Sunteți pe pagina 1din 92

Antigenele și structura aparatului imun

Prof. Univ. Dr. Victor Stoica


Spitalul Clinic “Dr. I. Cantacuzino”
Antigenele şi structura aparatului imun

IMUNITATEA = ansamblul fenomenelor prin


care organismul recunoşte şi neutralizează
structuri agresoare sau străine acestuia

RASPUNSUL IMUN = se declanşează ca urmare


a pătrunderii în organism a unui Ag
PROPRIETAŢILE GENERALE ALE
ANTIGENELOR

Imunogenicitatea: capacitate înascută de a induce un


R.I. specific:
- selecţie clonală de L – Ag specifice
- activarea clonei
- expansiunea clonei (proliferarea L)

Antigenicitatea: capacitatea de a induce un R.I. și de


a reacţiona cu Ac solubili
Epitopii – determinanţii antigenici
Conformaţie:

a) Secvenţială – recunoscuți de LTc

b) Conformaţională – recunoscuți de LB și Ac
- Localizare :
- topografici
- criptici

- Funcţii: - specificitate - Ag
- imunoreactivi: - efectori: RIU/RIC
- imunomodulatori: H → LTh
S → LTreg

- Paratopul – Ac se combină cu epitopul


(conformaţie complementară suprafeței epitopului)
- Valenţa Ag – nr. de epitopi

- Monotonia repetitivă imunogenă: Ag carbohidrat – nr. ↑ de

epitopi de acelaşi tip


CLASIFICAREA ANTIGENELOR

I. Marimea moleculei

II. Complexitatea moleculei (chimică)

III. Relaţia gazdă - Ag


I. Mărimea moleculei

a) Ag complete/imunogene: macromolecule

• ≥ 40 kDa

• Nr. şi varietatea epitopilor creşte proportional cu Ǿ

moleculei de Ag
b) Ag. incomplete/neimunogene: <5 kDa

- Haptenele:

- nu induc un R.I.

- reacţionează cu produsele R.I.

- haptenă + transportor = imunogene → se formează

LB → Ac anti-haptenă

TCR → Ac anti-transportor
II. Complexitatea chimică

a) Intens imunogene: - proteinele

- glicoproteinele

b) Polizaharidele şi lipidele: – devin imunogene numai după

legare cu un substrat proteic (LPZ)

• Adjuvanţii: molecule nespecifice organice/minerale care

adminstrate în amestec/concomitent cu un Ag amplifică R.I.


c) Ag nucleare – citoplastmatice (Ag celulare)
• ADN nuclear catenar (ADN ds):
- antigenicitate slabă
- antigenicitate ↑ prin alipire la histone

2) Histonele:- proteine mici bazice – 1, 2a, 2b, 3, 4

- octomer → nucleosom
3) Antigenele nucleolare: - polipeptide

- RNP – U1….6

4) Proteinele nehistonice: - ARN polimeraza 1 (SD)

- ADN topoizomeraza 1 (Scl – 70)

- aminoacil transferaza

5) Ag citoplasmatice: - ribonucleoproteine mici


c) Superantigenele:
- nu sunt fagocitate sau prelucrate de Mcf
- fixare MHC- II şi TCR β
- activează până la 10% din LT periferice
- hipersecreţie de limfokine implicate în PR, LES, şocul
endotoxinic (toxine bacteriene)
- nu → secreţie Ig specifice/ limfocite sensibilizate
III. Relaţia gazdă - Ag
1) Ag autologe – numai la un individ
(autogrefa)
2) Ag. sinergice – la indivizi identici genetic din cadrul unei
familii
3) Ag allogene (homologe) – la indivizi diferiţi genetic din cadrul
aceleiaşi specii
( ex. mamă/copil = R.I.)
4) Ag. xenogene (heterologe) – la specii diferite
(intens imunogene; ex. maimuţă om)
5) Ag. heterofile – epitopi comuni; aparaţia reacţiei încrucişate
cu Ac specifici (ex. T. pallidum + ag. cardiolipinic din miocard)

6) Ag. specifice de ţesut /de organ: - tireoglobulina


(Ty. autoimuna)
- mielina (encefalita
alergică p. vaccinare)

