Sunteți pe pagina 1din 69

Tema 2

FOTOGRAFIA JUDICIARĂ

Lector univ.
dr. Cioaca Cezar
FOTOGRAFIA JUDICIARĂ
Noţiunea

 “Totalitatea metodelor fotografice


aplicate în cercetările criminalistice, atât
în munca de teren, cât şi în activitatea de
laborator” (Camil Suciu)

 „Totalitatea metodelor speciale de


fotografiere şi studiere a probelor
materiale folosite la cercetarea
infracţiunilor” (A.I. Vinberg, S. M. Mitricev)
Avantajele folosirii fotografiei
în investigarea infracţiunilor
 Fidelitate în fixarea şi redarea imaginii locului
faptei, a urmelor şi a rezultatelor cercetării
criminalistice de laborator;
 Obiectivitate în prezentarea datelor obţinute
şi fixate prin intermediul fotografiei;
 Rapiditate şi simplitate de realizare a
fotografiilor, ceea ce permite urgentarea
anchetei
 Evidenţa probatorie a imaginilor foto şi video
 Influenţa psihologică asupra suspectului dar
şi asupra organelor de judecată.
FOTOGRAFIA JUDICIARĂ
Clasificarea
 fotografia operativă (de teren):
1 - fotografia locului faptei;
2 - fotografia de fixare a unor activităţi de
urmărire penală.
3 - fotografia de identificare a persoanelor;
4 - fotografia de urmărire (filaj)
 fotografia de examinare(de laborator):
1 - în radiaţii vizibile
2 - în raze invizibile.
Tema 5 din Programa analitică

FOTOGRAFIA JUDICIARĂ
OPERATIVĂ
FOTOGRAFIA JUDICIARĂ
OPERATIVĂ

Noţiune:

 Fotografia care se realizează în


teren cu prilejul desfăşurării
diverselor activităţi de urmărire
penală.
FOTOGRAFIA LOCULUI FAPTEI
Procedee de fotografiere
 Fotografierea unitară (când locul faptei se poate înregistra
într– o singură imagine);
 Fotografierea pe sectoare (când locul faptei are o
întindere mare cuprinzând mai multe zone);
 Fotografierea pe direcţii încrucişate
(când subiectul prezintă importanţă, văzut din mai multe părţi);
 Fotografierea panoramică:
- circulară (aparatul foto aflat într-un punct fix
înregistrează succesiv locul faptei, prin rotire);
- liniară (fotografierea succesivă a locului faptei, mutând
aparatul foto pe o linie imaginară paralelă cu subiectul);
 Fotografierea la scară: fotografierea obiectului
(urmei) având alături o unitate metrică (riglă, ruletă etc.).
Fotografie panoramică circulară

Fotografie panoramică liniară


FOTOGRAFIA LOCULUI FAPTEI
Genuri de fotografii

 Fotografia de orientare
 Fotografia schiţă
 Fotografia obiectelor principale
(cadavre, arme, instrumente,etc.)
 Fotografia urmelor
 Fotografia de detaliu
Fotografiile de orientare
Urmăresc fixarea tabloului de ansamblu în care se
încadrează locul săvârşirii faptei, stabilind raporturile de
poziţie în care se găseşte acesta faţă de împrejurimile lui
imediate şi elementele topografice care au favorizat
pătrunderea la locul faptei sau părăsirea acestuia.
Fotografii de
orientare
Fotografiile schiţă
 înregistrează numai locului faptei (perimetrul în
care s-au derulat evenimentele), fără împrejurimi.
 În aceste imagini urmele şi obiectele
principale sunt numerotate şi apare banda
decimetrică.
 Pentru a cuprinde întregul perimetru, se
execută toate procedeele de fotografiere:
(unitară, pe sectoare, încrucişate, panoramică)
Fotografie schiţă unitară
Fotografii schiţă pe sectoare
Fotografii schiţă încrucişate
Fotografia obiectelor principale

 redă imaginea la scară a obiectelor din


câmpul infracţional.
 Reguli de respectat:
- se numerotează obiectul în ordinea
descoperirii;
- axul optic al obiectivului aparatului să fie
orientat perpendicular pe planul obiectului
fotografiat;
- iluminarea va fi uniformă, fără umbre;
- paralel cu una din laturile obiectului, se aşează
o unitate de măsură (centimetru de croitorie,
riglă gradată etc.), în acelaşi plan cu suprafaţa
obiectului ce urmează să fie ilustrată.
Fotografii ale obiectelor principale
( arme, instrumente, etc.)
Fotografia urmelor
 Redă imaginea la scară a urmelor din
câmpul infracţional.

