Particularităţile conducerii în

fibrele nervoase
 Conducerea indiferentă pentru fibra nervoasă
izolată – în ambele direcţii
 Conducerea izolată – transmiterea excitaţiei
fără propogare spre fibra alăturată
 Conducere nedecremenţială
 Neuronii integri anatomic şi funcţional
Clasificarea fibrelor nervoase din nervii mamiferelor

Tipul de Diametrul Viteza Funcţia

fibră (µm) (m/sec)
Aα 12 - 22 70 – 120 Propriorecepţie, somatomotorie
Aβ 5 – 13 30 – 70 Presiune, atingere în tegument
Aγ 3–8 15 – 30 Motorie, aferenţe spre fusurile
neuro-musculare
Aδ 1–5 12 – 30 Durere, temperatură, atingere în
tegu-ment
B 1–3 3 – 15 Fibre preganglionare vegetative
C 0,4 – 1,2 0,5 – 2 Durere, temperatură,
o,3 – 1,3 0,7 – 2,3 mecanorecepţie,
răspunsuri reflexe simpatice, fibre
postganglionare vegetative
 Fibrele A, în funcţie de grosime şi de viteza de conducere, se clasifică
în fibre α - alfa (15 μm, media 100 m/s), β - beta (8 μm, media 50 m/s),
γ - gama (5 μm, media 25 m/s) şi δ - delta (< 3 μm, media 12 m/s).
Astfel de fibre sunt ataşate motoneuronilor şi proprioreceptorilor.

 Tipul B de fibre, cu diametrul de 1–3 μm şi viteza de conducere medie

de cca. 7 m/s sunt fibre preganglionare vegetative.

 Fibrele C, amielinice, cu diametrul sub 1 μm, au o viteză de

conducere între 0,5–2,0 m/s sunt fibre postganglionare vegetative.
Astfel, la viteza de 0,5 m/s, PA va traversa calea de la creier până la
degetele picioarelor în timp de cca. 4 s; la viteza de 175 m/s această cale
va fi traversată în timp de 0,01 s.
Conducerea la nivelul axonilor amielinici In
acest caz, potentialul de actiune poate sa
apara in orice zona a membrei. Proprietatile
electrice ale membranei permit depolarizarea
regiunilor adiacente, iar potentialul de actiune
este condus intr-o singura directie, deoarece
in directia opusa, unde s-a produs potentialul
de actiune anterior, membrana este in stare
refractara absoluta.
Curentul local în fibra nervoasă
mielinică.
CONDUCEREA IMPULSULUI PRIN FIBRELE NERVOASE MIELINICE

contains few or no Na+ channels

Fig. 2.3. Curentul local în fibra nervoasă
amielinică. Porţiunea excitantă (1) a nervului este
stimulul, care se propagă în direcţia de la porţiunea
anterior excitată. În porţiunea anterioară (2)
excitaţiei apare depolarizarea critică a membranei,
iar în cea posterioară (3), depolarizarea este
compensată prin efluxul ionilor K+.
 Conducerea la nivelul axonilor mielinizati
 In acest caz, datorita proprietatilor izolatoare
ale mielinei, potentialul de actiune apare la
nivelul nodurilor Ranvier si “sare” de la un
nod la altul - conducere numita “saltatorie”.
Acest tip de conducere permite viteze mult
mai mari. Aceasta explica aparitia mai rapida
a unor reflexe decat altele.
Deosebirile în propagarea excitaţiei în
fibrele mielinice şi amielinice:
 Viteza este mai mare în cele mielinice

 În cele mielinice potenţialul de acţiune se

propagă saltator, iar în cele amielinice pe
toată suprafaţa membranei
 Energie se foloseşte mai multă în cele
amielinice decât în cele mielinice (energia
este necesară pentru restabilirea membranei
după excitaţie, pentru pompa Na+ - K+)
Viteza de propagarea excitaţiei în
fibrele mielinice şi amielinice
 După elementele care vin în contact se disting:

 sinapse neuroneuronale (axo-somatice, axo-

dendritice, dendro-denditice şi axo-axonice);
 sinapse neuroefectoare: neuromusculare între un
neuron şi o fibră musculară striată - placa motorie
sau joncţiunea neuromusculară; între un neuron şi o
fibră musculară netedă;
 de tip neuroglandular între un neuron şi o celulă
glandulară.
Fig. 2.5. Eliberarea neurotransmiţătorului în sinapsele
chimice
Transmiterea sinaptica
 Evenimentele implicate în transmiterea
sinaptica chimica

