Războiul din

Bosnia și Herțegovina
Războiul Bosniac, cunoscut și ca Războiul din
Bosnia și Herțegovina a fost un conflict armat
internațional care s-a desfășurat din martie 1992
până în noiembrie 1995. În război, s-au implicat mai
multe trupe militare ca armata serbă, musulmanii-
autonomi, musulmani bosnieni și croațieni. La
începutul războiului a participat și armata populară
Iugoslavă. Mai târziu în conflict intrase armata
herțogovină, precum și puterile NATO.
Războiul a început în urma căderii Iugoslaviei. După dezmembrarea
Sloveniei și Croației din Republica socialistă federală Iugoslavia în 1991 ,
a venit și rândul Republicii socialiste Bosnia și Herțegovina în care în
cea mai mare parte locuiau bosnieni (44% musulmani ) , sebi ( 31 %
ortodocși) și croațieni ( 17% catolici ) . Referendumul de independență a
republicii a apărut la 29 februarie 1992 fără participarea bosnienilor
sârbi. Rezultatele acestuia nu au fost acceptate de către liderii
bosnienilor sârbi, aceștia creându-și propria sa republică. După
proclamarea independenței a început războiul, în urma căruia bosnienii
sârbi au primit ajutor de la guvernul Serbiei. În scurt timp, acțiunile
militare au avut loc pe teritoriul întregii republici și au început primele
curățări etnice.
• La început, conflictul a avut loc între armata
Republicii Bosnia și Herțegovina, fiind compusă din
musulmanii bosnieni, Consiliul croațian de apărare și
puterile înarmate Republicii Serbiei din care făceau
parte serbienii. Croațienii, interesați de aderarea
teritoriilor locuite de croațieni au oprit acțiunile
militare împotriva sârbilor și au început războiul cu
musulmanii bosnieni. Războiul s-a caracterizat prin
brutalitatea și cruzimea acestuia, distrugerea
orașelor și curățirea etnică, violență în masă, precum
și genocidul, Asediul Sarajevo și masacrul de la
Srebrenica au fost cu părere de rău, cele mai aprinse
evenimente a acestui război.
Sărbii la început au depășit inamicii săi prin numărul mare de muniții, arme și
echipamente. Însă spre sfârșitul războiului aceștia au pierdut această
performanță, din motivul că musulmanii și croațienii s-au aliat împotriva
Republicii Serbiei în anul 1994 , odată cu crearea federației Bosniei și
Herțegovina după acordul de la Washington. După Srebenica și al doua
explozie ce a avut loc pe piața Markale în 1995, în război a intrat NATO,
utilizând o operațiune împotriva armatei sârbo-bosniene, ce a devenit un
element cheie în oprirea războiului .
Războiul a încetat după semnarea
comună a tratatului de pace în Bosnia și
Herțegovina în Paris la 14 decembrie
1995. Negocierile de pace au avut loc în
Deiton, Ohio și s-au finalizat pe data de
21 dec. 1995 prin semnarea
documentelor, ca Acordul de la Deiton.
Potrivit statisticilor, numărul total de
morți a fost de 100-110 mii de oameni,
iar nr. de refugiați 2,2 mln oameni, ce
semnifică acest conflict, unul dintre cele
mai dezastruoase din Europa după cel
de-al doilea razboi Mondial.
Campania NATO de bombardare în Bosnia și Herțegovina (nume
de cod NATO Operațiunea Deliberate Force) a fost o campanie
aeriană condusă de organizația militară NATO pentru a submina
capacitatea militară a Armatei Republicii Srpska care a amenințat
și a atacat zonele de siguranță desemnate de ONU în Bosnia.
Operațiunea s-a desfășurat între 30 august și 20 septembrie
1995, implicând 400 de aeronave și 5000 de persoane din partea
a 15 state.