Sunteți pe pagina 1din 46

TAHICARDIA PAROXISTICĂ

SUPRAVENTRICULARĂ ȘI
VENTRICULARĂ
TAHICARDIA PAROXISTICĂ
SUPRAVENTRICULARĂ
Tahicardia paroxistică
supraventriculară.

TPSV-e o tulburare de ritm cardiac caracterizată


prin alură cardiacă rapidă,regulată și fixă,cu debut
și sfîrșit brusc, generată dede producție anormală
de stimuli de origine ectopică.Focarul ectopic în
TPSV(unic sau multiplu) e situat oriunde
deasupra bifurcației fasciculului Hiss,dar în afară
nodului sinusal Keith și Flack(cea ce distinge
TPSV de tahicardia sinusală).
Tahicardia paroxistică
supraventriculară.

TPSV-e defenită ca o descarcare prelungită de


sistole ectopice care iau naștere într-un
centru ectopic supraventricular ,debutul și
sfîrșitul brusc e neinfluențat de efort cu
complexe QRS de morfologie normală
,unda P neidentificabilă cu sensibilitate la
manevre vagale.
Tahicardia paroxistică
supraventriculară.

 Frecvența cardiacă în cursul TPSV variază între 180-


300 bătăi /min și are o fixitate remarcabilă,nefiind
influențată de efort.În prsctică se va suspecta TPSV
atunci cînd alura ventriculară depășește
200/min.Limitele extreme ale alurii cardiace în cursul
TPSV variază între 128-325 bătăi/min. TPSV e cea
mai frecventă tahicardia ectopică a
copilului,prevalența în populație infantilă fiind de
1/25000.Aproximativ 60%,din cazurile de TPSV
infantile la copil survin în primele 4 luni de viață.
Algoritmul de diagnostic și tratament.

 Anamneza:vîrsta
copilului,frecvențacardiacă(>200/min)
 Precizarea momentului debutului
paroxizmului,durata și severitatea crizei.
 Examenul obiectiv al bolnavului.
 Starea preexistentă a cordului copilului.
Algoritmul de diagnostic și tratament.

 Existența unor accese similare în anticedentele


bolnavului sau la colaterali(istoricul familial pozitiv în
23-28% din cazurile).
 eventuale maladii cardiace preexistente,
congenitale(maladia Ebștein și transpoziția de vase
mari)sau dobîndite(cardiomiopatie,anomalii și
insuficiențe valvulare),intervenții chirurgicale
cardiace.
 Cauze frecvente de TPSV în serviciile de chirurgie
cardiacă,sau sindroamele de
preexcitație(WPW,Lown-ganong-Levine,sindrom
intermediar 40%).
Manifestările clinice a TPSV la sugar.

 La sugar primele manifestări sunt extrem de nespecifice:


 Agitație
 Refuzul de alimentație
 Vărsături
 Paloare
 Febră
 Tahipnee
 Dispnee
 Cianoza
 Relativ frecvent convulsii
 Anorexie
Manifestările clinice a TPSV la sugar.

 De regulă după 24-36 ore de evoluție a


unei TPSV la sugar se constitue o
insuficiența cardiacă patentă ale cărei
elemente trebue atentapreciate.
Manifestările clinice a TPSV la sugar.

 Riscul insuficienței cardiace crește cu:


 Cu cît e mai mică vîrstă
 Cu cît alura ventriculară e mai înaltă
 Cu cît accesul durează mai multă vreme
 Și în cazul cînd se asociază o afecțiune cardiacă
subiacentă.
 Un acces de TPSV la sugar nu va ceda spontan
decît în cel mult 10% din cazuri,în rest în absența
diagnosticului precoce și tratamentul corect evoluția
fiind fatala.
Anamneza sugestivă prin examen
clinic rapid și complet.