1. Terminalul pre-sinaptic este invadat de un potenţial de acţiune

2. Se produce deschiderea canalelor de calciu pre-sinaptice
3. Are loc un influx de calciu. Ioni de calciu se fixeaza de
calmodulina care activează PK A → fosforilarea proteinelor din
membrana veziculelor → ataşarea de membrana presinaptică
4. Se produce exocitoza veziculelor încarcate cu neuromediator
(ACh)
5. Are loc interacţiunea dintre neuromediator cu colinoreceptorii
post-sinaptici şi deschiderea canalelor ionotrope de Na+.
6. Se produce un influx ionic de Na+, declanşînd apariţia unui
potenţial postsinaptic local - PPSE
Potenţial postsinaptic exitator
PPSE
Joncţiunea neuromusculară
 Acetilcolinesteraza
 Acţiunea acetilcolinei se stopează prin disocierea
de receptor. Ajunsă din nou în fanta sinaptică,
acetilcolina constituie substratul pentru acţiunea
colinesterazei. Colina rezultată din scindarea
acetilcolinei este reutilizată pentru sinteza de noi
molecule de acetilcolină.
 Acetilcolinesteraza este responsabilă de hidroliza
rapidă a acetilcolinei în fanta sinaptică. Ea este
prezentă în fanta sinaptică, în imediata apropiere
a membranei postsinaptice, unde concentraţia
acetilcolinesterazei se află în strînsă
interdependenţă cu activitatea de la nivelul
nervului.
Proprietăţile funcţionale ale
sinapselor
 Conducerea unidirecţională
 Sumarea
 Potenţierea (fascilitarea) posttetanică
 Întârzierea sinaptică
 Fatigibilitatea
 Susceptabilitatea la diferiţi agenţi
 Inexcitabilitatea electrică
 Plasticitatea
Substanţele care afectează neuromediaţia colinergică

Substanţa Originea Efectele

Curara Plante din America de Sud Interacţionează cu Ach la ni-velul
Chododendron tomentosum şi receptorilor din placa mo-torie
Strychnos toxifera
Botulina Bacilul Clostridium botulinum Inhibă eliberarea Ach

Stricnina Seminţele de Strychnos nux Împedică apariţia PPSI în mădu-va

vomica, plantă din India, spinării
Ceylon, Africa de•Sinapse
Sud, Australia
chimice
Neostigmina Bobul nigerian Inhibă AchE în celulele postsi-naptice

Fizostigmină Sinteză chimică Inhibă AchE în celulele postsinaptice

Succinilcolina Sinteză chimică Blochează transmiterea sinapti-că,

fixându-se pe receptorii Ach
Gaz neuroactiv Sinteză chimică Inhibă AchE în celulele postsi-naptice

Tetrodotoxina Peşte tropical Tetrodon Blochează canalele Na+

 Boli neurodegenerative
Scleroza laterala amiotrofica – maladia Lou Gehrig
Degenerarea motoneuronilor din SNC – neuronii răspunzători de generarea
micării voluntare În lipsa semnalelor nervoase, muchii se atrofiază
Particularitaţile sinapselor

 Prezenţa neurotransmiţătorului în presinapsă

 Prezenţa receptorilor proteici în postsinaptică
 Specificitate pentru neurotransmiţător
 Apariţia depolarizării în membrana postsinaptică
 Apariţia sumaţiei postpotenţialului sinaptic (PPS)
 Creşterea PPS la inactivarea enzimelor de
degradare a neurotransmiţătorului
 Acţiunea drogurilor prin receptorii postsinaptici
 Fig. 2.4. Convergenţa (A) terminaţiunilor presinaptice ale mai
multor neuroni pe un singur neuron postsinaptic şi divergenţa (B)
ramificaţiilor axo-nice ale unui neuron presinaptic, pe mai mulţi
neuroni postsinaptici
Fig. 2.6. Sinapsa axo-axonică între terminaţia axonică A şi
terminaţia axonică B. C este corpul celular postsinaptic
comun
 ,
Fig. 2.2. Conducerea saltatorie a excitaţiei în
fibra mielinică