Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Drept

Dreptul finanțelor publice

Suport de curs

Timişoara 2017
Conţinutul materialului didactic:

Modulul I
Procedura bugetară
Lecţia 1: Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor sociale de
stat
Lecţia 2: Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare

Modulul II
Teoria generală a impozitelor și taxelor
Lecția 1. Impozitele de stat și locale
Lecția 2. Taxele și contribuțiile sociale

Modulul III
Procedura fiscală
Lecția 1: Actul administrativ fiscal
Lecția 2: Contenciosul fiscal
Lecția 3: Executarea silită a creanțelor fiscale
Modulul I

Procedura bugetară
Lecţia 1: Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor sociale de stat
Lecţia 2: Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare
 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

lat. Bulgo = sac sau pungă cu bani

engl. budget = mapa în care se ţineau documentele privind veniturile şi

cheltuielile publice

APARIŢIA ŞI termenul de buget a fost introdus şi în Ţările Române prin

Regulamentele
EVOLUŢIA organice (1831-1832)
BUGETULUI
termenul de buget general al statului a fost introdus prin Regulamentul
de finanţe (1860) al lui Alexandru Ioan Cuza, reprezentând veniturile şi
cheltuielile publice

noţiunea de buget de stat a fost cuprinsă în Constituţia din 1866 şi în

 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

= actul de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor

anuale ale statului

DEFINIŢIA
BUGETULUI
PUBLIC
NAŢIONAL = planul financiar al statului prin care sunt prevăzute venituri şi
cheltuielile pentru o perioadă determinată de timp

= document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi

cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de
finanţare a instituţiilor publice (art. 2 pct. 6 din Legea nr. 500/2002)
 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

ACT –CONDIŢIUNE DE NATURĂ ADMINISTRATIVĂ

NATURA
JURIDICĂ ACT JURIDIC LEGISLATIV
A BUGETULUI
DE STAT ATÂT LEGE, CÂT ŞI ACT ADMINISTRATIV

PLAN FINANCIAR

DOCUMENT POLITIC, JURIDIC ŞI FINANCIAR

LEGEA BUGETARĂ ANUALĂ LEGE ORDINARĂ

 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

DREPTUL BUGETAR = ansamblul normelor juridice care reglementează cuprinsul

bugetului de stat, procedura elaborării, aprobării, executării şi
încheierii fiecărui buget anual

principalele norme de drept bugetar se află înscrise în Constituţie şi

în Legea finanţelor publice nr. 500/2002

DREPTUL FISCAL = ansamblul normelor juridice care reglementează administrarea

creanțelor fiscale, adică: înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor
subiecte ale raporturilor juridice fiscale; declararea, stabilirea, controlul și
colectarea creantelor fiscale; soluționarea contestațiilor împotriva actelor
administrative fiscale; asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere
sau din oficiu; aplicarea sancțiunilor în condițiile legii.
 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

PRINCIPIUL ANUALITĂŢII BUGETULUI

PRINCIPIUL UNITĂŢII BUGETULUI

PRINCIPIILE PRINCIPIUL UNIVERSALITĂŢII BUGETULUI DE STAT

DREPTULUI PRINCIPIUL ECHILIBRĂRII BUGETULUI DE STAT

BUGETAR
PRINCIPIUL PUBLICITĂŢII BUGETARE

PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII BUGETARE

PRINCIPIUL REALITĂŢII BUGETARE

PRINCIPIUL UNITĂŢII MONETARE

 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

bugetele celor două Camere ale

Parlamentului
BUGETULUI STATULUI
bugetul Preşedinţiei României
CUPRINSUL bugetul Guvernului
BUGETULUI bugetul instituţiilor publice
PUBLIC autonome
NAŢIONAL
BUGETELE LOCALE

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

FISCALE (taxe,
impozite)
ORDINARE
(CURENTE)
VENITURI
Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

Procedura bugetară =
reprezintă ansamblul
actelor şi operaţiunilor
care se îndeplinesc în
legătură cu realizarea
Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

BUGETUL LOCAL =
documentul prin care sunt
prevazute si aprobate in
fiecare an veniturile si
cheltuielile unitatilor
administrativ-teritoriale
 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

MFP transmite o SCRISOARE CADRU către AJFP şi consiliile judeţene, pe baza

căreia se elaborează proiectele de buget

Ordonatorii principali de credite, în bugetele cărora sunt prevăzute

transferuri către bugetele locale, transmit autorităţilor administraţiei publice locale
sumele aferente, în vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget

PROCEDURA
BUGETARĂ Ordonatorii principali de credite întocmesc proiectele de buget, pe care le depun
LOCALĂ la AJFP

ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zile de la publicarea legii

bugetului de stat, definitivează proiectul bugetului local, care se
publică în presa locală sau se afişează la sediul unităţii administrativ-
teritoriale

proiectul bugetului local este supus aprobării autorităţilor deliberative

 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

Asigurările sociale = procedeu financiar de constituire – prin plăţi sau alte contribuţii
ale subiectelor de drept interesate - a unor fonduri băneşti din care să se acorde ajutoare
şi indemnizaţii persoanelor care, din anumite motive, nu-şi pot desfăşura activitatea
salarială.

