DEFINIŢIA SCHIZOFRENIEI

 Tulburare psihotică cu etiologie necunoscută

 Caracterizată prin simptome pozitive şi negative

 Simptomele influenţează advers gândirea,

sentimentele, comportamentul şi funcţionarea
socială şi ocupaţională
ISTORIC
 1852 – schizofrenia a fost descrisă pentru prima
dată de psihiatrul belgian Benedict Morel –
“demence precoce”
 1896 – psihiatrul german Emil Kraepelin a aplicat
termenul de “dementia praecox” unui grup de
afecţiuni cu debut în adolescenţă şi final demenţial
 1901 – psihiatrul elveţian Eugen Bleurer introduce
termenul schizofrenie
Factorii posibil implicaţi
 Genetici
 Anatomici
 Circuite neuro-funcţionale
 Electrofiziologici
 Neurochimici şi neurofarmacologici
 Dezvoltarea neuronală
 Imunologici
 Endocrini
 Socio-familiali etc
 Patogenia schizofreniei
“Factori de mediu” (e.g. traume, toxine)

Dezvoltarea Sistem nervos:

celulară : Anomalii
circuitale
Programarea Anomalii multiple,
Gene genetică subtile la nivel
Alele ce conferă celulară şi sinaptic
susceptibilitate, expresia
fiecare cu efecte proteinelor
reduse Adaptat după Manji and Weinberger, 2002, Freedman 2003
Factorii genetici
 Studiile pe gemeni şi cele de adopţii
 izolarea unei “gene a schizofreniei ” (sau mai
multe gene)
 cromozomul 5, 6, 11, 18 şi cromozomul X
 braţul scurt al cromozomului 6 a fost cel mai
studiat
 absenţa unor rezultate clare nu infirmă ipoteza
genetică ci demonstrează heterogenitatea
genetică a schizofreniei
Prevalenţa schizofreniei în grupuri
populaţionale specifice
Populaţia Prevalenţa (%)
Populaţia generală 1,0
Rude biologice (în afara gemenilor) 8,0
Copil cu un părinte schizofren 12,0
Geamăn dizigot al unui schizofren 12,0
Copil cu ambii părinţi schizofreni 40,0
Geamăn monozigot al unui schizofren 47,0
 Elemente în favoarea transmiterii
poligenice
 Tulburarea poate fi transmisă de doi părinţi
normali
 Persoanele afectate mai sever au un număr mai
mare de rude bolnave decât persoanele mai uşor
afectate
 Riscul descreşte pe măsură ce numărul de gene
moştenite este mai mic
 Tulburarea este prezentă atât pe linie familială
maternă, cât şi paternă
 Cerebral Cortex Development
Onset of Illness

D
ep
th

Progressiv Regressive Aging

e
5 10 15 20 25 30 35 40

AGE
Decreased Tissue / Increased CSF
 Abnormal Brain Structure
 Tissue volume is
decreased in the
cerebrum
 Mostly gray matter
 Most prominent in frontal
and temporal lobe
○ Rationale for auditory
hallucinations
 Cells are not decreased,
but their “branches” or
connections are decreased
 Overall, a SUBTLE
structural change
Functional Abnormality
 What is NOT subtle is the functional
abnormality
 The brain works by constant communication of
brains regions that work together as a “circuit”
 Schizophrenia is a disease in which there is an
abnormality in the connections between cells
 A disease at the synaptic level
 DIAGNOSTIC POZITIV
 ICD 10:

a) Ecoul gândirii, inserţia sau furtul gândirii

b) Idei delirante de control, influenţă, pasivitate, clar referitoare la
mişcările corpului sau membrelor sau la gânduri, acţiuni sau
sentimente specifice
c) Halucinaţii auditive (comentariu sau alte tipuri)
d) Halucinaţii persistente însoţite de idei delirante temporare sau
abia schiţate, fără conţinut afectiv clar, fie de idei de
supraevaluare persistente.
e) Incoerenţa gândirii, vorbire irelevantă, neologisme
f) Comporatament catatonic: postură catatonică, flexibilitate
ceroasă, negativism, mutism, stupor.
g) Simptome negative: apatie marcată, retragere socială,
incongruenţa răspunsurilor emoţionale.
h) Comportament: lipsă de interes, de finalitate, inutilitate, retragere
socială.
DIAGNOSTIC POZITIV