7) Ag. endogene:
- sechestrate – specifice de organ; nu intră în contact cu
sistemul imun în mod obişnuit (cristalin / mitocondrii)
- alterate – celule degradate/alterate
•Ag de histocompatibilitate: - HLA

(Ag limfocitare/leucocitare umane)

- MHC (Complex Major de Histocompatibilitate)

- Ag structurale, specific individuale, pe S2 celulelor

- conferă specificitate antigenică ţesuturilor

- rol major în acceptarea – respingerea grefelor de organ/ ţesut

– gemenii monozigoți au aceleași molecule HLA pe celule


Structura: - lanţurile grele α – specifice ( A, B, C …)

- lanţuri uşoare β – beta 2 microglobuline

Genele – grupate în 2 regiuni distincte pe bratul scurt al cr. 6

- 6 locusuri: - A, B, C, . . .

- cifra (alela – varianta structurală), “w”

- 4 cifre – HLA- B2705>04= SA NU: -07,-09

HLA-E0101 risc ↓ AR, răspuns anti-TNF ↑

E0103 răspuns ↓ la tratament


Categoriile de Ag HLA/MHC

a) HLA/MHC – I: A, B, C
= localizare pe S2 cel. nucleate ( L, McF ), Tr.

= nu hematii , slab exprimate pe cel. SNC

= amplificate de IFNα, IFNβ

= prezintă Ag limfocitelor Tc CD8+

(Ag endogene, virale)


b) HLA/MHC – II: DR, DP, DQ

= localizate pe APC (Mcf, C.D.) LB, LT, Mcf, cel. endotaliale,

cel. epiteliale (Tr. digestiv, Tr. respirator )

= amplificate de IFNγ, TNF, IL-13

= deprimă expresia PGE2

= prezintă Ag limfocitelor Th CD4+

(Ag exogene captate de APC)


Gene/proteine HLA – III

• Codifică C2, C4, B (complement)

• Citokine (TNF)

• Proteine de şoc termic (HSP-70)

• Hidrolaza P450
Imunitatea
Fază cognitivă Fază efectorie
• Înnăscută: - R expuşi la Ag - Adaptare imediată
ubicvitari la faza efectorie → re-
- PMN, APC, NK cunoaștere PA-/DA-

• Adaptativă: - Ag noi diferite - Mai complex


de cele ale - Mai puţin eficient
corpului - Mai lent
- LB şi LT - Selecţia clonală
- LB cu memorie păstrează şi expan-
deză LB cu rol în
protecţia gazdei
Imunitatea înnăscută - mecanisme
- Barierele mecanice: mucoasele (digestivă, respiratorie)
- Produșii de secreție: mucus, enzime, lizozim, lacrimi,
SAG, a glandelor sebacee etc.
- Proteine din sânge: C3, reactanții de fază acută,
citokinele
- Sistemul mononuclear fagocitic: PMN, Mo, Mcf, NK,
cel.dendritice
- Senzori de semnalizare (TLR) și internalizare (lectina):
 Recunosc componente din structura Ag (PAMPs și
MAMPs) sau molecule endogene derivate de la gazdă
(DAMPs)

Pathogen-associated molecular pattern molecules (PAMPs); Damage-associated molecular pattern molecules (DAMPs);
Microbian -associated molecular pattern molecules (MAMPs)
Autoimunitatea
Pierderea toleranței față de self

Boli autoimune
Specifice de organ: tiroidita autoimună,
HAI, a. pernicioasă
Sistemice: LES
Mixte: AR
STRUCTURA APARATULUI IMUN

• Sistemul limfoid

= organe/ţesuturi – loc de maturizare/diferenţiere a

celulelor limfocitare originare

- primare; - secundare; - terţiare


A. Organe limfatice primare - centrale

• Timusul – involuţie dupa naştere


- populare cu pro-T numai în viaţa intrauterină
(fereastra de populare – timotaxina)

• Maduva osoasă

- specializate numai în geneza de LT și LB


- nu au capacitate de R.I.