Asigurările sociale asistenţa socială şi de protecţia socială

Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Guvernul elaborează proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care se

aprobă de Parlament

contribuţii de asigurări sociale, dobânzi şi penalităţi de

întârziere, precum şi din alte venituri, potrivit legii;

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din:

sume alocate de la bugetul de stat

 Lecția 1. Bugetele statului, unităţilor administrativ-teritoriale și asigurărilor
sociale de stat

Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de

asigurări sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea
sistemului public de pensii, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt:

• 26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi
15,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

• 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia
individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

• 36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă astfel cum
sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările
şi completările ulterioare, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru
contribuţia datorată de angajator.
 Lecția 2. Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare

Sistemul veniturilor bugetare = totalitatea veniturilor statului formate din resursele bãneşti
instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor bãneşti ale statului.

impozitele – prelevare obligatorii, indiferent de denumire, realizată în baza legii,

fără contraprestație, în scopul satisfacerii necesităților de interes
general.
venituri fiscale
= rezultate din raporturi
juridice fiscale

directe – cele care se stabilesc și se plătesc cadrul unui raport direct

dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal (de ex: impozitul pe profit,
impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor,
impozitele pentru clãdiri, terenuri şi mijloace de transport)
VENITURI
BUGETARE indirecte – cele care se percep cu prilejul vânzării unor bunuri,
executării unor lucrări și prestării unor servicii (de ex: accizele, taxa pe
valoarea adăugată, taxele vamale).

taxele - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu

ocazia prestarii unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără
 Lecția 2. Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare

CHELTUIELILE PUBLICE = plăţi efectuate de stat pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii
necesare pentru îndeplinirea obiectivelor statului.

cheltuielile bugetare acoperite din resursele financiare ale

bugetului public naţional

cuprind cheltuielile extrabugetare acoperite din resursele

financiare publice constituite în
afara bugetului

cheltuielile acoperite din fonduri cu destinaţie specială

 Lecția 2. Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare

CHELTUIELILE BUGETARE = parte a cheltuielilor publice, care se stabilesc şi se aprobă prin legea
bugetară anuală, ele fiind expresia relaţiilor bugetare care se stabilesc între
stat, pe de o parte, şi persoanele fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia
repartizării şi utilizării resurselor financiare bugetare ale statului în scopul acoperirii
necesarului bănesc pentru satisfacerea nevoilor publice.

nivelul cheltuielilor bugetare este stabilit prin legea finanţelor publice şi

prin legea bugetară anuală

PRINCIPII sumele alocate potrivit destinaţiilor pentru care s-au aprobat sunt
nerambursabile

finanţarea cheltuielilor se face în funcţie de gradul de subordonare a

instituţiilor sau activităţilor cu caracter bugetar

constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti destinate cheltuielilor bugetare

sunt supuse controlului financiar preventiv
 Lecția 2. Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare

CHELTUIELILE BUGETARE se împart, potrivit clasificaţiei economice, în:

CHELTUIELI DE PERSONAL
CHELTUIELI CURENTE
CHELTUIELI MATERIALE ŞI DE SERIVICII

CHELTUIELILE PENTRU INVESTIŢII

CHELTUIELI DE CAPITAL
CHELTUIELILE PENTRU REZERVA DE STAT
 Lecția 2. Sistemul veniturilor bugetare și cheltuielilor bugetare

pe termen scurt, mediu sau lung

INTERN
titluri de stat
ÎMPRUMUT PUBLIC = CREDIT PUBLIC FORME: împrumuturi de la
BNR obligaţiuni pe termen lung

EXTERN BANCA MONDIALĂ, FMI

are caracter contractual

are caracter rambursabil

TRĂSĂTURI
este purtător de dobândă

are avantaje: finanţează deficitul bugetului de stat

FLOTANTĂ
are dezavantaje: generează DATORIA PUBLICĂ
CONSOLIDATĂ
 MODULUL II

TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR ȘI TAXELOR

2. Conţinut:

Lecția 1. Impozitele de stat și locale

Lecția 2. Taxele și contribuțiile sociale

 LECȚIA 1. Impozite statale și locale

IMPOZITUL = prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără

contraprestație, în scopul satisfacerii necesităților de interes general.

este o contribuţie obligatorie

este o contribuţie bănească

este o contribuție datorată potrivit legii

IMPOZITUL este o prelevare cu titlu nerambursabil

-trăsături-

se datorează de persoanele fizice și juridice

se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute

.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
CLASIFICAREA IMPOZITELOR

PE AVERE STATALE

PE VENIT LOCALE

PE CHELTUIELI

DIRECTE

INDIRECTE
LECȚIA 1. Impozite statale și locale

Impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal

a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
c) impozitul pe venit;
d) impozitul pe veniturile obţinute din România
de nerezidenţi;
e) impozitul pe reprezentanţe;
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
IMPOZITUL PE PROFIT

PROFITUL = formă de venit ca urmare a desfășurării unei activități economice, în scopul obținerii
unui beneficiu

OBIECTUL IMPOZABIL = PROFITUL IMPOZABIL = sumă de bani calculată ca diferență între

veniturile realizate și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.

