Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
omului si Biofizica
• Sef catedra
Prof. univer.
V. Vovc
slozovan@yahoo.com
Fiziologia tesuturilor
excitabile
1 Fiziologia membranei celulare
3 Potenţialul de acţiune.
Glycolipid
Carbohydrate
PROTEINELE INTEGRALE
(intrinseci)
Funcţiile majore ale proteinelor membranare
1. Funcţia de tansport.
▪ Proteinele tubulare pot avea rol de canale ionice hidrofile ,
specifice pentru anumiţi ioni, de ex. de Na+, de K+.
▪ Alte proteine pot funcţiona ca pompe ionice. În acest caz au
capacitatea de a hidroliza ATP ca sursă de energie pentru
pomparea activă a substanţelor dintr-o parte în alta a ATP
membranei, de ex. Na+/K+ ATPaza.
▪ Există şi proteine cu rol de transportor (carrier), de ex. proteina Enzymes
transportoare de glucoză (GLUT)
2. Activitate enzimatică. Proteinele membranare pot funcţiona
ca enzime: metaloproteinaze pentru componente de matrice
extracelulară, fosfolipaze, kinaze, fosfataze care intervin în
metabolismul celular. În unele cazuri, mai multe celule sunt
organizate ca o echipă care efectuează etape succesive dintr-o
cale metabolică.
Signal
3. Funcţie de receptor, fiind astfel implicate în transducţia
(transmiterea) semnalului prin membrană. În domeniile
extracelulare ale acestor proteine există locuri “site” specifice
pentru mediatori, hormoni, neuromediatori, sau alte molecule
care funcţionează ca mesageri chimici sau liganzi. Acestia
produc modificări conformaţionale ale proteinei receptor, care
permit transmiterea informaţiei în interiorul celulei. Receptor
Funcţiile majore ale proteinelor
membranare - continuare
4. Recunoaşterea celulă-celulă, rol îndeplinit de
Glyco-
glicoproteinele de la suprafaţa celulei protein
11
Funcţiile proteinelor plasmatice
Exterior
Membrana
plasmatică
Interior
Proteină transportor Enzimă Receptor de suprafaţă
Include
• - Canale ionice
• - Pompe ionice
• - Transportori ionici
1. Canale ionice controlate
(gated)
• canale voltaj-dependente -
controlate de potenţialul electric
de membrană;
• canale controlate de liganţi;
Canale ionice • canale controlate de stimuli
(mod de activare) mecanici;
• canale controlate de concentraţia
altui ion decât al celui care este
transportat.
• Controlate chimic
Canale ionice cu poartă
• Controlate mecanic
POMPE IONICE
Transportori ionici
Tipuri de transport membranar
Procesele de transport celular sunt realizate de anumite
proteine membranare. Acestea sunt proteine implicate în
deplasarea ionilor, moleculelor mici, macromoleculelor, etc.
prin membrana.
Tipuri de transport:
1.Sistemele de microtransport
1. Transport pasiv:
Ex. difuzie, osmoza, difuzie facilitata
2. Transport activ:
Ex. transportul macromoleculelor, pompa de sodiu/potasiu
Se realizeaza prin intermediul mai multor tipuri de proteine:
canale ionice, molecule transportor (carriers) si “pompe”. 1/6
din genomul uman codifica proteine de transport.
2. Sistemele de
macrotransport
1 Endicitoza
Transcitoza
2 Exocitoza
3 Coloidopexia
4 Rofeocitoza
Pasiv: transportul prin canale ionice
• Decurge cu consum de
energie obinuta prin
hidroliza ATP-lui;
• Exista 3 tipuri de ATP-aze:
F, V si P.
• Pompa de sodiu (ATP-aza
de Na+-K+) este o ATP-aza
de tip P.
• Pe baza energiei furnizate
de hidroliza unei molecule
de ATP scoate 3 ioni de Na+
din celula şi introduce 2
ioni de K+;
proteică a pompei Na+-K+-ATP-ază,
Fig.I.2. Structura
încorporată în mem-brana celulară.
Subunitatea α constituie sistemul antiport.
Transportul activ secundar
(cotransport)
POTENŢIALUL DE REPAUS
extracelular + + + + + + Na+ +
+ + +
membrana înregistrarea
potenţialului
celulară de repaus
–
intracelular – + – + –
K+ – –
– – – – – –
MEDIUL MEDIUL
INTRACELUL EXTRACELUL Tabel 1. Potenţialul de repaus –
AR AR Repartitia continuare
(mEq/L) (mEq/L)
ionilor de o
Na+ 10-12 142 (ionul
parte si de
med.extracelul)
alta a
K+ 145 - 152 4 – 5 (ionul
med. intracelul)
membranei.
Mg++ 3 1
Ca2+ 10-7 4-5
Cl- 4-5 100 - 103
Protein 155 18
e
• În repaus există un gradient chimic sau de concentraţie ionică pentru K+ care este
mai concentrat în interior şi pentru Na+, care este mai concentrat în exterior.
• Na+ tinde să intre in celula, cu atat mai mult cu cat este atras si de
electronegativitatea intracelulara. Însă, în repaus, membrana este practic
impermeabila pentru Na+
• Conform gradientului chimic, K+ tinde să iasa din celula, cu atat mai mult cu cat
permeabilitatea membranei îi este favorabila, depinde de Nr. De canalele de K+ de
scurgere
Efluxului de K+ i se opun fortele electrice (gradientul electric), deoarece apar forţe
de respingere intre sarcinile electrice de acelasi sens.