 Durata – persistenţa continuă, cel puţin 6 luni a

semnelor tulburării
 În cursul perioadelor prodromale sau reziduale
semnele tulburării pot să se manifeste numai prin
simptome negative
Simptome pozitive şi negative
 Simptome pozitive
 Delir
 Halucinaţii
 Comportament dezorganizat
 Simptome negative
 Aplatizare afectivă
 Alogie
 Avoliţie
 Anhedonie
Dimensiunea psihotică

Halucinaţii ---- Idei delirante

Pierderea barierelor dintre sine şi lumea exterioară;

propriile gânduri şi percepţii nu concordă cu ceea ce ar
putea fi observat în lumea exterioară
Dimensiunea dezorganizării
 Dezorganizarea discursului
 Pierderea asocierilor, gândire ilogică, replici tangenţiale,
conţinut sărac
 Dezorganizarea comportamentului – Bizarerii
 Comportament motor anormal, stupor – agitaţie,
stereotipii, manierisme
 Deteriorarea comportamentului social
 Disocierea ideo - afectivă
Dimensiunea negativismului
 Alogia – pierderea spontaneităţii discursului, a
sensului adecvat şi a fluidităţii
 Abulia – pierderea capacităţii de a formula şi de a
urma orice fel de plan pentru viitor
 Anhedonia – inabilitatea de simţi plăcere
 Reducerea intensităţii răspunsului emoţional
 Imposibilitatea de capacitare a atenţiei
Stadiile de evoluţie ale schizofreniei
 Faza prodromală
- Câteva luni până la câţiva ani
- Modificări comportamentale subtile
 Faza activă
- Dezvoltarea simptomelor psihotice
- Necesară intervenţia medicală
- Exacerbări periodice
 Faza reziduală
- Simptomatologie mai puţin proeminentă
- Deficit de integrare socio - familial
FORME CLINICE

 SCH DEZORGANIZATĂ
 SCH CATATONICĂ
 SCH PARANOIDĂ
 SCH NEDIFERENŢIATĂ
 SCH SIMPLĂ
 SCH REZIDUALĂ
SCH DEZORGANIZATĂ / HEBEFRENICĂ
 Debut în adolescenţă, 15-25 ani
 Agregare familială
 Discurs sau comportament dezorganizat
 Afecte tocite sau neadecvate
 Absenţa sdr. catatonic
 Delir şi halucinaţii fragmentare
 Prognostic rezervat
SCH CATATONICĂ
 Debut la tineri
 Cel puţin 2 simptome domină tabloul clinic:
 Catatonie/ agitaţie extremă
 Atitudini posturale
 Negativism
 Rigiditate
 Flexibilitate ceroasă
 Mutism
 Stereotipii, manierisme, grimase bizare
 Ecolalie, ecopraxie
SCH PARANOIDĂ
 Cea mai frecventă formă de sch
 Debut mai tardiv
 Delir relativ stabil, paranoid: de persecuţie, referinţă,
naştere ilustră, gelozie.
 Halucinaţii auditive: care ameninţă sau dau comenzi,
ori fluierături, ţiuituri, râsete.
 halucinaţii olfactive, gustative, vizuale.
 Tulb. Afectivităţii, voinţei, vorbirii, simptome
catatonice trebuie să fie relativ discrete
 SCH NEDIFERENŢIATĂ

 Diagnosticul este posibil numai dacă nu se

întrunesc criteriile pentru sch paranoidă,
catatonică, dezorganizată
 Nu satisfac criteriile pentru sch reziduală sau
depresia post-sch
 SCH SIMPLĂ
 Rară
 Dezvoltare insidioasă şi progresivă a unor
bizarerii comportamentale, incapacitatea de a
îndeplini cerinţele societăţii şi diminuarea
globală a performanţelor
 Ideile delirante şi halucinaţiile nu sunt
evidenţiabile
 Scădere marcată a interesului, inactivitate şi
retragere socială.
SCH REZIDUALĂ
 Forme clinice care nu mai prezintă simptome
psihotice proeminente, dar care au întrunit în
trecut criteriile de SCH
 ICD 10: stadiu cronic în dezvoltarea sch.
 Simpt. SCH negative proeminente
 Existenţa în trecut a cel puţin un episod psihotic
 O perioadă de cel puţin un an în timpul căreia
intensitatea şi frecvenţa simptomelor floride au
fost minime sau substanţial reduse iar
simptomele negative au fost prezente
DEPRESIA POSTSCHIZOFRENIE