CALCUL Profitul impozabil = V. impozabile – Ch. deductibile – V. Neimpozabile + Ch.

nedeductibile

COTA DE IMPOZITARE – 16%

SUBIECȚII IMPOZABILI = PJ române/străine -------- SCUTIRI: instituțiile publice, cu excepția

activităților economice desfășurate de acestea

CALCUL, DECLARARE ȘI PLATĂ = în sarcina contribuabililor, prin intermediul declarațiilor de

impunere
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
IMPOZITUL PE DIVIDENDE

OBIECTUL IMPOZABIL = DIVIDENDELE = cote părți din beneficiile unei socitetăți care revine unui
asociat sau acționar (PF sau PJ) proporțional cu numărul și valoarea acțiunilor deținute

COTA DE IMPOZITARE = 5% asupra dividentului brut plătit

CALCUL, DECLARARE, PLATĂ = se declară și se plătește la bugetul de stat de către contribuabili, pe

baza declarațiilor de impunere

Obs. Dividendele reprezintă venituri neimpozabile la nivelul PJ plătitoare de impozit pe profit

care le primește.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
IMPOZITUL PE REPREZENTANȚE

Reprezentanțele = entități juridico-economice care îndeplinesc funcții de intermediere între

societățile care le-au constituit și partenerii lor contractuali din țara respectivă.
= sunt o prelungire a personalității juridice a societății-mamă, neavând calitatea de subiect
distinct de drept.

Orice PJ străină, care are o reprezentanță autorizată să funcționeze în România, are obligația de a
plăti un impozit anual – impozitul pe reprezentanță – la bugetul de stat, în două tranșe egale,
până la datele de 25 iunie și 25 decembrie inclusiv a anului de impunere.

Orice PJ străină care înființează sau desființează o reprezentanță în cursul anului fiscal, are
obligația de a depune o declarație fiscală la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile
de la data la care reprezentanța a fost înființată sau desființată.

Impozitul pe reprezentanță pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei a sumei de 4.000
euro.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
IMPOZITAREA MICROÎNTREPRINDERILOR

MICROÎNTREPRINDEREA = este o PJ română care îndeplinește următoarele condiții:

- realizează venituri, altele decât cele din consultanță și management, în
proporție de peste 80% din veniturile totale
- realizează venituri care nu depășesc echivalentul în lei a 100.000 euro

cu excepția PJ care desfășoară activități în următoarele domenii: bancar, asigurări, jocuri de noroc, exploatare a zăcămintelor
petroliere și gazelor naturale.

COTELE DE IMPOZITARE:
1% - pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați
2% - pentru microîntreprinderile care au un salariat
3% - pentru microîntreprinderile care nu au salarați

Obs. Dacă în cursul anului fiscal, microîntreprinderea realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor
realizate din consultanță și management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit,
începând cu trimestrul în care s-a depășit oricare din aceste limite.

Microîntreprinderile au obligația de a depune, până la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, care se face venit la bugetul de stat.

Calculul și plata impozitului se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
IMPOZITUL PE VENIT

SUBIECȚII IMPUNERII:
- PF rezidente – cele care au domiciliul în România sau cele care locuiesc mai mult de
183 de zile pe parcursul anului calendaristic pe teritoriul statului ori centrul
intereselor vitale se află în acest stat.

- PF nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul

unui sediu permanent în România;

- PF nerezidente care desfăşoară activităţi dependente în România.

.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale

Obiectul impozitării persoanelor fizice:

- Venituri din activități independente

- Venituri din salarii și asimilate salariilor
- Venituri din cedarea folosinței bunurilor
- Venituri din investiții
- Venituri din pensii
- Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură
- Venituri din premii și din jocuri de noroc
- Venituri din transferul proprietăților imobiliare
- Venituri din alte surse
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale

- Venituri din activităţi independente – obținute din activități de

producție, comerț, prestări de servicii, venituri din profesii liberale și venituri din
drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă
de asociere, inclusiv din activități adiacente.

V impozabil (net) = V brut – cheltuielile deductibile (aferente realizării

venitului)

Contribuabilii au obligația depunerii declarației referitoare la veniturile și

cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 30 de zile de la
data începerii activității independente.

Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal
prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit, prin aplicarea cotei de 16%
LECȚIA 1. Impozite statale și locale

- Venituri din salarii şi

asimilate salariilor -
toate veniturile în bani
şi/sau în natură obţinute de
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale

- Venituri din pensii - sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale
obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative
şi cele finanţate de la bugetul de stat, diferenţe de venituri din pensii, precum şi sume
reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie.

V impozabil = Venitul din pensie – contribuția individuală de asigurări sociale de

sănătate – suma neimpozabilă lunară de 1.050 lei

Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit,
de a-l reține și de a-l plăti la bugetul de stat.

Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar
din pensii.

Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se plătește la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei.
LECȚIA 1. Impozite statale și locale

- Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare

La transferul dreptului de proprietate şi al

dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între
vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor
aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de
orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un
impozit care se calculează astfel:
LECȚIA 1. Impozite statale și locale

Impozitul nu se
datorează în
următoarele cazuri:
- la dobândirea
LECȚIA 1. Impozite statale și locale

Impozitul se calculează şi se încasează de

notarul public înainte de autentificarea actului
sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare
a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se
plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a fost încasat.

În cazul în care transferul dreptului de

proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale

Impozitul se distribuie astfel:

- o cotă de 50% se face venit la bugetul de stat;

- o cotă de 50% se face venit la bugetul unităţilor
administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile
imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.

În cazul în care, după autentificarea actului sau

întocmirea încheierii de finalizare în procedura succesorală
de către notarul public, se constată erori ori omisiuni în
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (T.V.A.)
= este un impozit indirect datorat la bugetul statului
= este un impozit asupra consumului – deci, nu este un impozit pe averea sau veniturile unui
contribuabil, ci asupra vânzării bunurilor ori prestării serviciilor.

