strategiile de
invatare cele mai potrivite pentru fiecare elev
• familiile pot ajuta profesorii sa gaseasca care sunt punctele forte si nevoile eudcative ale
fiearui copil pentru a se creea scopuri instructionale potrivite
Importanta PROFESORILOR pentru
FAMILII
• profesorii dau familiilor dovezi documentate referitor la progresul si succesele elevilor
• profesorii pot ajuta familiile sa devina mai implicate in educatia propriilor lor copii
• profesorii pot ajuta familiile sa determine care sunt interesele elevilor pentru a se stabili
scopurile cat mai adecvate pe termen lung
• profesorii pot invata elevii si intari deprinderile sociale, in asa fel incat acestia sa auba
succes si sa devina membrii care contribuie la comunitatea in care traiesc familiile lor
• profesorii pot face cunoscut familiilor ce fel de comportamnte inadecvate pot avea elevii ca
si nevoile academice ale acestora in clasa
• profesorii pot localiza si disemina date importante educationale si comunitare care sprijina
familia sa fie la curent cu orice cunostinte necesare pentru ocaziile oferite copiilor lor
• profesorii pot oferi o mana de ajutor, o ureche de sprijin si o figura prietenoasa pentru a
sprijinim orice familie.
Caracteristici
• Parintele bun este increzator în copilul sau şi
competent în masurile pedagogice pe care le
ia în situatii diferite. El are o atitudine pozitivă
şi flexibilă.
• Pentru a fi un parinte bun este necesar sa se
adopte atitudini şi abilitati care sa raspunda
cat mai adecvat cu putinta nevoilor de
dezvoltare ale copilului.
Bariere
• situatiile sociale dificile, lipsa unui supot
adecvat economic, saracia, determina
dificultati în indeplinirea rolurilor parentale şi
în realizarea comportamentelor care definesc
parintele bun.
• aceste conditii de risc social nu produc în mod
necesar părinţi inadecvati şi nu putem să ne
multumim cu explicatia că saracia face ca
educaţia sa se realizeze mai curând cu băţul
decât cu inţelegere şi comunicare.
Disciplina pozitivă
• Bunăvoinţă şi fermitate (J. NELSEN)
• a obține rezultate pozitive pe termen lung și
a dezvolta cât mai devreme AUTONOMIA și
COOPERAREA
• discipulus/disciplini - în latină disciplină
înseamnă cel care urmează adevătul, un
model sau un principiu.
DP
• DP e fondată pe respectul mutual, cooperarea
se sprijină pe principiul bunăvoinței și
fermității simultate. este o disciplină care
oferă competențe de viață dezvoltând un
referențial intern solid.
• DP se centrează pe importanța stabilirii unei
legături înainte de a corija și pe necesitatea
de a implica copiii în căutarea de soluții mai
curând decât în a pedepsi erorile.
DP
• Un concept esențial al DP este implicarea
copiilor activ în viața de familie, în clasă, în
comunitățile lor, caci așa devin capabili să ia
decizii și să își dezvolte o stimă de sine solidă.
Stilul parental

• Fiecare părinte este caracterizat de un STIL


PARENTAL
Experienţa personală

• Copilăria
• Nivelul studiilor
• Aşteptările
• Mediul socio-cultural
Armonia familială
• Coeziunea familiei
• Cultura familială
• Interelaţiile
• Istoria familiei
• Locuirea
• Nivelul economic
Intrebari
• Ce fel de probleme ati observat ca
au familiile in scoala unde lucrati ?

• Cum sunt sprijinite familiile din


scoala dv?
• Ce probleme aveti dv. in educarea propriilor
copii?

• La cine ati apelat si cine va sprijina?