 Regulile de fotografiere sunt aceleaşi


ca la fotografia obiectelor principale;
 Urma va apare într-o imagine cu
toate caracteristicile generale şi
individuale iar în alta cu părţi din
obiectul pe care se află.
Fotografii ale urmelor
Fotografii ale urmelor
Fotografia de detaliu

 Redă imaginea la scară a


detaliilor urmelor şi
caracteristicile de individualizare
(serii, inscripţii, marcă, model,
an de fabricaţie etc.) a obiectelor
principale din câmpul infracţional.
Imagini de detaliu
2 - Fotografia de fixare a unor
activităţi de urmărire penală.

 Fotografia de fixare a rezultatelor


percheziţiei
 Fotografia de fixare a rezultatelor
reconstituirii
 Fotografia de fixare a rezultatelor
prezentării pentru recunoaştere;
Fotografii de fixare a rezultatelor
percheziţiei
Fotografii de fixare a rezultatelor
reconstituirii
Fotografia de fixare a rezultatelor
prezentării pentru recunoaştere;
3 - Fotografia de identificare a
persoanelor şi cadavrelor

Un ansamblu de procedee
fotografice destinate înregistrării
persoanelor care au săvârşit
infracţiuni, persoanelor şi
cadavrelor cu identitate
necunoscută, în vederea
identificării lor ulterioare.
Reguli de fotografiere a persoanelor
care au săvârşit infracţiuni

 Se execută obligatoriu două fotografii bust:


una din faţă şi una din profil dreapta (în unele
ţări şi din semiprofil);
 Persoana fotografiată va avea
ţinuta(ochelarii), părul, barba şi mustaţa pe
care le poartă de obicei;
 Urechile descoperite, ochii deschişi, privirea
înainte;
 fotografiile se execută la scara de 1/7 din
mărimea naturală;
 Pe imagine vor apare scrise: localitatea, data
fotografierii şi numărul de înregistrare;
 Fotografiile nu se retuşează.
Reguli de fotografiere a persoanelor
cu identitate necunoscută

 persoana va purta îmbrăcămintea cu


care a fost găsită;
 - se execută fotografierea din poziţia
“în picioare, din faţă”;
 - semnele particulare se fotografiază
la scară;
 - persoana va fi fotografiată înainte şi
după ce i s-a aranjat ţinuta şi toaleta
Reguli de fotografiere a cadavrelor
cu identitate necunoscută
 cadavrul va fi fotografiat în locul şi starea în
care a fost descoperit;
 Aparatul foto va fi situat succesiv, deasupra
cadavrului şi în părţile laterale, evitându-se
pe cât posibil fotografierea dinspre cap sau
picioare;
 Cadavrele se fotografiază înainte cât şi după
toaletarea (bărbierit, pieptănat, spălat) sau
restaurarea feţei;
 Se vor fotografia în detaliu îmbrăcămintea
cadavrului şi obiectele găsite asupra acestuia.
4-Fotografia de urmărire(filaj)

 Constă în înregistrarea prin


fotografiere (înregistrare – video), în
condiţiile prevăzute de lege, a unor
activităţi cu caracter infracţional, a
contactelor dintre participanţii la
săvârşire faptelor penale, în vederea
probării acestor activităţi.
Condiţii de realizare

 Se execută fără ştirea persoanei care este


fotografiată;
 Aparatul foto este mic, silenţios, uşor de
manevrat şi de mascat în diferite obiecte de
uz comun;
 Se utilizează radiaţiile infraroşii, care
permit fotografieri în întuneric, şi în condiţii
meteorologice deosebite cum ar fi ceaţa.
 aparatele de fotografiat mai pot fi dotate cu
teleobiective si amplificatoare
electronooptice, care măresc intensitatea
fluxului luminos de câteva sute de ori.
FOTOGRAFIA JUDICIARĂ
DE EXAMINARE
Noţiune:

Fotografia care se realizează în


condiţii de laborator cu prilejul
efectuării C.T.S. şi expertizelor
criminalistice pentru examinarea
probelor materiale, probelor de
comparaţie şi materialelor utilizate
la experimente
Scop :
 Relevarea şi fixarea unor
caracteristici slab vizibile sau deloc
vizibile cu ochiul liber, care servesc
pentru ilustrări, comparări sau
demonstraţii ce fundamentează
concluziile expertului (specialistului)
 adaptarea celor mai adecvate
metode fotografice la examinarea
probelor materiale
Clasificare:
F.Ex. în radiaţii vizibile F.Ex. în radiaţii invizibile

- fotografia de ilustrare; - fotografia în radiaţii UV;