 Formele de TPSV ce apar în primele 4 luni de viață


survin de obicei pe cord anterior îndemn,asociază
mai frecvent un sindrom de preexcitație(WPW)
 Predomină la sexul masculin
 evoluiază cu alură cardiacă înaltă
 Formele de TPSV ce apar după 3 luni asociază
frecvent o maladie cardiacă congenitală,răspund mai
greu la tratament și au un risc mai mare de recădere
ulterioară.
Diagnosticul clinic al TPSV

 Atenție deosebită se va acorda TA,semnelor


de IC,stări de conștiență și special ritmului
cardiac.
 Examenul clinic al cordului-alura cardiacă e
rapida 9peste 200/min.) și fixă.
 Frecvent ca urmare a insuficienței
ventriculare stîngi se realizează o
simptomatologie pulmonară ce sugerează un
tablou de pneumonie acută interstițială.
Diagnosticul clinic al TPSV

 Tablou de pneumonie acută interstițială


 Tahipnee
 Cianoza raluri subcrepitante
 La 1/3 cazuri poate fi febră,hepatomegalie.
 Dacă nu se jugulează spontan sau nu
intervin acțiuni medicamentoase apare de
compensarea cardiacă care conduce la
deces.
Erori în diagnostic.

 NB! Frecvent TPSV se confundă cu o


pneumonie acută.
 O alta ,,capcana,, de diagnostic- modul de
prezentare inițială a unui copil cu TPSV prin
convulsii,uneori destul de frecvente ,care
riscă să întîrzie un diagnostic corect și un
tratament adecvat.
Planul de investigare a copilului cu
TPSV

 Examenul radiologic cardiopulmonar arată


cardiomegalie sau congestie pulmonară(se
normalizează în 2-3 zile după jugularea crizei)
 ECG-frecvența cardiacă crescută și fixă
>200/min,neinfluențată de respirație,undele P pot
lipsi sau avea un aspect negativ în funcție de
localizarea focarului ectopic,interval PQ
scurtat,complexe QRS obișnuit normale,exeptînd
cazurile de sindrom WPW.
Planul de investigare a copilului cu
TPSV

 Glicemia
 Electroliții sîngelui
 Explorarea funcției renale
 Gazele sangvine
 Echilibrul acidobazic
 EcoCG
 Explorări speciale:
 Bacteriologie
 Puncție lombară
 Explorări hemodinamice
 Examenul fundului de ochi.
La copilul mai mare elementele
anamnestice sunt:

 Precordialgii sau senzație de o presiune toracică


 Palpitații
 Amețeli
 Grețuri
 Eructații
 Distenzie abdominală
 Poliurie
 Fatigabilitate
Factorii predispozanți

 Endocardite
 Miocardite
 Septicemii
 Hipoglicemie
 Acidocetoză diabetică
 Hipertiroidism
 Dezichilibre ionice
 Detresă respiratorie idiopatică a nou-născutului
 Distrofii musculare
 Administrare de medicamente(efedrină,adrenalină,cofeină)
Forme grave de TPSV Forme grave de
TPSV

Acele cazuri de TPSV în care coexistă:


 IC
 Colaps cardiogen
 Formele survenind la nou-născut și la
sugarul mic precum și formele care nu au un
răspuns la tratamentul tonicardic
 Formele cu complexe QRS lărgite.
Urgențele în formele grave de TPSV cu
fenomene severe de ICC.

 Șoc electric extern


 Pacing transesofagian sau intracardiac
 Administrare de agenți antiaritmici:Digoxin i/v
 Amiodaronă i/v
 Aplicarea de pungă cu gheață sau cu apă rece pe
față cu durata de 20 min. Are efect deosebit la sugar
și copilul mic e efectuată în cazul crizelor de TPSV
prin reintrare și mai puțin eficientă în cazul crizelor
prin automatism sau a celor nesusținute.
Tratamentul TPSV la nou-
născut(prematur).

 Digoxin doză de 0,03mg/kg/zi în 2


administrări pe zi.
 Tratamentul va fi condus sub controlul
concentrațiilor serice de digoxin care
realizează niveluri terapeutice la
concentrații de 0,8-2ng/ml.
 NB! Este eficace în majoritatea cazurilor la
sugar, permite stoparea paroxismului de
obicei din primele ore de tratament.
Tratamentul TPSV la nou-
născut(prematur).

 În caz de eșec la tratamentul cu digoxin se


va asocia propanolol i/v 0,010-0,15mg/kg
administrarea se face lent în decurs de 5
min,preferabil sub controlul TA și ECG.
Tratamentul TPSV la copii sub un an.

 La sugar tratamentul se va începe cu digoxin


în doze de atac pînă la 0,06mg/kg i/v în 3
administrări după cum urmează :jumătate din
doza calculată se administrează la început
,apoi cîte ¼ din doza p.o. La interval de 8
ore.
 La copilul 0-24 luni 0,06-0,08 mg/kg
 2-12 ani 0,03-0,05mg/kg/zi.
Drogurile antiaritmice care sunt
contraindicate în tratament.

