Universitatea de Stat de MedicinĂ

si Farmacie
“Nicolae TesTemiȚaNu”
din Republica Moldova

Fibroza pulmonara
si implicarea
metaloproteinazelor

REALIZAT DE CASAPCIUC IGOR

GRUPA: M1420

COORDONATOR: PROTOPOP SVETLANA

 Istoric :

▪ MMPs au fost descrise inițial de Jerome Gross și Charles Lapiere ( 1962),

care au observat o activitate enzimatică ( colagen triplu helix de degradare)
în timpul metamorfozei mormolocilor,la nivelul cozii acestora.
 Despre metaloproteinaze :

Metaloproteinazele sunt enzime proteolitice zinc-

dependente produse de celulele neoplazice, celulele
stromale, limfocite, granulocite şi monocite, celule
vasculare.

Până recent au fost recunoscute 26 de MMP. Acestea

joacă un rol esenţial în embriogeneza, proliferarea,
angiogeneza, motilitatea celulară, vindecarea rănilor,
degradarea matricei extracelulare,distrugerea tisulara şi
la remodelarea acesteia.
 Grupele majore de MMP :

În funcţie de substratul pe care acţionează, există 3 grupe majore de

MMP:
• Colagenazele ce degradează colagenul fibrilar;
• Stromelizinele ce degradează proteoglicanii şi glicoproteinele;
• Gelatinazele ce sunt active în mod particular asupra colagenului
denaturat (gelatina).
Structura generala a metaloproteinazelor pe
grupe :

Toate MMPs posedă o peptidă semnal

care dirijează secreția, un domeniu pro-peptidă,un
domeniu catalitic cu o regiune de pivotare și un
domeniu C-terminal de tip hemopexin.
 Fibroza pulmonara

Fibroza pulmonară reprezintă o modificare ireversibilă a structurii parenchimului pulmonar(interstițiul), care

se sclerozează datorită producerii in exces de țesut conjunctiv.

Una dintre cele mai grave forme de boli pulmonare este : fibroza pulmonară idiopatică (FPI), care are un
prognostic, ce este mai rău decat multe forme de cancer.

Dovezile actuale sugerează că FPI este rezultatul unui răspuns anormal în prezent neidentificat la leziuni
epiteliale alveolare.De asemenia FPI este rezultatul vindecării anormale a rănilor, ca răspuns la deteriorarea
celulelor epiteliale,se crede că acest lucru duce la o reparație epitelială continuă anormală care promovează
proliferarea fibroblaștilor si a altor celule, generând reticul fibroblastelor activate și colagenului, care
reconstruiește treptat arhitectura plămânului .
Fibroza pulmonară idiopatică (IPF) provine din leziunile
epiteliale care au ca rezultat formarea leziunilor microscopice ce
sunt înfășurate în mod substanțial în peretele alveolei (a). apoi
fibrina cheag se dezvoltă în spațiul alveolar, iar celulele
alveolare secretă factori de creștere (PDGF, TGF-P), care
stimulează migrația fibroblaștilor și diferențierea acestora; la
rândul său se produce gelatinază fibroblastică, care afectează în
continuare membrana matricii extracelulare si bazale.(b).
Factorii angiogenici (VEGF, FGF-2) induc neovascularizarea si
aparitia grupurilor mici de miofibroblaști (c). Dezechilibrul
dintre sinteza crescută a proteinelor matricei extracelulare, în
principal colagen și scăderea activității colagenolitice,conduce la
depunerea progresivă a matricei și apoptoza deficitara de
fibroblaste si cresterea celulelor epiteliale moarte. Rezultatul
acestui proces de vindecare este fibroza pulmonară anormală (d).
(FGF-factorul fibroblastic de creștere; MMP metaloproteinaze
matriceale; PDGF factorul de creștere derivat tromboctar, TGF-
transformarea factorului de crestere beta, VEGF =factor de
creștere endotelial vascular)
 MMP-azele implicate in fibroza pulmonara :

La nivelul plămanilor un defect al enzimei colagenoliză provoca un exces de depunere de matrice extracelulară în
fibroza pulmonară.Astfel mai multe studii au arătat că există o creștere a MMP în FPI.Au fost raportate niveluri
crescute de MMP-1, MMP-2, MMP-3, MMP-7, MMP-8 și MMP-9. MMP-12 și MMP-13 ce sunt implicate în
producerea fibrozei.
 MMP-3

MMP-3 (stromelizina 1) are nivel crescut în fluidul pacienților

cu FPI și mai ales la cei care au murit în termen de 3 ani de la
plasarea diagnosticului.

MMP-3 poate fi importantă, ca stimulator al fibrozei, dat fiind

faptul că MMP-3 promovează dezvoltarea ulterioară a fibrozei
și formarea de tumori,prin efectul său asupra celulelor
epitaliale-mezenchimale de tranziție (EMT),care duc la
formarea miofibroblastelor cu caracteristici patogene.Ea mai
contribuie si la activarea MMP-9,care impreună cu factorul
TGF beta de la nivelul fibroblastelor,determină creșterea și
proliferarea celulelor,cu depunerea fibrozei.
 MMP-7

MMP-7, de asemenea, cunoscuta sub numele de matrilizina,are nivele crescute in fibroza

pulmonară,unde determina cresterea de proteine ​imunoreactive si proteine active anormale
in tesutul alveolar.
In cadrul celulelor epiteliale alveolare, MMP-7 scindează osteopontina care-si potențează
funcția sa și activează MMP-7. Regiunile profibrotice ale osteopontinei crește exprimarea
proteinelor MCE.