- sursele prenatale ale precursorilor celularii:


- ficatul
- splina
- maduva osoasă
B. Organele limfatice secundare - periferice

• Componente - ggl limfatici

- splina

- TLAM – digestivă/respiratorie

• Locul de inducere a R.I.

• Diferenţiere anatomică în ggl/splină: R.I.U. / R.I.C.


1. Ggl limfatic

a) zona B - dependentă (corticală):


– LB ------ foliculi limfoizi
– Pl ----- c. germinativi
b) zona timodependentă (paracortex)
– domină LT
c) zona medulară: vase sanguine/limfatice LT, LB, Pl, Mcf,
cel. dendritice
2. Splina

• LT = în jurul a. trabeculare

• LB = foliculi limfoizi, peste manşonul de LT (pulpa splenică)

• APC = Mcf, cel. dentritice în periferia foliculilor limfoizii


3. TLAM

• Amigdale (palatine/faringiene/linguale)

• Placi Payer, apendicele cecal

• Ag pătrunse prin mucoase (primul paravan)

- Ficatul: paravanul secund [cel.Kuppfer, cel. dendritice,

cel. epiteliului sinusoidal, cel. stelate, MAIT (Mucosa-associated

invariant T)]
C. Organe limfatice terţiare

• Agregate organizate de tip limfoid, asemănătoare


ganglionilor limfatici:
- LB (foliculi limfoizi)
- LT
- cel. dendritice foliculare
- cel. reticulare
• Apar în ţesuturi ectopice cu inflamaţie cronică
(AR, S.Sjögren)
D. Circulaţia limfocitelor

• Sângele

– 70-80 % = LT

– 10% = LB

– cca. 10% = cel. nule


• Circulaţie:

- 90% - intravascular
- 10% părăsesc patul vascular în ţ. periferice nelimfatice → ggl.
limfatici → canal toracic →VCS
- ciclu circulator: 24-48 h
- sunt ocolite timusul şi maduva osoasă
- LT circulă cel mai mult (viaţă lungă)
- ecotaxie/homing: migrarea L către anumite ţesuturi – locul
de iniţiere al raspunsului imun
E. Celulele implicate în R.I.
I. Limfocitele T
• origine timică = 2/3 din L circulante
• pro-T provin din M.O.
• durata de viață : luni/ani
• maturizarea :
– apariţia pe S2 a TCR
– echipament enzimatic
– markeri de diferenţiere celulari
(CD4/CD8 – glicoproteine)
Maturizarea LT în timus

• cel. suport pentru pro – T /LT (timocite)

• cel. reticulare – reţea de susținere LT şi timocite

• LT = proliferare + maturizare/diferenţiere
expresie CD4+CD8 + şi TCR

• selecţie : + = păstrare CD4+/CD8+

- = eliminare cele autoreactive


TCR
- moleculă transmembranară, specifică pentru
un Ag
- TCR 1 (γ,δ) 5% CD4 -, citotoxicitate (muc.intest.)
- TCR 2 (α, β) 95%
Complexul CD4/CD8 – TCR – CD3

- TCR + epitop

- MHC – II + CD4 / MHC – I +CD8

APC
Epitop
MHC
CD8 TCR
CD4 CD3

LT
Markeri celulari de suprafraţă:

• CD 4 → MHC – II

• CD 8 → MHC – I

• CD → molecule costimulatoare
Clasele şi funcţiile LT

1. LTc CD8+ = citotoxicitate → liza cel. ţintă prezentatoare de Ag

2. LTh CD4+ = colaborare LB, Mcf (R.I. U.) / LTc (R.I.C.)

LTh1 = citotoxicitate (LTc), activ.Mcf, aparare v. Ag. i.cel,


r. inflamatorie
IFNγ = deprimă LTh2 ; IL-2
+ Il-10 → LTreg1

LTh2 = secreţie IgE, A, G1, proliferare Eoz, ef.antiparazitar


IL-10 → deprimă LTh1; IL-4, 5, 13

LTh17 = IL-17, r.inflam.ac (PMN): AR, psoriazis, B.Crohn


3. LTreg CD4+ = supresor/reglator, previn

autoimunitatea (10%), menţine toleranţa imună

4. LT inductoare CD4+ = stimulează activarea Mcf

5. LT cu memorie CD4+ = TCM-centrală/TEM-efectoare, viaţă

lungă (10-40 a)