 La sugar-
amiodaron(cordaron),flecainidă,propafenon,v
erapamil(accidente prin colaps,deces).
 La copii sub 1 anși pînă la 3
ani:verapamil(izoptin),propanolol cu
precauție,flecainidă,propafenona.
 Compresia globilor oculari e contraindicată la
copii datorită riscul de dizlipire de retină.
Tratamentul TPSV la copii mai mari de
un an.

 NB! Digoxin contraindicat.


 Nivelul I manevrele vagale (sunt eficace la copii mai
mare de 4 ani(mecanismul-stimularea vagală
prelungește perioada refractară la nivelul nodului
atrioventricular).
 Compresia sinusului carotidian(unilateral) la vîrste
mai mari 4 ani.
 Imersia facială în apă la temperatura de 5-18 grde
 Manevra Valsalva stimularea istmului faringean cu o
spatulă sunt cu atît mai eficace cu cît vîrsta copilului
este mai mare.
Tratamentul TPSV la copii mai mari de
un an.

 Nivelul II PROPANOLOL
 (anaprilin,obzidan,inderal) cl.II a antiaritmice-
e indicat în formele TPSV la bolnavii cu
sindrom WPW.
 PROPANOLOL-0,01-0,15mg/kg/24 ore i/v
lent în curs de 5-10 minute cu repetarea
dozei la fiecare 6 ori sub înregistrarea TA.
Tratamentul TPSV la copii mai mari de
un an.

 PROPANOLOL-tratamentul de durata în aritmii:per


os 1-2 mg/kg/24 ore în 3-4 prize,maximum 4
mg/kg/zi.
Contraindicațiile pentru administrarea propanololului:
 IC
 Șoc cardiogen
 Acidoza metabolică
 Astm bronșic,bradicardie sinusală,diabet zaharat.
 Vîrstă sub 1 an,dereglări vasculare periferice.
Efecte adverse ale propanololului.

 Bradicardie severă
 Hipotensiune
 Agravarea IC
 Fatigabilitate
 Însomnie
 Depresie
 Hipoglicemie
 bronhospasm
Indicațiile pentru administrarea
propanololului.

 TPSV
 TSV prin reintrare în nodul AV
 Tahicardie paroxistică joncțională reciprocă
 Tahicardie atrială haotică
 Tahicardie ventriculară
 Sindrom QT lung.
Indicațiile pentru administrarea
Atenololului.

 Atenolol(Tenormin) acțiune preponderent asupra


B1adrenoreceptorilor dar cu precauție foarte atent la
pacienți cu bronhospasm
 Indicații în TAV,TAV nodală prin reintrare.
 Tahicardie paroxistică joncțională reciprocă
 Tahicardie atrială haotică
 Tahicardie ventriculară
 Sindrom QT lung.
Efectele adverse ale Atenololului.

 Atenolol-per os inițial 0,5-1mg/kg/zi maximum 2


mg/kg/zi pînă la 100mg/zi în 1-2 prize la copilul mai
mare de 6 ani.
 Efectele adverse:
 Asupra SNC-vertij,fatigabilitate,depresie.
 Bradicardie,hipotensiune
posturală,grețuri,voma,eritem cutanat,purpura
trombocitopenică,sindrom Raynoud,astm.
Contraindicațiile pentru administrarea
Atenololului.

 Bradicardie sinusală
 BAV gr.II,III.
 Șoc cardiogenic
 Diabet zaharat.
Tratamentul TPSV la copii mai mari de
un an.

 Amiodarona(cl.III-a de antiaritmice)
acționează prin creșterea perioadei
refractere afective atît la țesutul nodal,cît și a
căilor accesorii,permițind astfel stoparea
accesului de TPSV rezistente la alte mijloace
terapeutice.
Tratamentul TPSV la copii mai mari de
un an.

 Amiodarona ca tratament imediat i/v 5mg/kg la


copilul >12ani(doza se va administra în 60 min.),
 În următoarele 24 ore-10mg/kg sau 5-10g/kg/min
 Concentrația serică eficace e 0,75-3,5mg/ml.
 Efectele adverse ale
Amiodaronei:hipotensiune,bradicardie,scăderea
funcției contractile miocardice.
Tratamentul TPSV la copii mai mari de
un an.