OPERAȚIUNILE IMPOZABILE: - operațiunile efectuate în România, dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiții:

1) operațiunile constituie o livrare de bunuri (= transferul dr. de proprietate asupra

bunurilor) sau o prestare de servicii (=operațiuni care nu constituie livrări
de bunuri) efectuate cu plată

2) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să fie realizate de o persoană impozabilă =

orice persoană, care desfășoară de o manieră independentă activități economice,
oricare ar fi scopul acestor activități)

3) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre următoarele activități
economice: activitățile producătorilor, activ. comercianților, activ. prestatorilor de servicii, activ.
extractive, activ. agricole, activ. profesiilor liberale, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în
scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
PERSOANELE IMPOZABILE
= orice persoană care desfășoară o activitate economică, de o manieră independentă și indiferent
de loc, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

Obs. Nu acționează de o manieră independentă: angajații sau oricare alte persoane legate de
angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care
creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerarea sau alte
obligații ale angajatorului.

Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate
de autorități publice.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
MECANISMUL TVA
TVA este un impozit indirect care se calculează lunar, ca diferență între TVA aferentă operațiunilor impozabile
(=TVA colectată) și TVA aferentă achiziției de bunuri și servicii de către plătitorul de TVA (=TVA deductibilă).

Documentul pe baza căruia se calculează TVA de plată este DECONTUL DE TVA, care se întocmește și se depune
de plătitor până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează TVA.

În DECONTUL DE TVA sunt evidențiate două coloane separate, TVA colectată și TVA deductibilă.

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă

Dacă rezultatul operațiunii de scădere este pozitiv – va rezulta TVA de plată pentru perioada fiscală de
raportare

Dacă rezultatul operațiunii de scădere este negativ – persoanele impozabile pot solicita rambursarea soldului
sumei negative de TVA

Obs. Pentru a putea fi luată în considerare la calculul TVA de plată, orice sumă aferentă TVA colectată sau
deductibilă trebuie să fie înscrisă pe o factură fiscală care să conțină toate informațiile prevăzute de lege, în
special cele necesare pentru identificarea persoanei care a întocmit facturile și a naturii bunurilor furnizate.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
FAPTUL GENERATOR ȘI EXIGIBILITATEA TVA

= evenimentul care generează obligația de plată a TVA se produce în momentul realizării

operațiunii impozabile, respectiv livrarea bunurilor și/sau prestarea serviciilor.

COTELE DE TVA

- 20% aplicată asupra bazei de impozitare (prețul obținut din livrarea

bunului/prestarea serviciului)

- 9 % - de ex. pentru livrarea de proteze medicale, produse ortopedice, medicamente, alimente,

băuturi cu excepția celor alcoolice, cazarea în sectorul hotelier, etc.

- 5% - livrarea de manuale școlare, cărți, ziare, reviste, permiterea accesului la castele, muzee,
case memoriale, monumente istorice, grădini zoologice și botanice etc.
 LECȚIA 1. Impozite statale și locale
TERMENUL DE PLATĂ A TVA

- TVA se datorează lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a
calculat TVA de plată.

OBLIGAȚIA PLĂTITORILOR DE TVA

Persoanele impozabile care realizează operațiuni economice constând în livrări de

bunuri/prestări de servicii, în mod independent, au obligația de a se înregistra ca plătitoare de
TVA dacă realizează o cifră de afaceri peste plafonul de 220.000 .

Plătitorii de TVA poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a TVA
către bugetul de stat și pentru depunerea în termenul legal a deconturilor de TVA la organul fiscal
competent.
LECȚIA 1. Impozite statale și locale
IMPOZITELE LOCALE

- Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri

- Impozitul pe teren și taxa pe teren

- Impozitul pe construcții

- Taxa asupra mijloacelor de transport

- Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor

- Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate

- Impozitul pe spectacole

- Taxe speciale
 Lecția 2. Taxele și contribuțiile sociale

TAXELE = prelevări obligatorii, indiferent de denumire, realizate în baza legii, cu ocazia

prestării unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără existența unui
echivalent între cuantumul taxelor și valoarea serviciilor.

se caracterizează prin legalitate

reprezintă plăți neechivalente pentru serviciile sau lucrările

prestate/efectuate de instituțiile publice
TAXELE
- trăsături – se achită în momentul solicitării serviciului sau lucrării

sunt unice - pentru același serviciu sau aceeași lucrare se

datorează o singură taxă
 Lecția 2. Taxele și contribuțiile sociale

CONTRIBUȚIILE SOCIALE

- contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat

(pensii)

- contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național

unic de asigurări sociale de sănătate

- contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de
boli obişnuite sau de accidente în afara muncii; pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de
muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; concedii
medicale şi indemnizaţii pentru maternitate; concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului
bolnav; concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal)

- contribuția asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj

- contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de

angajator bugetului asigurărilor sociale de stat

- contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.

