Meteorologie-Climatologie

Conf. Univ. dr. Adina-Eliza Croitoru

 METEOROLOGIE
Informaţii generale
• Etimologia: gr. meteoron = fenomen atmosferic de
natură apoasă, electrică, optică;

• Definiţie: Meteorologia este o ramură a Geofizicii

(Fizica Pământului) situată la limita cu Geografia;

• Obiectul de studiu: vremea, legităţile apariţiei,

evoluţiei şi intercondiţionării proceselor şi
fenomenelor fizice din atmosferă;

• Vremea = totalitatea proceselor şi fenomenelor care

caracterizează starea prezentă a atmosferei
(caracteristicile elementelor şi fenomenelor
meteorologice într-un anumit loc şi la un moment
dat).
 METEOROLOGIE
Informaţii generale

• Scop: elaborarea prognozelor

meteorologice;

• Ramurile Meteorologiei:
– radiometria;
– meteorologia sinoptică;
– meteorologia dinamică;
– aerologia;
– climatologia;
– meteorologia aplicată.
 METEOROLOGIE
Informaţii generale
• Meteorologia sinoptică:
– se ocupă cu studiul şi evoluţia
macroproceselor atmosferice (mase de
aer, fronturi atmosferice, formarea şi
evoluţia ciclonilor şi anticiclonilor)
– are ca obiectiv principal prevederea
vremii;
– ca instrumente de lucru utilizează, în
principal, hărţile sinoptice elaborate pe
baza observaţiilor şi măsurătorilor
meteorologice (de la nivelul suprafaţei
terestre şi din atmosfera liberă).
 METEOROLOGIE
Informaţii generale
• Climatologia:
– Clima este starea medie atmosferei şi este rezultatul statistic
al unui ansamblu de stări diferite ale atmosferei, considerat pe
un interval de timp îndelungat (minimum 30 de ani) şi pe o
suprafaţă mai extinsă;
– studiază caracteristicile elementelor şi fenomenelor meteo-
climatice pe Glob, în regim multianual;
– are ca obiectiv principal identificarea şi repartiţia geografică,
pe Glob, a diferitelor tipuri de climate, formate ca urmare a
interacţiunii diferite dintre elementele şi fenomenele climatice
– rezultatele cercetărilor climatice se concretizează, în general,
în hărţile climatice.
 METEOROLOGIE
Informaţii generale
Activitatea meteorologică este coordonată la scară
planetară de Organizaţia Meteorologică Mondială (World
Meteorological Organization), www.wmo.ch
• OMM este o agenţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor
Unite pentru meteorologie (vreme şi climă), hidrologie
operaţională şi ştiinţe geofizice conexe;
• a luat fiinţă la 23 martie 1951 (1873);
• are sediul la Geneva, Elveţia;
• actualmente are 188 membri;
• Derulează diferite programe operative şi de cercetare al
căror principal scop este îmbunătăţirea elaborării
prognozelor meteorologice şi cunoaşterea cât mai
amănunţită a caracteristicilor climatice ale Globului:
 METEOROLOGIE
Informaţii generale
– The World Weather Watch Programme (WWW) ;
– The World Climate Programme (WCP);
– The Atmospheric Research and Environment
Programme (AREP) ;
– The Applications of Meteorology Programme
(AMP) ;
– The Hydrology and Water Resources Programme
(HWRP) ;
– The Education and Training Programme (ETRP)
– The Technical Cooperation Programme (TCOP) ;
– The Regional Programme (RP) ;
– The WMO Space Programme (SAT) ;
– The Disaster Risk Reduction Programme (DRR) .
 METEOROLOGIE
Informaţii generale

În cadrul OMM, există 6 asociaţii regionale

responsabile cu coordonarea activităţilor
meteorologice, hidrologice şi a celor
conexe:
– Regiunea I (Africa),
– Regiunea II (Asia),
– Regiunea III (America de Sud),
– Regiunea IV (America de Nord, America
Centrală şi zona Caraibelor),
– Regiunea V (Pacificul de Sud-Vest)
– Regiunea VI (Europa).
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră
2.1. Originea atmosferei:
– I1: este un rest al materiei iniţiale ce
forma nebuloasa care, prin concentrare,
a dat naştere planetelor;
– I2: s-a format din gazele emanate din
interiorul Pământului, în urma răcirii şi a
erupţiilor vulcanice;
– I3: s-a format prin concentrarea materiei
gazoase cosmice în câmpul gravitaţional
şi electromagnetic al Pământului.
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră

2.2. Caracteristicile atmosferei

2.2.1. Masa atmosferei:
– 5x1015t (masa Pământului = 6x1021t)
– Este distribuită după cum urmează:
• 50% până la 5 km înălţime;
• 80% până la 10 km înălţime;
• 99% până la 36 km înălţime.
2.2.2. Grosimea atmosferei:
- 10.000...13.000 km;
- 65.000...130.000 km.
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră

2.2.3. Compoziţia atmosferei:

Gaze:
- N - 78%;
- O - 21%;
- Ar – 0,93%
- CO2 – 0,03%
- H, O3, Ne, He, Kr, Xe, Rn, CH4.
Apa în toate stările de agregare;
Aerosolii – particule solide cu diametrul mai mic
de 1µ -:
- de origine naturală: cosmică sau terestră;
- de origine antropică.
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră

2.3. Structura atmosferei pe verticală

2.3.1. Criteriul termic.
Se individualizează patru straturi principale
separate de straturi de tranziţie.
- straturile principale se caracterizează
prin mers uniform al temperaturii;
- straturile de tranziţie se caracterizează
prin schimbarea sensului temperaturii şi prin
relativa izotermie (crescător sau
descrescător)
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră

•Troposfera:
-se extinde de la suprafaţă până la 11-12 km, în medie;
-se caracterizează prin scăderea temperaturii odată cu
creşterea altitudinii ca urmarea a faptului că radiaţia
solară încălzeşte straturile din imediata apropiere a
suprafeţei terestre şi apoi pe cele mai înalte;
-în cazuri excepţionale, temperatura poate creşte cu
altitudinea în troposferă (inversiune de temperatură)
sau poate rămâne constantă (izotermie);
-la limita superioară a troposferei, temperatura variază
între –45oC...-80oC;
-rata schimbării temperaturii cu altitudinea se numeşte
gradient termic vertical;
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră

Fig. 1. Valorile medii ale

temperaturii (a) şi
presiunii (b) în atmosfera
terestră (după Oklahoma,
Climatological Survey)
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră
- în troposferă, gradientul termic vertical mediu este
de 6,5OC/1000 m.
- gradientul termic vertical variază în funcţie de
locaţie, perioada din zi, condiţiile meteorologice,
anotimp etc.;
- este un strat în care au loc mişcări turbulente
intense;
- dispune de un mecanism de autopurificare;
- se subdivide în:
- troposfera inferioară;
- troposfera medie (mijlocie);
- troposfera superioară.
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră
• Tropopauza
- grosime: 1...2 km;
- scăderea temperaturii devine mai lentă, apoi este înlocuită de
izotermie şi de creşterea temperaturii odată cu creşterea
altitudinii.
• Stratosfera
– Se extinde de la limita superioară a tropopauzei până la
50...55 km;
– Se caracterizează prin inversiune de temperatură
(temperatura creşte cu înălţimea) ca urmarea a existenţei
stratului de O3 care absoarbe radiaţiile UV; se intensifică
astfel mişcarea moleculelor de O3, fapt ce determină
ciocnirea lor cu alte particule de aer, generând astfel căldură;
– gradientul termic vertical mediu este de –1...-2OC;
– se caracterizează prin stabilitate mare, ceea ce permite
menţinerea poluanţilor timp îndelungat;
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră

• Stratul de ozon ajută

– la menţinerea echilibrului termic al planetei;
– protejează straturile inferioare ale atmosferei de
pătrunderea radiaţiilor UV, nocive pentru cea mai
mare parte a formelor de viaţă;
• Ozonul are o concentraţie maximă la înălţimea de
20...30 km;
• Ozonul se produce şi se distruge în mod natural;
• Diminuarea concentraţiei ozonului stratosferic se
produce şi ca urmare a emisiilor antropice de gaze
în atmosfera terestră (CFC).
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră
• Stratopauza :
– face legătura între stratosferă şi mezosferă;
– se caracterizează prin izotermie.
• Mezosfera :
– se extinde de la 50...55 km până la 80-90 km;
– temperatura aerului scade odată cu altitudinea, astfel
încât la limita sa superioară atinge valori de –70...-75OC
(alte surse menţionează valori ale temperaturii de -90OC);
– datorită rarefierii mari a aerului, (99,9% din masa
atmosferei este concentrată mai jos de mezosferă)
presiunea aerului este foarte mică la această altitudine;
• Mezopauza:
– Reprezintă stratul de trecere dintre mezosferă şi
termosferă;
– Sensul temperaturii se schimbă din nou, temperatura
începând din nou să crească.
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră
– Termosfera:
• se extinde mai sus de 80...90km până la altitudini de
800...1000 km.
• gradientul termic vertical atinge valori de 3...8OC datorită
absorbţiei radiaţiilor UV de către oxigen, ceea ce
determină variaţii mari de temperatură, în funcţie de
intensitatea radiaţiei solare;
• la limita superioară, temperaturile ating 500...1500OC,
respectiv 2000OC după alte păreri;
• în acest strat O2 şi N sunt înlocuite cu O.
• Termopauza
– ultimul strat identificabil din punct de vedere
termic, dincolo de care urmează spaţiul
interplanetar.
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră
2.3.2. Criteriul compoziţiei chimice
Omosfera:
- se desfăşoară între 0...100 Km (troposfera,
stratosfera, mezosfera);
- proporţia dintre componenţi rămâne aceeaşi;
- predomină O2, N2.
Eterosfera:
- se desfăşoară la înălţimi de 100...800 Km;
- predomină starea atomică a elementelor chimice;
- are loc o ionizare intensă (ionosfera);
- se identifică straturile D, E, F, G.
Exosfera:
- se situează la înălţimi mai mari de 800 Km.
 METEOROLOGIE
Cap. 2. Atmosfera terestră

Fig. 1. Valorile medii ale

temperaturii (a) şi
presiunii (b) în atmosfera
terestră (după Oklahoma,
Climatological Survey)