- foto. de comparare; - fotografia în radiaţii IR;
- fotografia de umbre; - fotografia în radiaţii X;
- fotografia de reflexie; - fotografia în radiaţii beta;
- fotografia de contrast; - fotografia în radiaţii gamma;
- foto. prin transparenţă; - fotografia în radiaţii cu
- f. separatoare de culori; neutroni;
- foto. de reproducere; - holografia
- Macrofotografia;
- Microfotografia
Fotografia de ilustrare
 are scopul să fixeze însuşirile, proprietăţile
obiectului, care sunt perceptibile organelor
noastre de simţ;
 este o oglindă a trăsăturilor exterioare
generale, a dimensiunilor si formei probei
materiale primite pentru expertiză;
 imaginea obiectului fotografiat va conţine şi
un element metric;
 Fotografia de ilustrare constituie o dovadă
despre starea în care a fost primită proba
materială
Fotografii de ilustrare
Fotografia de comparare
 se foloseşte la identificarea persoanelor şi
a obiectelor prin studiul comparativ al
urmelor lăsate de acestea cu impresiunile
(amprentele)luate în mod experimental;
 Imaginile comparate vor avea aceleaşi
dimensiuni, luminozitate,contrast şi
poziţie;
 Studiul comparativ se poate face, prin
juxtapunere, verificarea continuităţii liniare şi
suprapunere.
Comparaţia prin juxtapunere
 constă în examinarea celor două imagini aşezate
în aceeaşi poziţie, una lângă alta, marcându-se
acele caracteristici de detaliu care se observă pe
ambele fotografii;
Comparaţia prin suprapunere
 se aplică mai des la cercetarea semnăturilor, a
amprentelor de ştampilă, urmelor de ureche şi frunte,
 coincidenţa detaliilor urmelor redate în imaginile din
fotografiile suprapuse,dovedeşte că acestea au fost
create de acelaşi obiect sau că una din ele a fost copiată
după celalaltă, cum este cazul semnăturilor false,
Verificarea continuităţii liniare
 se aplică mai des la studiul urmelor sub forma de
striaţii, lăsate de piesele armei pe tuburile sau
gloanţele trase, precum şi a celor create de
instrumente
Fotografia de umbre
 se realizează cu o lumină cu raze paralele ce cad
asupra obiectului examinat sub unghiuri ascuţite.
 Razele scot în evidenţă diferenţele de relief ale
suprafeţei obiectului. proeminenţele crează umbre
pe părţile mai joase ale suprafeţei, în depresiuni.
 se foloseşte la examinarea urmelor de adâncime:
texte şterse prin radiere, urmel instrumentelor de
spargere (striaţii)etc.
Fotografii de umbre
Fotografii de umbre
Fotografia de reflexie
 Se bazează pe capacitatea suprafeţei
aceluiaş obiect de a reflecta lumina în
mod diferit, datorită diferenţei sale de
netezime
Fotografia de contrast
 se bazează pe deosebirea de culoare
sau strălucire şi opacitate între zonele
vecine ale suprafeţei aceluiaşi obiect.
 Cu ajutorul fotografiei de contrast
deosebirile uşoare se accentuează
prin diferite metode.
Fotografia prin transparenţă
 Se obţine prin lumină transmisă
direct prin obiectele transparente ori
semitransparente
 Se aplică în:
- grafoscopie (fals prin radiere, adăugire, retuşare);
- dactiloscopie (poroscopie, urme nerelevate)
Fotografia separatoare de culori
 se bazează pe deosebirile extrem de
mici dintre nuanţele aceleiaşi culori,
imperceptibile ochiului liber.
 Separarea culorilor se realizează prin:
- filtrele de lumină (filtrul permite
trecerea razelor de aceeaşi culoare cu a lui,
reţinând grupul de culori opuse culorii sale.)
- materiale fotografice speciale.
- fotografia color digitală
Fotografia separatoare de culori
 este folosită la:
- descoperirea adăugirilor şi
intercalărilor în acte, făcute cu
cerneluri sau creioane în aparenţă de
aceeaşi nuanţă de culoare;
- fixarea urmelor biologice (sânge)
Fotografia
în radiaţii invizibile
 F. în radiaţii electromagnetice
- fotografia în radiaţii UV;
- fotografia în radiaţii IR;
- fotografia în radiaţii X;
F. în radiaţii nucleare
- fotografia în radiaţii beta;
- fotografia în radiaţii gamma;
- fotografia în radiaţii cu neutroni;
- holografia
Fotografia în radiaţii UV;

metoda fluorescenţei:
 sub acţiunea razelor ultraviolete, obiectul
examinat se colorează diferit dacă are
compoziţia chimică diferită şi uniform când are
aceeaşi compoziţie.
 obiectul examinat este iluminat, într-o cameră
obscură, cu o sursă de raze ultraviolete,
punându-se în faţa obiectivului aparatului
fotografic un filtru galben care împiedică
pătrunderea razelor ultraviolete
metoda razelor u.v. reflectate