 MODULUL III

PROCEDURA FISCALĂ

2. Conţinut:

Lecția 1: Actul administrativ fiscal

Lecția 2: Contenciosul fiscal

Lecția 3: Executarea silită a creanțelor fiscale

 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

DEFINIŢIE

Actul administrativ de autoritate Actul administrativ fiscal

= este manifestarea unilaterală = specie a actului administrativ de
de voinţă a autorităţii administraţiei autoritate
publice făcută în scopul de a produce = este manifestarea de voinţă a organelor
efecte juridice, în temeiul puterii fiscale făcută în exercitarea funcţiei de
Publice administrare a creanţelor fiscale
în scopul de a produce efecte juridice, adică de
a stabili, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii fiscale, a căror
realizare este garantată prin posibilitatea de
a recurge la forţa de constrângere a statului, în condiţiile prevăzute
de dreptul pozitiv
 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

TRĂSĂTURI:

Actul administrativ de autoritate Actul administrativ fiscal

- Este o manifestare unilaterală de voinţă - Este un act unilateral

- Este emis în temeiul şi pentru realizarea - Este emis în regim de putere publică
puterii publice

- Este obligatoriu - Este obligatoriu

- Este executoriu prin el însuşi - Este executoriu prin el însuşi

- Este emis pe baza legii şi pentru organizarea - Este emis în baza legii şi pentru
executarea
executării şi executarea în concret a legilor şi în concret a legii şi a celorlalte
acte normative
a celorlalte acte normative
- are un regim juridic specific, având la bază
 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

NORMATIVE = cuprind reglementări de principiu cu

caracter obligatoriu, formulate în abstract, în vederea aplicării la un
număr nedeterminat de cazuri şi de persoane
Actele administrative de autoritate

INDIVIDUALE = manifestări de voinţă care creează,

modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unei
persoane dinainte determinate

Actele administrative fiscale = sunt acte de autoritate cu caracter special, INDIVIDUALE, prin care
se stabilesc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii cu caracter
fiscal strict determinate pentru subiectul de drept pe care îl vizează.
 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

Condiţii de
valabilitate:

- să fie emise de
organul competent şi
 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

obiectul actului administrativ fiscal;

motivele de fapt;

temeiul de drept;

numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi

ştampila organului fiscal emitent;

posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal

la care se depune contestaţia;

menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.

 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

NULITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL - ART.

49 ALIN. (1) C. PR. FISC.

este emis cu încălcarea prevederilor legale privind

competenţa

nu cuprinde unul dintre elementele acestuia (enumerate de

art. 46 alin. 2 C. pr. fisc.) referitoare la:

numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a

organului fiscal
numele şi prenumele ori denumirea
 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

ANULABILITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL - ART.

49 ALIN. (3) C. PR. FISC.

Actele administrative fiscale emise cu încălcarea altor dispoziții legale

decât cele prevăzute la art. 49 alin. (1) C. pr. fisc. sunt anulabile.

COMUNICAREA ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL – ART. 47

ȘI 48 C. PR. FISC.

Pentru a fi opozabil și produce efecte juridice, actul administrativ fiscal

trebuie COMUNICAT contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat, prin
următoarele modalități și în următoarea ordine:

- direct, prin remiterea actului, dacă se asigură primirea sub semnătură a

 Lecția 1: Actul administrativ fiscal

În sfârșit, pentru a fi legal, actul administrativ fiscal trebuie:

- să fie emis conform cu conţinutul legii = să nu contravină legii şi celorlalte acte normative
cu forţă juridică superioră.

- să fie conform cu scopul legii =adică să concorde cu scopul general al legislaţiei fiscale,
acela de a realiza o impunere legală şi echitabilă.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

DEFINIŢIE:

Contenciosul administrativ Contenciosul administrativ fiscal

= activitatea de soluţionare, de către = specie a contenciosului administrativ
instanţele de contencios administrativ = ansamblul căilor de atac împotriva
competente potrivit legii, a litigiilor în actelor de impunere prin care se solicită
care cel puţin una dintre părţi este o diminuarea sau anularea impozitelor,
autoritate publică, iar conflictul s-a născut taxelor, contribuţiilor la fondurile
fie din emiterea sau încheierea, după caz, a speciale, majorărilor de întârziere sau
unui act administrativ, fie din nesoluţionarea a penalităţilor şi amenzilor ori altor
în termenul legal ori din refuzul nejustificat sume constatate şi aplicate de către
de a rezolva o cerere referitoare la un drept organele fiscale centrale şi locale, abilitate
sau la un interes legitim potrivit legii, să efectueze acte de
control sau de impunere, care se soluţionează
după o procedură specială de către organe
administrative şi/sau judecătoreşti.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

NATURA JURIDICĂ

Contenciosul administrativ Contenciosul administrativ fiscal

- se împarte în 2 categorii: - are natura unui contencios administrativ
- contenciosul subiectiv (vizează protejarea subiectiv special datorită particularităţilor sale
drepturilor şi intereselor private) reglementate de C. pr. fisc.
- contenciosul obiectiv (vizează protejarea
interesului public)
- Sediul materiei: Legea nr. 554/2004 - izvorul formal: Legea nr. 207/2015 privind
Codul de procedură fiscală, care se completează cu
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă
- Recursul administrativ este reglementat de - recursul prealabil administrativ fiscal este
art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementat de art. 268-281 din Legea nr.
207/2015 şi diferă de procedura prealabilă
reglementată de Legea nr. 554/2004.
- Obiectul judecăţii este reprezentat de actul - obiectul acţiunii îl reprezintă titlurile de
administrativ nelegal sau de refuzul expres creanţă, precum şi celelalte acte administrative
sau tacit de soluţionare a unei cereri fiscale
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

PROCEDURA
PREALABILĂ

ÎN MATERIA
CONTENCIOSULUI
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul
prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g) – de 30 de zile

(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin
ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la
art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru
motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data
emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie”.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

ÎN MATERIA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV FISCAL, SUNT

APLICABILE DISPOZIŢIILE SPECIALE ALE LEGII NR. 207/2015 PRIVIND
CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ

POSIBILITATEA DE CONTESTARE - ART. 268 DIN LEGEA NR. 207/2015.