6. LT MAIT CD8+/CD4+ (Mucosa-associated invariant T) → TD:


ficat (50%), sânge (1-10%), amigdale, rinichi

7. LT CD4+CD8+ = autoreactive
II. Limfocitele B

• origine în M.O. → LB de tranziţie (imature) → LB

mature: RCB +

• implicate în secreţia de Ig (Pl)

• durată scurtă de viaţă (5-7 z)


Markeri celulari de S2
a) RCB : - m Ig = receptor specific pentru Ag
fixare RFc de S2 – LB
- mIg: M – primul RCB R.I. primar
D – apare ulterior
G– R.I. secundar
CD79a şi CD79b: transmit semnalul de activare a LB
- distribuţie insulară, mobil pe S2
- RCB + Ag → plasmocit
b) RFc pentru Ig

c) receptori pentru C3, C4, C1q

d) MHC-I şi MHC – II

e) receptori pentru hormoni

f) molecule de adeziune (LFA-1): CD20, CD40, CD45


Clasificarea funcţională a LB

1. LB primare (B2CD5-): majoritatea la individul neimunizat,

domină RCB IgM, rar IgD


2.LB CD5+: - rar RCB IgD
- nu cel. cu memorie
- secretă multă IL-10 (ef. autocrin)
- C% mari de IgM = Ac naturali polireactivi
cu afinitate ↓
- apar în LLC
3. LB cu memorie: păstrează specificitatea v. Ag → generează
clone de LB secundare
4. LB reg: produc Ac cu efect supresor
III. Celulele prezentoare de Ag (APC)

• captează şi prelucrează Ag

• eliberează substanţe activatoare ale LT şi

stimulante ale sintezei moleculelor de adeziune


1. Macrofagele

• cel. principală a APC

• cel. fixată tisular/circulantă (MO)

• dimensiuni mari, bogată in lizozomi

• SRE: histiocit, osteoclast, sinoviocit, Kuppfer,

microgliale, alveolare, seroase


Funcţiile Mcf
a) Apararea antimicrobiană:
– chemotaxia = C5a, PGE 2
– aderarea = receptori de S 2
– imuni (Fc): IgG, IgE, C3b, C3d
- nonimuni: proteine degradate,
glicoproteine
– endocitoza = fagocitoză/pinocitoză +
lizozomi = fagolizozomi
– digestia = fragmente eliminate/înglobate
b) Secreţia:
- enzime (elastaze, colangenaze, etc.)
- mediatori cel. (IFN α, IL1, TNF α, NO,
factori de coagulare)
c) Participant în procesul imun:
- captare/prelucrare Ag
- exprimă epitopi + MHC – II
- LTh = C% optima →R.I.
- LTreg = C% minimă/max
- LB = R.I.
- conservă epitopi = toleranţă imună/R.I.
prelungit
d) Cel. efectorie: ef. bactericid/tumoricid (RLO,
TNF, proteze)
2. Alte APC
• cel. dentritice Langerhans: piele, ggl.

• cel. dentritice foliculare: ggl. →fixeaza CIC

• LB – MHC – II+:

– captează/prelucrează Ag + MHC – II

→ LTh

→ IL2 (limitat)
Comunicare intercelulară

• Molecule de adeziune (liganzi): contact i.c. direct


- caderine, superfamilia IgG, integrine,
selectine, proteoglicani, mucinele

• Citokine: regleză creşterea, diferenţierea, funcţii L, Mcf


- acţionează: autocrin/ paracrin/ endocrin
-IL, TNF, IFN, F.stimulare colonii, F.creştere, Chemokine
RASPUNSUL IMUN

• În funcţie de:
– calitatea Ag
– calea de pătrundere a Ag
– felul liniei de cel. angajate

• R. I. - mediat celular
- mediat umoral
R.I. mediat umoral

• declanşare în condiţiile dispersării Ag în organism


• desfaşurare la distanţă de locul pătrunderii Ag în
organism
• implică formarea de Ac circulanţi specifici
• activ în infecţii viro-bacteriene
• R. aberant = R. de hipersensibilitate imediată
I. Activarea LB cu Ag timodependente

• Stimulare:
1. unirea Ag cu RCB = stimul slab

2. contactul LTh2 activat şi/sau Mcf cu LB = stimul puternic

- Plasmocite
Ag
LB Pl Ig

Mcf Ag + MHC II LT
LB cu memorie

IL – 1
Fazele R.I.