 În caz de eșec se trece la VERAPAMIL(inhibitor al


canalelor de calciu-cl.IV de antiaritmice)-e cea mai
antiaritmic efectiv se consideră cu o eficacitate egală
cu cea a cardioversiei.
 Dozele de atac i/v în 3-5 min,doză maximă 10 mg
sunt de 0,01-0,02mg/kg;0,05-
0,3mg/kg;administrarea se face în ritm de 1 mg/min.
Sub controlul TA și sub monitorizare ECG.Efectul
administrării începe după 1-2 min. e maxim la 10-15
min. și durează 6 ore.
Contraindicațiile pentru verapamil.

 În caz de decompensare cardiacă.


 Hipoglicemie
 Tratament anterior cu B-adrenoblocante.
 Prognosticul TPSV depinde de etiologie,durata
accesului,FC în timpul crizei,vîrsta pacientului și este
în general favorabil.Rezoluție spontană apare în
circa 25% cazuri.Mortalitatea este pînă la 5% cînd
coexistă cardiopatii.
Indicații pentru aplicarea cardioversiei

 Toate formele severe,cu risc vital


imediat,metodă de tratament de primă
intenție.
 Principalul pericol e fibrilația ventriculară
trebue temporizată 12-24 ore dacă situația
nu impune o urgență imediată.
Măsurile obligatorii în pre cardioversie.

 Oprirea unui eventual tratament


tonicardic(crește riscul de fibrilație
ventriculară)
 Oprirea administrării de chinidină
 Corijarea eventuală a unei acidoze
metabolice sau hipopotasemii.
Măsurile obligatorii în pre cardioversie.

 La început sedarea bolnavului cu Diazepam


0,3-1 mg/kg.
 Lidocaină 1 mg/kg.Energiile utilizate vor fi de
0,25 pînă la maximum 1 Joule.(wAtt-
secundă/kg).
 În prezent se utilizează cardioversia
sincronizată,adică descărcarea curentului
electric sincronizat cu apexul complexelor
QRS culese de la bolnav.
Tratamentul antiaritmic cronic.

 În cazul în care cardioversia permite


stoparea TPSV și reintrarea bolnavului în
ritm sinusal 2 obiective sunt importante:
 Efectuarea post critică a unei noi ECG
 Inițierea unui tratament antiaritmic cronic cu
durata de 12 luni cu scop de a preveni
eventualele recedive.
TAHICARDIA PAROXISTICĂ
VENTRICULARĂ
TAHICARDIA PAROXISTICĂ
VENTRICULARĂ
TAHICARDIA PAROXISTICĂ
VENTRICULARĂ

 FC-150-250 băt/min,pericol vital,se poate transforma în flutter


sau fibrilație ventriculară.
 Etiologie:sindromul QT prelungit,intoxicații acute,stări
postoperatorii pe cord,endomiocardite acute,cardiopatii
congenitale combinate,hipertermii,tulburări electrolitice sau
acidoză.
 Clinic:amețeli,sincopă,palpitații,semne de IC.
 Diagnostic:ECG-nu e o legătură temporală între unda P și
complexul QRS, complexul QRS-e lărgit și deformat.
Tratamentul de urgență în tahicardie
ventriculară.

 Corecția cazurilor extracardiace:ale tulburărilor


electrolitice și ale acidozei.
 În cazul afectării cardiace inițial se administrează
medicație antiaritmică Lidocaină-1 mg/kg în bolus la
interval de 5-15 min,după care se institue o perfuzie
i/v cu o doză de 10-15 mg/kg/min.
 În caz de eșec se administrează șoc electric extern-
cardioversie 1-5 watt-sec/kg,care se poate repeta
dacă este inefecient.
Tratamentul de urgență în tahicardie
ventriculară.

 Magneziu 0,25 mEq/kg în 1 min urmat de 1


mEq/kg pe durata de 5 ore pentru realiza un
nivel seric de 3-4 mg%
 Amiodaronă 5mg/kg în timp de 60 min urmat
de o perfuzie i/v cu un ritm de 5mg/kg/min
sau
 Lidocaină 1-2 mg/kg doză în 5 minute
i/v,repetat de 3-4 ori,perfuzie i/v 10-50 mg/kg
în 10 min i/v.
Vă mulțumesc pentru atenție!