(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se
poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac
şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act
administrativ fiscal.
(2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale
printr-un act administrativ fiscal.
(3) Baza de impozitare şi creanţa fiscală stabilite prin decizie de impunere se contestă numai
împreună.
(4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de nemodificare a bazei de impozitare
prin care nu sunt stabilite creanţe fiscale.
(5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impozitare, reglementate potrivit art. 99 alin. (1),
contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6) Bazele de impozitare constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impozitare pot
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

FORMA ŞI CONŢINUTUL CONTESTAŢIEI - ART. 269 DIN LEGEA NR. 207/2015

(1) Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia. Dovada calităţii de
împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(2) Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul
fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat.
(3) În contestaţiile care au ca obiect sume se specifică cuantumul sumei totale contestate,
individualizată pe categorii de creanţe fiscale, precum şi accesorii ale acestora. În situaţia în care
se constată nerespectarea acestei obligaţii, organul fiscal de soluţionare competent solicită
contestatorului, în scris, ca acesta să precizeze, în termen de 5 zile de la comunicarea solicitării,
cuantumul sumei contestate, individualizată. În cazul în care contestatorul nu comunică suma, se
consideră contestat întregul act administrativ fiscal atacat.
(4) Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat şi nu este
supusă taxelor extrajudiciare de timbru.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

TERMENUL DE
DEPUNERE A
CONTESTAŢIEI -
ART. 270 DIN
LEGEA NR. 207/2015
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

ORGANUL COMPETENT SĂ SOLUŢIONEZE CONTESTAŢIA - ART. 272 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de
impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de
diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de
către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor.
(2) Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a
căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii este competentă pentru soluţionarea contestaţiilor ce au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei;
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei şi deciziile de reverificare, cu excepţia celor
pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5).
Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili
este competentă să soluţioneze contestaţiile formulate de marii contribuabili ce au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei, cu excepţia celor emise în conformitate cu legislaţia în materie
vamală pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5);
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei.
(4) Contestaţiile formulate de contribuabilii nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca obiect
creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei se soluţionează de structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din
cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice/Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili competentă
pentru administrarea creanţelor respectivului contribuabil nerezident. În cazul în care competenţa de administrare a creanţelor
datorate de contribuabilul nerezident revine Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar contestaţiile au ca
obiect creanţe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, competenţa de soluţionare a contestaţiilor revine direcţiei
generale prevăzute la alin. (5).
.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

(5) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. este competentă
pentru soluţionarea contestaţiilor care au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
c) decizia de reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de marii contribuabili;
d) creanţe fiscale şi măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum şi
decizia de reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise
de organele fiscale din aparatul central al A.N.A.F.;
e) deciziile de regularizare emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, în cazul
contestaţiilor formulate de marii contribuabili, indiferent de cuantum.
(6) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin.
(1) se soluţionează de către organele fiscale emitente.
(7) Competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
se poate delega altui organ de soluţionare, în condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui
A.N.A.F. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt
informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.
(8) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de organele fiscale
locale se soluţionează de către aceste organe fiscale.
(9) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de alte autorităţi
publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

DECIZIA DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI - ART. 273 DIN LEGEA NR. 207/2015

(1) În soluţionarea contestaţiei, organul de soluţionare competent se pronunţă prin decizie.
(2) Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi este
obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate.

FORMA ŞI CONŢINUTUL DECIZIEI DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI - ART. 274 DIN

LEGEA NR. 207/2015
(1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formă scrisă şi cuprinde: preambulul, considerentele şi
dispozitivul.
(2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, datele de identificare ale
contestatorului, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei,
precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul
emitent al actului atacat.
(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare
competent în emiterea deciziei.
(4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi
instanţa competentă.
(5) Decizia se semnează de către conducătorul structurii de soluţionare a contestaţiei ori conducătorul
organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

INTRODUCEREA ALTOR PERSOANE ÎN PROCEDURA DE SOLUŢIONARE A

CONTESTAŢIEI - ART. 275 DIN LEGEA NR. 207/2015

(1) Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în
soluţionarea contestaţiei, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de
natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
(2) Persoanele care participă la realizarea venitului în sensul art. 268 alin. (5) şi nu
au înaintat contestaţie vor fi introduse din oficiu.
(3) Persoanei introduse în procedura de contestaţie i se vor comunica toate
cererile şi declaraţiile celorlalte părţi. Această persoană are drepturile şi obligaţiile
părţilor rezultate din raportul juridic fiscal ce formează obiectul contestaţiei şi are
dreptul să înainteze propriile sale cereri.
(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă, republicat, referitoare la intervenţia
forţată şi voluntară sunt aplicabile.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