 evidenţierea invizibilului la lumina


obişnuită se obţine datorită razelor
respinse de obiectul cercetat.
 La aplicarea acestei metode, obiectul
examinat se luminează cu un izvor
obişnuit de lumină. Aparatul foto va
avea în faţa obiectivului,un filtru
ultraviolet, care permite trecerea
numai a razelor ultraviolete.
Utilizare în criminalistică
 Identificarea şi fixarea urmelor de
natură animală, vegetală,sau
minerală pe obiectele examinate;
 examinarea urmelor biologice;
 Examinarea documentelor ;
 relevarea urmelor papilare;
 Evidenţierea capcanelor chimice
Fotografia sub raze infraroşii (IR)
 se realizează cu ajutorul unei surse
obişnuite de lumină prin folosirea
unui filtru ce permite trecerea razelor
infraroşii şi reţine pe cele vizibile.
Acest filtru se poate aşeza în faţa
obiectivului aparatului fotografic sau
în faţa izvorului de lumină.
Utilizare în criminalistică
 evidenţierea scrisului şters pe cale fizică şi
acelui de pe document. arse;
 relevarea scrisurilor acoperite;
 diferenţierea materialelor folosite la scriere;
 desc. corecturilor şi adăugirilor;
 relevarea urmelor secundare ale
împuşcăturii
 Evidenţierea hematoamelor,aliceloraflate
sub pielea cadavrului;
 Descoperirea urmelor de sânge pe ţesături
Fotografia sub raze X
(Roentgenografia)
 se bazează pe proprietatea lor de penetrare
în mod diferit a corpurilor, în funcţie de
grosimea şi intensitatea acestora;
 Ca sursă de radiaţii X se utilizează tuburi
electronice;
 obiectul cercetat se aşază între izvorul
razelor si materialul fotosensibil. În acest
fel, clişeul este impresionat numai după ce
radiaţiile trec prin obiectul respectiv;
 Nu se foloseşte aparat foto
Utilizare în criminalistică
 Radiografierea coletelor necunoscute;
 Radiografierea armelorşi muniţiilor;
 Radiografierea încuietorilor;
 Radiografierea obiectelor de lemn ptr
identificarea particulelor metalice;
 Radiografierea urmelor sec. ale tragerii;
 Ex. inscrisurilor ptr. diferenţierea cernelurilor pe
bază de săruri metalice de cele de anilină şi
citirea scrisului acoperit;
 Radiografierea corpului uman ptr. descoperirea
alicelor,gloanţelor, schijelor;
 Radiografierea cenuşii ptr descoperirea oaselor
Fotografia în radiaţii nucleare
 Radiaţii alfa = nuclee de heliu cu sarcină
electrică pozitivă şi putere de pătrundere f.
mică (2,7 cmm);
 Radiaţii beta = electroni negativi, deviaţi în
câmpul electric şi magnetic şi putere de
pătrundere mai mare;
 Radiaţii gamma = vibraţii electro-
magnetice cu putere f. mare şi parcurs de
50-100 ori mai mare ca beta.
Betagrafia

 Radiografia obiectelor cu densitate mică


(ţesături, documente);
 Utilizare:
- descoperirea falsurilor prin radiere ;
- examinarea filigranului;
- diferenţierea tuşurilor, cernelurilor;
- evidenţierea particulelor de sticlă în piele
sau haine;
- evidenţierea urmelor de substanţe adezive
Gammagrafia
 Obiectul examinat se aşază între sursa
de radiaţii şi un film radiologic;
 Utilizare:
- Radiografierea armelor de foc;
- Radiografierea muniţiilor,explozivilor;
- Radiografierea încuietorilor
Holografia
 Imagine tridimensională realizată cu o placă foto
şi cu unde de lumină de tip laser (amplificarea luminii prin
emisie stimulată de radiaţii);

 Holograma fixează imaginea în orice punct al


suprafeţei ei astfel încât dacă este tăiată în
bucăţi, fiecare bucată poate reda integral
imaginea obiectului fotografiat;
 Deplasarea observatorului în raport cu
holograma va modifica imaginea pe care
acesta o percepe
 Pe o placă fotografică se pot fixa mai multe
imagini, fără riscul suprapunerii lor
Utilizare în criminalistică
 Fixarea locului faptei;
 Cercetarea falsurilor în documente prin
ştersături sau adăugiri;
 elemente de protecţie pe documente,
bancnote şi alte hârtii de valoare, softuri, CD-uri;
 Metodă nedistructivă de măsurare,
examinare, înregistrare şi vizualizare a
variaţiilor (deformărilor) unui obiect între
două momente date;
 Microscopie holografică ;
 Examinarea structurii interne a cristalelor

S-ar putea să vă placă și