• A. R.I. primar - apare după prima expunere la


Ag a cel. imune reactive inocente
= cel. efectorii + cel. cu memorie
↓ → STOP
Pl → Ac
- Ac apar la 10-14 zile de la contact
- inițial IgM -- ↓ rapidă a C%
R.I. primar: caracteristici
• Xenofobie: diferențiază componentele self de
cele străine (tolerant)
• Specializare: mecanisme distincte și
diferențiate în fcț. de Ag
(maximizarea efectului)
• Specificitate: față de un anumit Ag
• Memorie imună → RI secundar
• Autolimitare: homesotazie imună
B. R.I. secundar
• apare la expuneri ulterioare la acelaş Ag
• prompt, rapid
• activează LB cu memorie care au RCB
• LB cu memorie = APC
• Ac: apar precoce IgG
– păstrează specificitatea v. Ag
– C% mari, pe durată mare de timp
– afinitate ↑ v. Ag (1000x)
II. Activarea LB cu Ag timoindependente

• Ag:
– epitopi multiplii repetitivi
– LPZ bateriene, flagelină, polimeri micşti,
polipeptide cu a-ac levogiri
– captate prin endocitoză (cel. parenchim.)
– persistenţă îndelungată
– eliberare în cantitaţi mici = R.I. prelungit
Activarea LB:
a) Ag specifică (1)
b) directă (nespecifică - 2)
(fracţiune de moleculă Ag)

Caracteristici: - absenţa cel. cu memorie şi LTh


- absenţa R.I. secundar
- secreţie excesivă IgM (luni, ani)
- fagocitarea CI = eliberarea Ag cu
reluarea ciclului
ANTICORPII
• Ig: glicoproteine = 20% din proteinele plasmei
• Monomerul de Ig:
– 2 lanţuri grele H: - clasa/subclasa
- comportament Ag
diferit
- 5 tipuri - IgG (γ)
- IgA (α)
- IgM(μ)
- IgD (δ)
- IgE (ε)
– 2 lanţuri usoare L: - K ( cr. 2 ) = 2/3
- λ ( cr. 22 )
se găsesc la toate Ig dar numai K sau λ
MONOMERUL TIP
Lanţul polipeptidic

A) extremitate aminoterminală (domeniul

variabil) – se combină cu Ag

3 regiuni complementar-

determinante hipervariabile

B) extremitate carboxiterminală

(domeniul constant)
Porţiune variabilă ( H + L)

Fab - recunoşte şi se uneşte cu Ag

Domeniul constant (lanț H)

- diferenţiază cls./subcls. Ig (9)


Fc - fixează/activează C3
- fixează pe R celulari specifici
- transportul transplacentar Ig
Clasele de imunoglobuline
1. IgG = 70-90% (10–13 g/l)
• Structura:
– 2 K/λ+ 2 H
– 4 subclase γ:
- IgG1 (70%) = traversează
placenta, C3 (++)
- IgG2 = C3 (+)
- IgG3 = C3 (+++)
- IgG4 (4%) = activitate reaginică,
granulomatoza eozinofilică cu poliangeită, boala IgG4
Proprietăţi :
- eficienţă maximă apărarea
antimicrobiană (IgG1)
. aglutinare + liza germenilor +
activare C3
. opsonine
. neutralizarea exotoxinelor
bacteriene
- caracteristice R.I. secundar
- Ǿ mic = străbat endoteliul → difuzează
extravascular
= traversează placenta (imunitate
la n.n.)
2. IgM: 3-10% / 0,8-1,2 g/l
• Macroglobulină = pentamer
• Structura: 2 K/λ + 2 H(μ), fără zona balamalei
• Proprietaţi:
– Ǿ mare = nu traversează placenta, greu endoteliu
vascular
– fixare intensă pe R de membrană (Mcf, L, PMN)
– sunt mIg caracteristice R.I. primar → valoare
diagnostică
– aglutinare bacteriană
– diferenţiază grupele ABO (hemaglutinine)
3. IgA: 5 - 25% / 1 – 4g/ l
• Structura: 2 K/λ + 2 α (1 si 2) = IgA1 + IgA2 forme :
– IgA serică (monomer 90%)
– IgAs = dimer, în secreţii (digestivă, salivă,
j colostru, lacrimală, bronşică)