MMP-7 poate promova reacția de fibroza,prin reglarea repararii epiteliale și eliberează

factorul latent de creștere si de transformare (TGF) -p.

MMP-7 are afinitate larga de substrat pentru componentele matricei extracelulare,inclusiv :

•colagen de tip IV Laminina
•Fibronectina Elastina
•Osteopontina Gelatina

MMP-7 este un reglator major al TGF bioactivității,care pot promova creșterea fibroblastelor
si sinteza colagenului.Astfel, rolul MMP-7 in fibroza pulmonara este pleiotrop, datorita
diferitelor sale funcții biologice, care sunt implicate in apoptoza, inflamația, fibroproliferarea și
imunitatea înnăscută.
MMP-9

MMP-9 (gelatinază B) este larg studiată la pacienții cu FPI,

fiind secretată în mod preferențial de către macrofagele
alveolare, neutrofile si celulele epiteliale.

Studiile la animale cu MMP-9,la soareci,arată unele

rezultate contradictorii cu privire la rolul
metaloproteinazelor. Astfel la unii soareci MMP-9-nu
dezvoltă fibroză similară cu cea dezvoltată la celelalte
animalele,lucru datorat MMP-9 ce facilitează migrarea
celulelor Clara la regiunile cu leziuni alveolare.

La nivelul macrofagelor,cresterea nivelului de MMP-9

secretată,duce la activarea factorului de crestere TGF
beta,impreună cu care determina formarea de fibroză la
nivelul căilor mici respiratorii.
 MMP-12
MMP-12 (elastaza de macrofage) este implicata în cresterea reacției
fibrotice în studiile pe animale folosind FasL. În soarecii tratați cu
anticorp FasL-a crescut activarea caspazei-3 în celulele peretelui
alveolar și creșterea colagenului pulmonar total în ziua 21 după
infectare. Limitarea nivelului de MMP-12 la șoareci ia protejat de fibroză
pulmonară Fas-induse, chiar dacă răspunsul inflamator în plămâni a
fost similar cu cel al șoarecilor de tip sălbatic.
**FasL-proteina transmembranară ce aparține familiei factorului de
necroza tumorală (TNF)

Fumul de țigara produce iritarea si inflamarea celulelor epiteliale

alveolare,activand si factorul TNF-alfa,care asociindu-se cu MMP-12
duce la formarea necontrolată de fibrocite,cu formarea fibrozei
pulmonare propriu zise.Deasemenia MMP-12 poate produce apoptoza
celulelor epiteliale alveolare,care ulterior se vor remodela si repara
ducand la formarea de celule cu potential patogenic si in final vor forma
țesutul fibrotic.
Alte metaloproteinaze:
MMP-19, împreuna cu COX2 duc la obținerea produsului final,
prostaglandina E2,care este un supresor puternic al proliferării
fibroblaștilor și colagenului.Deficitul de MMP-19 în fibroblaste
duce la cresterea numarului de gene,care provoacă o creștere a
proliferării fibroblastice și migrarea acestora.

Reglarea pozitiva a MMP-1 în celulele epiteliale reprimă

hiperplazia respirației mitocondriale și stresul oxidativ, în timp ce
promovează proliferarea celulară, migrația și exprimarea
factorului HIF 1α și induce fenomenul anti-apoptotic.

**COX2 = ciclooxigenazei 2
**HIF 1 α -factor de transcriptie ce asigura adaptarea
celulelor la conditii extreme
 Influența tratamentului modern al IPF si efectul
general asupra plamanilor :
Tratamentul actual pentru FPI nu este încă satisfăcătoar și există puține dovezi că fibroza pulmonarea regresează
vreodata cu un tratament.

Pirfenidona este un nou agent antifibrotic, care s-a dovedit ca reduce depunerea de colagen la diferite modele de
animale in vivo. Studiile la pacienții FPI arată că reduce rata de declin a functiei pulmonare, ceea ce a condus la
recomandările recente ale Agenției Europene a Medicamentului, ca pirfenidona să fie autorizată pentru utilizare în FPI
în Europa.
Deși mecanismul de acțiune al pirfenidonei este înca
neclar.La modelele de fibroză hepatică, efectul
pirfenidonei antifibrotice se datorează în principal
scăderii expresiei procolagenului și TIMP. La șoarecii
tratați cu intratraheale lipopolizaharidice,pirfenidona
reduce cantitatea de MMP-9,în timp ce o doza mică
de pirfenidona inhiba TGF-1 și TIMP și de asemenea
protejează șobolanii de fibroză pulmonară cauzată de
bleomicină.
 Concluzii :

▪ FPI este o boală devastatoare, iar terapia actuală rezultată este nesatisfăcătoare
datorită eficacității limitate și toxicitatii sale.
▪ Este cunoscut faptul că în FPI intervin o gamă largă de metaloproteinaze,totuși rolul
acestor enzime nu este prezentat clar, deoarece acestea au efecte pleiotropice atât in
matricea extracelulară cit și în reglarea chemokinelor, citokinelor și a factorilor de
creștere.
▪ Cercetările din acest domeniu sunt dificile din cauza lipsei de modele animaliere bune
ce sufera de FPI,a costurilor experimentelor efectuate,a materialelor si utilajelor ce nu
permit analiza detaliată a prelevatelor.