Era o frumusete!

O figura clasica incadrata de niste plete

mari negre; o frunte inalta si senina; niste ochi mari - la
Cristina aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este
inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea
aerul unui sfant tanar coborat dintr-o veche icoana, un
copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea
scrisul unor chinuri viitoare.

A iubit nemarginit valorile vietii, a cautat in ele granitul

absolutului si, negasindu-l, din amaraciune fata de faza
Andrianaistorica in care i-a fost dat sa traiasca, si din durere,
sfasiere si revolta fata de marginirea fiintei omenesti, a
tagaduit ... Aici sta marea taina a atitudinii eminesciene.

Mihai Eminescu (s-a născut la Botoşani pe 15 ianuarie

1850, într-o familie cu 11 copii a caminarului Gheorge
Cristina Eminovici şi a fiicei de stolnic Raluca Eminovici. Si-a
petrecut copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, in casa
părintească şi prin împrejurimi, înconjurat de natură şi
oameni.

Mihai Eminescu a fost si este considerat de catre cititori

si de critica literara cel mai important scriitor romantic
Andriana din literature romana supranumit si ” luceafarul poeziei
romanesti „. Mihai Eminescu este cel mai mare scriitor
din istoria tarii noastre.

Eminescu de Victor Tulbure

(Fe fondal ,,balada’’ de Ciprian Porumbescu)
E muntele cu stele-n căpătâi! Şi viersul unui dulce grai amar
E valul care s-a-nălţat şi nu e! Se varsă-nr-însul şi încep dintr-însul.
E soarele ce pleacă să apuie Şi-n aur viaţa de ni s-ar preface,
Ca să răsară-n ceasul lui dintâi! Noi fără el ce-am fi decât un ciot
Si râul, ramul, buciumul şi plânsul, În codrul unor freamăte sărace?
Revolta dintre piatră şi amnar, Când spunem Eminescu, spunem tot!
Maxim
 Eminescu rămîne dimensiunea fundamentală a culturii
române, dimensiunea în raport cu care ne definim, în
fiecare nouă vîrstă a spiritualităţii noastre…

Opera literară a lui Mihai Eminescu– este profund

patriotică. În ea s-au sublimat la cea mai înaltă
temperatură şi cu cea mai intensă strălucire trăsăturile
Andriana noastre specific naţionale, conştiinţa superioară
însufleţită de cel mai ardent patriotism, de-o neţărmurită
„iubire de moşie”, de glia strămoşească, de „tot ce mişcă-
n ţara asta

Eminescu e intruparea literara a constiintei romanesti,

una si nedespartita.

„Unirea Românimei e visul meu de fier!”

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

de Mihai Eminescu
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Chiril
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Vadim Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
 Setea de iubire, de iubire absolută, îi stăpâneşte întreaga
fiinţă punându-şi amprenta pe întreaga operă. Pentru
Eminescu, El şi Ea, cuplul celor două jumătăţi, stau la baza
întregului Univers, Iubirea fiind Stăpâna Lumii.

in literatura noastra Eminescu este fara indoiala cel

mai mare poet al iubirii...mai mare poet al iubirii...

Atât de fragedă
de Mihai Eminescu
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi. Petru
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

Alexandru O, vis ferice de iubire,

Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte

Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Cantecul ,,Eminsecu’’ de Ion si Doina Aldea Teodorovici insotit de video

Mihai Eminescu este in literatura romana poetul

nepereche a carui opera invinge timpul

Eminescu a fost o personalitate coplesitoare, care i-a

impresionat pe contemporani prin inteligenta, memorie,
curiozitate intelectuala, cultura de nivel european si
farmecul limbajului.

El a fost un artist–cetatean, ganditor si pedagog al

neamului sau. Multi scriitori i-au dedicat poezii ,
exprimandu-si respectul si admirarea fata de operele lui

Grigore Vieru - Lui Mihai Eminescu

Stiu: cândva, la miez de noapte, S-o lasati asa deschisa,
Ori la rasarit de Soare, Ca baiatul meu ori fata
Stinge-mi-s-or ochii mie Sa citeasca mai departe
Tot deasupra cartii Sale. Ce n-a reusit nici tata.

Am s-ajung atunce, poate, Iar de n-au s-auza dânsii

La mijlocul ei aproape. Al stravechii slove bucium,
Ci sa nu închideti cartea Asezati-mi-o ca perna
Ca pe recile-mi pleoape. Cu toti codrii ei în zbucium.
Eduard
Geniul sau, talentul sau neasemuit de creatie l-a inaltat
asa sus, l-a transformat in "Luceafar" si odata cu asta in
Sfant, in Sfantul Preacurat al versului romanesc.

Imediat după moartea lui Mihai Eminescu, medicii au

găsit în halatul poetului un mic carneţel cu versuri.
Erau ultimele poezii ale poetului…
"Stelele-n cer”

"Stelele-n cer Orice noroc

Deasupra mărilor Şi-întinde-aripile
Ard depărtărilor Gonit de clipele
Până ce pier. Stării pe loc.
După un semn Până ce mor,
Clătind catargele Pleacă-te îngere
Tremură largile La trista-mi plângere
Vase de lemn; Plină de-amor.
Nişte cetăţi Nu e păcat?
Veghind întinsele Ca să se lepede
Şi necuprinsele Clipa cea repede
Singurătăţi. Ce ni s-a dat?"

Jocul lui Alexandru

Toată prezentarea va fi insoțită de o
lucrare POWER POINT