SOLUŢIONAREA CONTESTAŢIEI - ART. 276 DIN LEGEA NR 207/2015

(1) În soluţionarea contestaţiei organul competent verifică motivele de fapt şi de drept care au
stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face în raport cu susţinerile
părţilor, cu dispoziţiile legale invocate de acestea şi cu documentele existente la dosarul cauzei.
Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizării.
(2) Organul de soluţionare competent, pentru lămurirea cauzei, poate solicita:
a) punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
A.N.A.F. sau al altor instituţii şi autorităţi competente să se pronunţe în cauzele respective;
b) efectuarea, de către organele competente, a unei constatări la faţa locului în condiţiile art.
65.
(3) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în propria
cale de atac.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

(4) Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora poate/pot să depună probe noi în
susţinerea cauzei. În această situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat
sau organului care a efectuat activitatea de control, după caz, i se oferă posibilitatea să se pronunţe
asupra acestora.
(5) Contestatorul poate solicita organului de soluţionare competent susţinerea orală a contestaţiei.
În acest caz, organul de soluţionare fixează un termen pentru care convoacă, la sediul său,
contestatorul şi reprezentantul organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat.
Această solicitare poate fi adresată organului de soluţionare competent în termen de cel mult 30 de
zile de la data înregistrării contestaţiei sub sancţiunea decăderii.
(6) Organul de soluţionare competent se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi
asupra celor de fond, iar, când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai procedează la
analiza pe fond a cauzei.
(7) Contestaţiile formulate potrivit prezentului titlu se soluţionează în termenul prevăzut la art. 77
– adică în termen de 45 de zile de la înregistrarea contestației. În cazul în care, pentru soluționarea
contestației, este necesară administrarea de probe suplimentare, acest termen poate fi prelungit.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

SUSPENDAREA PROCEDURII DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI PE CALE

ADMINISTRATIVĂ - ART. 277 DIN LEGEA NR. 207/2015
(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci
când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor
săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei
constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face
obiectul unei alte judecăţi.
(2) La cererea contestatorului, organul de soluţionare competent suspendă procedura şi stabileşte
termenul până la care aceasta se suspendă. Termenul de suspendare nu poate fi mai mare de 6 luni de la data
acordării. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după
caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă
motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.
(4) Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă
organelor de soluţionare competente, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

SUSPENDAREA
EXECUTĂRII
ACTULUI
ADMINISTRATIV
FISCAL – ART. 278
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

OBS. CONDIŢIILE
PENTRU
SUSPENDAREA
EXECUTĂRII
ACTULUI
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

SOLUŢII ASUPRA
CONTESTAŢIEI -
ART. 279 DIN
LEGEA NR. 207/2015
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

RESPINGEREA CONTESTAŢIEI PENTRU NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PROCEDURALE -

ART. 280 DIN LEGEA NR. 207/2015

Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia se
respinge fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
Contestaţia nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.

COMUNICAREA DECIZIEI ŞI CALEA DE ATAC – ART. 281 DIN LEGEA NR. 207/2015

(1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura
de soluţionare a contestaţiei, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă
pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la
instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
(3) În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a
deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de
desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face în termen de 30 de zile de la data aducerii la
cunoştinţa organului fiscal a deciziei de desfiinţare.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

(4) În situaţia în care instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit

alin. (2) admite, în totalitate sau în parte, acţiunea prevăzută la alin. (3), organul fiscal emitent
anulează în mod corespunzător noul act administrativ fiscal, precum şi, după caz, actele
administrative subsecvente, iar contestatorul este pus în situaţia anterioară emiterii deciziei de
desfiinţare.
(5) În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei,
contestatorul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă pentru anularea
actului. La calculul acestui termen nu sunt incluse perioadele în care procedura de soluţionare a
contestaţiei este suspendată potrivit art. 277.
(6) Procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la
cunoştinţă de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.
(7) În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit
alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestaţia de către organul fiscal fără ca acesta să intre în
cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către
organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului
juridic fiscal.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

FAZA JURISDICŢIONALĂ A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV FISCAL

Condiţii de admisibilitate a acţiunii directe în contenciosul administrativ:

- calitatea procesuală
- vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim
- existenţa unui act administrativ de autoritate sau a unui refuz nejustificat al
administraţiei publice
- provenienţa actului administrativ de la o autoritate administrativă sau de la altă
autoritate publică
- actul să nu fie exceptat de la controlul de legalitate pe calea contenciosului
administrativ
- actul să fie irevocabil, în cazul acţiunii în anulare promovată de organul emitent al
actului
- îndeplinirea procedurii administrative prealabile
- introducerea acţiunii la instanţa judecătorească în termenul legal.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

ACŢIUNEA ÎN
ANULAREA ACTULUI
ADMINISTRATIV
FISCAL – este
reglementată de
dispoziţiile Legii nr.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

- Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de

secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva
sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se
judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă
prin lege organică specială nu se prevede altfel.

INSTANŢA COMPETENTĂ TERITORIAL – ART. 10 DIN LEGEA NR. 554/2004

Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul

pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate
invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

TERMENUL
PENTRU
INTRODUCEREA
ACŢIUNII – ART. 11
DIN LEGEA NR.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

DOCUMENTELE NECESARE - ART. 12 DIN LEGEA NR. 554/2004

- Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz,
răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale.

- În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar
copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi
orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era
obligatoriu.