• Proprietăţi → protecţie antibacteriană pe mucoase:


- inhibă aderenţa germenilor
- limitează pătrunderea Ag exogene
4. IgD: 0,03 g/l

• Structura:

– domină lanţurile λ (4x) v. K + 2 δ

– mIg cu rol de RCB


5. IgE: 500 ng/ml
• Structura:
– 2 ε + 2 K/λ
• Proprietăţi:
– NU traversează placenta/Nu activează C3
– fixare pe RFc de pe S2 Baz, Mas = R
reaginic → rol în apărarea antiparazitară
– fixarea pe alte cel. (Mcf, E, Tr) = ↑
captarea şi clearance-ul Ag→potenţează
R.I.
Eliminarea Ag

Fagocitoză: CIC + legare de Mcf (RFc)

Liză: CIC + fixare/ativare C3


Rolul antigenic al Ac

• structuri proteice cu valoare imunogenă

• induc formarea de Ac anti-Ig

• determinanţi antigenici = porţiune variabilă H/L


Epitopi

1. Izotipuri = specificitatea de specie (H)


- diferenţiază speciile între ele
- cls. de Ig sunt antigenic identice la toţi indivizii speciei

2) Allotipuri = specificitate individuală/specie


- Ig difera antigenic de la un individ la altul
- reacţie posttransfuzională de Tr (purpură)

3) Idiotipuri = specifici numai pentru Ig elaborate de o


anumita clonă celulară
- fiecare familie de molecule de Ig exprimă un idiotip
diferit
Reglarea R.I. umoral

a) ↓C% de Ag prin epurarea de către Ac →↓ stimulul de

activare a LB şi secreţia Ig specifice

• Administrarea simultană de Ag puternic/Ag slabe


b) Rolul inhibitor al LTreg ( Ag specifice): inhibă LB

stimulate, LTh și APC

- stimularea LTreg apare la C% foarte mici/mari de Ag

c) Intervenţia Ac:

- blocanţi

- anti-idiotipici
d) Factori supresori nespecifici

- PGE2 LTreg = IL2

- PAF LTh1 = IFNγ, RLO

- RLO LTh2 = IL10

Eliberaţi de APC
R.I. mediat celular
• Funcţii – eliminarea cel. infectate cu
virusuri/bacterii cu dezvoltare i.c.
- apărarea antitumorală
- respingerea allogrefelor
• Ag rămâne cantonat la poarta de intrare/fixat pe cel. gazdă
• derulare la locul de cantonare al Ag
• constituire lentă (R.I. întârziat)
• direcţionare preponderentă v. celule care exprimă Ag
• mediat de cel. citotoxice specifice (LTc CD8+) / nespecifice
(NK, K) şi APC
A) Recunoaşterea cel. ţintă
a) cel. afectată = Ag + MHC–I
b) alipirea precursorului LTc CD8+ la complexul Ag + MHC-I =
semnal 1 = activarea LTcCD8+→ R.I. primar:
multiplicare/diferenţiere →
– cel. cu memorie
– cel. efectorii (efect citotoxic citolitic/antibacterian)
c) LTc CD8+ activat → liză ținta → d)
→ IL – 2:
- autocrin = proliferare LTc CD8+
- paracrin = APC, LT
d) resturile de cel. lizată (Ag)
Mcf→ Ag +MHC – II IL2

LTh1 LTc CD8+

IL2

IFNγ →Mcf:
- cel efectorie
- stimularea fagocitozei
- citotoxicitate
Mecanismul imunităţii de tip citotoxic

Citotoxicitate de tip extracelular

– mediatori citolitici solubili

(perforine/granzine)

– molecule de S2 (liganzi Fas)