Concentraţia K+ intracelular=140 mEq/l, K+
extracelular=4 mEq/l
intracelular
K+
K+= 140 mEq/l Gradient chimic Cl-
Potenţialul de repaus – continuare
• Gradientul de concentratie si canalele de K+ deschise determina un
eflux de K+ catre exteriorul celulei
• În acest moment, între exteriorul si interiorul celulei se stabileste o
diferenta de potential, care, pentru neuron este de – 75 mV, iar pentru
fibra miocardica adulta este de -90 mV. Această diferenţă de
potenţial se numeşte potenţial transmembranar sau potenţial de
repaus.
• Prin urmare, potentialul de repaus este determinat de efluxul de
K+, care iese pasiv (fără consum energetic) din celulă.
Potenialul membranar de repaus, în celulele permeabile pentru mai mulţi ioni se poate
calcula cu ecuaţia Goldman-Hodgkin-Katz:
• P = permeabilitatea membranei pt. ionii respectivi
În condiii fiziologice potenialul membranar de repaus al unei celule este între - 40 i -90 mV.
• Intensitatea pragală a excitantului
• Modificări membranare locale în răspuns la
stimularea subliminală
• Reacţia maximală la intensitatea pragală
• Perioada de latenţă
• Modificări de excitabilitate
Excitanţii
Excitantii se caracrerizează prin:
Intensitate
• Subpragală (RL)
• Pragală (PA)
• Suprapragală (PA)
E K+ – 94 mV – 95 mV
E Na+ + 60 mV + 65 mV
E Cl– – 70 mV – 90 mV
TIPURI DE RĂSPUNS CELULAR
a) NESPECIFIC:
• proporţional cu intensitatea stimulului
• uşoară depolarizare a membranei celulare
POTENŢIAL LOCAL
b) SPECIFIC:
• declanşat de aplicarea unui stimul supraliminar
• depolarizare puternică a membranei celulare
POTENŢIAL DE ACŢIUNE
• POTENŢIALUL DE ACŢIUNE (PA)
+30--------------------------
-70
POTENŢIAL DE ACŢIUNE
+30
-60
Mecanismele generării PA
Activation gates
of the Na+ channels are open, but the K+ channels
remain closed. Na+ ions rush into the cell, and Na+ close and potassium channels
the interior of the cell becomes more positive. open. K+ ions leave the cell and
the loss of positive charge causes
the inside of the cell to become
more negative than the outside.
şi
în faza de creşterea
depolariza permeabil.
re a PA. pentru
• Cresterea Na+, • Cresterea
influxului de permeabilitatii
Na+ in celula membranare
pentru Na+
POTENŢIAL LOCAL (ELECTROTONIC)
mV
-65
-80
• POTENŢIALUL LOCAL
• se realizează prin stimularea unei zone limitate a membranei
celulare
• se manifestă prin:
depolarizare - influx de ioni de Na+ sau Ca2+
• Caracteristici:
Sunt gradate - stimuli mai
puternici determină o depol. mai
mare
Se sumează temporo-spaţial
-85 mV
1.Legea “totul sau nimic”: dacă stimulul depolarizant atinge intensitatea prag se
declanşază potenţialul de acţiune
Potentialele Potentialele de
locale. actiune
Modificari de excitabilitate ale
membranei
• Faza 1 hiperexcitabilitatea
30
• Faza 2 excitabilitatea scade
brusc la o
• perioada refractara absoluta
• Faza 3 excitabilitatea -65
5
membranei creste treptat 2 3 4
• perioada refractara relativa
• Faza 4 hiperexcitabilitate
• Faza 5 hipoexcitabilitate 1
POTENŢIALUL DE ACŢIUNE
1 PREPOTENŢIALUL
+30 Ena+
3
4
2 DEPOLARIZAREA
3 SPIKE
2
T
4 REPOLARIZAREA
1 5
-65 mV
s
6 POSTPOTENŢIAL POZITIV
-85 EK+ 5
T POTENŢIALUL PRAG
6 POTENŢIALUL DE REPAUS
s STIMULUL
PERIOADA REFRACTARĂ
ABSOLUTĂ
PERIOADA REFRACTARĂ
RELATIVĂ
Fig.I.18. Potenţialul de acţiune, conductanţa membranară şi excitabilitatea.
• depolarizarea membranară şi perioada refractară absolută: activarea ra-pidă şi
inactivarea conductanţiei sodice (gNa+);
• repolarizarea membranară şi perioada refractară relativă: augmentarea foarte
tardivă şi foarte lentă a conductanţei potasice (gK+);
• postpotenţialele: faza hiperexcitabilităţii (perioada supranormală), prin re-tenţia
polarizării corespunde efluxului incomplet a ionilor Na+; faza hipo-excitabilităţii
(perioada subnormală) rezultă din influxul foarte lent a ionilor K+.
POTENŢIALUL DE ACŢIUNE
Intensitatea stimulului este codificată în funcţie de frecvenţa potenţialelor de acţiune
0
Vm
-85
moderat puternic
slab Diferă de potenţialele locale
Potenţial local
Stimul
depolarizant
Deschiderea canalelor de Na+ voltaj-dependente depolarizare localizată (prepotenţialul)
chimic
electric Atingerea potenţialului prag deschiderea mai multor can. de Na+ influx de Na+(depolarizare)
- ++ +
- +
- PR -75mV
- - Curent depolarizant
-
-45mV -
- - -
-55mV -
-65mV
Conul axonal –
de 7 ori mai multe canale
PA voltaj- dependente de Na+
Pragul de excitatie –
cel mai jos ( -65 mV)
Particularităţile conducerii în fibrele nervoase
Conducerea Conducerea
indiferentă izolată –
pentru fibra transmiterea
nervoasă excitaţiei fără
izolată – în propogare spre
ambele direcţii fibra alăturată
Neuronii
Conducere integri
nedecremenţi anatomic şi
ală funcţional
Clasificarea fibrelor nervoase din nervii mamiferelor