 Pacientul a avut o afecţiune sch în

ultimile 12 luni
 Unele simptome sunt încă prezente
 Simptomele depresive sunt proeminente
şi produc suferinţă
EVOLUŢIE
 Episodică
 Continuă
 Un singur episod în remisiune
parţială
 Un singur episod în remisiune totală
 Tip nespecificat
 Clasic: pusee acute şi per. de
remisiune
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
 TULB. PSIHICE
 T. afective de intensitate psihotică
 T. schizo-afectivă
 Reacţii psihotice de scurtă durată
 T. schizofreniformă
 T. delirantă
 T.de panică
 TOC
 T. de personalitate
 T. de conduită din adolescenţă
 Autismul
 AFECŢIUNI ORGANICE: epilepsia, tumori, tcc,
b.metabolice, endocrine, neuroinfecţii, LES, intoxicaţii
cu metale grele
 ABUZUL DE DROGURI: stimulante, halucinogene,
anticolinergice, delirium tremens
Estimări epidemiologice
 Pacienţii cu schizofrenie au, în general, o
situaţie socio-economică defavorabilă, situaţie
similară indiferent de populaţia studiată.
 Rata mortalităţii este ridicată printre pacienţii
schizofreni
 Deshidratării
 Tuberculozei
 infecţiilor intercurente sau malnutriţiei
 suicidul şi accidentele
Estimări epidemiologice. Suicidul
 mortalitatea - de 3 ori mai mare în comparaţie cu restul populaţiei
 Riscul cel mai mare - pacienţii cu vârsta sub 40 de ani şi cei aflaţi în primii
ani de evoluţie.
 Riscul suicidar este foarte crescut în schizofrenie
 Aproximativ o treime dintre pacienţi prezintă o tentativă autolitică în
antecedente, iar 10% reuşesc suicidul
 Factorii de risc suicidar sunt:

○ sexul masculin
○ vârsta sub 30 de ani
○ celibatar care locuieşte singur, fără ocupaţie
○ evoluţie cu frecvente recăderi
○ dispoziţie depresivă pe parcursul ultimului episod
○ Toxicomanie
○ externarea recentă din spital
Estimări epidemiologice
 pacienţii cu schizofrenie paranoidă şi cei cu nivel educaţional
ridicat au un risc crescut de comportament suicidar
 schizofrenii prezintă o rată înaltă a infracţionalităţii şi
comportamentului violent.
 manifestările violente – de 5 ori mai frecvent întâlnite la
schizofreni faţă de persoanele fără tulburări psihice
 Pacienţii cu schizofrenie - 40% din cazurile spitalizate în
unităţi psihiatrice
 Datorită cronicizării şi profundei invalidări a pacientului,
schizofrenia este considerată cea mai severă şi invalidantă
tulburare psihică, oriunde în lume (mania are un tablou clinic
la fel de sever, dar evoluţie episodică, iar demenţa
debutează, de obicei, la o vârstă înaintată)
 Treatment
 This is a treatable illness!
 Medical management is primary
 Education of patient & family is also key
 Antipsychotic medications
 Dopamine Hypothesis
 excess dopamine causes psychotic symptoms
 probablyover-simplistic – more than one
neurochemical system involved
Schizofrenia
 Niveluri crescute de dopamină în anumite
regiuni cauzează simptome cum ar fi
halucinaţiile şi delirul

 O cantitate redusă de dopamină în alte

regiuni este responsabilă de simptomele
negative
Evoluţia antipsihoticelor
30s ‘40s ‘50s ‘60s ‘70s ‘80s ‘90s ‘00

ECT Reserpine Haloperidol Clozapine

Fluphenazine
Thioridazine Amisulpride
Prima generaţie Loxapine Risperidone
Antipsihotice Perphenazine Olanzapine
tipice Quetiapine
A doua Ziprasidone
Chlorpromazine generaţie
Aripiprazole
Antipsihotice
atipice
Bifuprenox

A treia generaţie de
antipsihotice
TRATAMENT
 Terapia farmacologică
 Medicaţia antipsihotică: “atipice” sau
“de generaţia a doua”
○ Clozapina
○ Risperidona
○ Olanzapina
○ Quetiapina
○ Sertindole
○ Ziprasidone
 Tratamente farmacologice adjuvante
 Antiparkinsonienele
 Benzodiazepine
 Propranololul si ß- blocante
 Antidepresivele

 Psihoterapie:
- Terapie cognitiva
- Psihoterapia individuala

 Abordarea socioterapeutica:
- Asistenta ambulatorie
- Rolul familiei
- Antrenamentul performantelor sociale
- Reabilitarea psihosociala