1) legare de m. cel. țintă =

- LTcCD8+ activat → spaţiul extracelular:

- perforine: tubuli → moarte celulară

- granzine: proteaze → apoptoză

- liganzii Fas: legare R – Fas apoptoză

2) detaşarea LTc de cel. lizată


Celulele citotoxice MHC - nespecifice
A) NK: - 2-5% din L periferice (L mari, cu granule)
- MHC I dependente (activate cel. infectate,
neoplazice
B) K: citotoxicitate mediată celular
dependentă de Ac (efect citotoxic v. cel. cu
Ig specifice pe S2 lor)
Ac Ag Tum

Cel. Tumorală

Cel. K MHC I

- 2 R = inhibitor – recunoaşte MHC-I (E)


activator- perforine/granzine
Citotoxicitatea NK
CELULĂ ȚINTĂ (MHC I+) CELULĂ INFECTATĂ (MHC I-)

LIGANT
ACTIVATOR

MHC I
PERFORINE
RECEPTOR RECEPTOR
INHIBITOR ACTIVATOR

GRANZINE

NK NK
Factorii nespecifici participanţi la finalizarea
R.I.
a. Factori celulari = cel auxiliare
1. Mastocitele:
- localizare tisulară preferenţială (piele,
pulmon, orofarinx)
- RFc pt. IgE si IgG
- granule cu mediatori chimici:
histamină, Lt – B4, SRS-A, triptază, etc.
- citokine (TNFα, IL1,-6)
2) PMN
• rol fagocitant 4 faze:
– chemotactism
– aderenţă
– recunoaştere
– ingestia – deversare extracel.
• puseu respirator = RLO:
– anion superoxid
– radical hidroxil
– peroxidul
3. Bazofilele:
↓ - RFc - IgE
-granule: histamină, SRS-A, heparină
Apararea antiparazitară

4. Eozinofilele:
- lizolecitină (cr-CH-Ly)
- ef. fagocitant/citolitic (C% mari)
- RLO, proteine cationice, Lt-B4
5. Trombocitele:
- R - colagen, trombină, ADP
- adsorb: fibrinogen, f. V. IX, XII
- granule: serotinină, catecolamine

B. Factori serici:
1. complementul
2. kininele plasmatice
3. s. coagulării – fibrinolizei

4. derivaţii ac. arahidonic


REACŢIA IMUNĂ
• I. R. de hipersensibilitate imediată – anafilactică
– Ag variat, cale respiratorie, digestivă,
cutanată, inj.
– fixare pe Ac (mIg) prezenţi pe cel. →
răspuns clinic rapid
– teren atopic (HLA-A2/40% din populaţie)
→LTh2 --- IL-4, 5, 13 + IgE
– non-atopic: LTh1---IL – 2 → IgG
-Ac = IgE induse de Ag:
- contact I →fixare ca mIgE pe Baz
- contact II → Ag + mIgE → degranulare

Mas – Baz = primari


secundari
terţiari (cel. atrase)
- Clinic:
a) forma localizată (atopică) = rinita alergică, AB

b) forma sistematică → şoc anafilactic


II. R. citotoxică
• Ag: - componentă structurală m. cel.
- haptenă ataşata pe m. cel.
• Ac: - IgM/IgG
• Ag + Ac = + C3 → liză
- fagocitare
- cel. K = citotoxicitate mediată cel. dependentă
de Ac
• Tipuri de Ac:
– deprimă fcţ. cel. (hormoni)
– stimulează fcţ. cel. (hiper-ty, miastenie)
– blocanţi
III. R prin complexe imune
• CI: - formate in situ
- circulante cu depunere ulterioară
• CI mari: fagocitare, îndepartare rapidă (AG)
• CI mici: solubile, activează C 3, neepurate
traversează endoteliul vascular, activare locală a C3
→ inflamaţie
• Clinic:
a) formare in situ (Arthus): activ/pasiv
b) boala serului → 14–21 z de la administrare ser
repetat = lez. glomerulare
IV. R imună mediată celular

a) R de hipersensibilitate tardivă: dermatită de contact,

granulom inflamator

b) R citolitică: ex. HAVB