- În situaţia în care reclamantul introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză să pună în
executare actul administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a plângerii
prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

CITAREA PĂRŢILOR, RELAŢII - ART. 13 DIN LEGEA NR. 554/2004

- La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor şi poate cere autorităţii al cărei act este
atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la
baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.

- În situaţia în care reclamant este un terţ, instanţa va cere autorităţii publice emitente să îi
comunice de urgenţă actul atacat împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii lui,
precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.

- În mod corespunzător se procedează şi în cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de

rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

- Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanţă lucrările cerute,

conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu titlu
de amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere
nejustificată.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

SUSPENDAREA EXECUTĂRII ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL PRIN

ACŢIUNEA PRINCIPALĂ ÎN ANULAREA ACESTUIA SAU PRINTR-O
CERERE SEPARATĂ ULTERIOR PROMOVĂRII ACŢIUNII ÎN ANULARE
– se aplică, în lipsa unor dispoziţii legale speciale, dispoziţiile art. 15 din Legea nr.
554/2004, care completează dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală.

- Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant,

pentru motivele prevăzute la art. 14 (în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei
pagube iminente) și prin acțiunea principală în anularea acestuia, precum și printr-o
cerere separată introdusă la instanța competentă până la soluţionarea fondului acţiunii în
anulare, condiționat de plata cauțiunii prevăzute de art. 278 C. pr. fisc.
În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ fiscal atacat până
la soluţionarea definitivă cauzei.

- Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea

recursului (în termen de 5 zile de comunicarea acestei hotărâri) nu suspendă executarea.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

INTRODUCEREA ÎN CAUZĂ A FUNCŢIONARULUI - ART. 16 DIN LEGEA NR.

554/2004.

- Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva

persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz,
care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau
la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori
pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi
obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

- Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său

ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.

INTRODUCEREA ÎN CAUZĂ A ALTOR SUBIECTE DE DREPT - ART. 16^1 DIN

LEGEA NR. 554/2004

- Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele

sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză
a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

JUDECAREA CERERILOR – ART. 17 DIN LEGEA NR. 554/2004

- Cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică, în

completul stabilit de lege.

Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de
OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

- Hotărârile se redactează şi se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.

 Lecția 2. Contenciosul fiscal

SOLUŢIILE PE CARE LE POATE DA INSTANŢA DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ŞI FISCAL – ART. 18 DIN LEGEA NR. 554/2004

- Instanţa, soluţionând cererea de chemare în judecată poate, după caz, să anuleze, în tot
sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act
administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune
administrativă.

OBS. În cauzele de contencios administrativ fiscal, acţiune are, de regulă, cel puţin două
capete de cerere: 1) – unul care vizează anularea deciziei de soluţionare a contestaţie şi
2) - unul care vizează anularea actului administrativ prin care au fost stabilite
obligaţiile fiscale.

- Instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

- În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele

materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

TERMENUL DE PRESCRIPŢIE PENTRU DESPĂGUBIRI - ART. 19 DIN LEGEA NR.

554/2004

- Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi
despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care
acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

- Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un

an prevăzut la art. 11 alin. (2).

- Cererile în despăgubiri se supun dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte

procedura de judecată şi taxele de timbru.
 Lecția 2. Contenciosul fiscal

RECURSUL - ART. 20 DIN LEGEA NR. 554/2004

- Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la

comunicare.

- Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă.

- În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în

fond.
Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a
făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea
fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă.
În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la
administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând
sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.
 Lecția 3. Executarea silită a creanțelor fiscale

= Procedura prin care organele fiscale constrâng

contribuabilii/plătitorii să-și îndeplinească obligațiile fiscale stabilite
prin titluri de creanțe fiscale ajunse la scadență.

Organele de executare silită = organele fiscale care administrează

creanțele supuse recuperării pe cale silită. Personalul acestora poarte
denumirea de executori fiscali.

În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale

debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea
titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri
ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale,
executarea silită se conexează şi se efectuează, potrivit dispoziţiilor
prezentului cod, de către organul de executare silită prevăzut de
 Lecția 3. Executarea silită a creanțelor fiscale

Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi
comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se

efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de
plată prevăzut de lege.

Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea
somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un
exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.
 Lecția 3. Executarea silită a creanțelor fiscale

În vederea realizării cu certitudine a creanțelor fiscale restante, înainte de a se porni efectiv

executarea silită, este posibilă punerea în aplicare a măsurilor asigurătorii, care pot îmbrăca
forma poprii asigurătorii și sechestrului asigurător.

Executarea silită a creanțelor fiscale cunoaște următoarele modalități :

- poprirea

- executarea silită a bunurilor mobile

- executarea silită a bunurilor imobile

- executarea silită a fructelor neculese și a recoltelor prinse de rădăcini

- executarea unui ansamblu de bunuri

 Lecția 3. Executarea silită a creanțelor fiscale

CONTESTAŢIA LA EXECUTARE SILITĂ – ART. 260 – 262 C. PR. FISC.

Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea
prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză
să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat,
nu sunt aplicabile.

Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în
care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru
contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea
somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
b) contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare silită de a îndeplini un act de
executare;
c) cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.
 Lecția 3. Executarea silită a creanțelor fiscale

Contestaţia prin care o terţă

persoană pretinde că are un
drept de proprietate sau un
alt drept real asupra bunului
urmărit poate fi introdusă
cel mai târziu în termen de