Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
DIAGNOSTIC
DR RALUCA GROZĂVESCU
CUPRINS:
Definiţie şi istoric
Diagnostic pozitiv
Diagnostic diferenţial
Formularea diagnosticului
Comunicarea diagnosticului
2
DEFINIŢIE ŞI ISTORIC
6
ISTORIC
Iniţial era considerat ca o
"tulburare înăscută a
LEO KANNER a descris contactului afectiv", ulterior,
"Autismul infantil timpuriu" ca o problemă emoţională,
distinct de schizofrenie. rezultat al influenţelor
parentale patogenice.
Tulburarea era prezentă din Se considera că au "fizionomie
copilărie şi era distinctă de inteligentă" şi un potenţial
întârzierea mintală sau cognitiv bun.
schizofrenie;
În anii '40 - '50, “mamele reci,
lipsite de afecţiune, obsesive”,
Kanner a plasat tulburarea în erau văzute ca fiind o cauză a
autismului copiilor lor.
contextul dezvoltării.
Totuşi, Kanner nu a putut
explica existenţa copiilor
autişti şi în familii normale, cu
mame afectuoase.
7
ISTORIC
La sfârşitul anilor '50 au început să apară din ce în ce mai multe
rapoarte care arătau că există copii cu autism în familii fără
patologie, cu acelaşi răspuns emoţional ca şi familiile fără copii cu
autism.
9
ISTORIC
În DSM I şi DSM II – nu existau descrise aceste entităţi
DSM III aduce pentru prima oară termenul de "pervaziv“;
subliniază natura serioasă şi caracterul invadant asupra
psihismului al acestei tulburări, care apare chiar în procesul
dezvoltării copilului, afectând atât comportamentul copilului
cât şi înţelegerea, limbajul, jocul şi relaţiile sociale.
În DSM-III R, termenul de Autism infantil a fost înlocuit cu
cel de Tulburare autistă.
ICD 9, publicat de OMS în 1971, la categoria psihoze cu
originea în copilărie include subgrupurile: Autism infantil,
Psihoză dezintegrativă şi altele.
ICD 10 utilizează aceeaşi denumire de Tulburare pervazivă de
dezvoltare, incluzând: Autismul infantil, Autismul atipic,
Sindromul Rett, Alte tulburări dezintegrative ale copilariei şi
Sindromul Asperger.
Pentru prima dată, în 1980, Autismul a fost recunoscut ca
distinct de Schizofrenie şi inclus în DSM III la capitolul
Tulburări pervazive de dezvoltare.
10
ISTORIC
În 1972 - 1978, Michael Rutter a publicat criteriile
esenţiale ale Autismului infantil şi l-a diferenţiat de
Psihoza schizofrenică din copilărie sau de altă
psihoză. El a elaborat patru criterii de diagnostic:
11
CLASIFICARE
DSM IV
-Autismul infantil
-Sindromul Rett
-Tulburarea dezintegrativă a copilăriei
-Tulburarea Asperger
-Tulburări pervazive de dezvoltare nespecificate (Autismul
atipic)
ICD 10
- Autismul infantil (F 84.0)
- Autismul atipic (F 84.1)
- Sindromul Rett (F 84. 2)
- Altă tulburare dezintegrativă a copilariei (F 84. 3)
- Tulburarea hiperactivă asociată cu întârziere mintală şi
mişcări stereotipe (F 84. 4)
- Sindromul Asperger (F 84. 5)
- Alte tulburări pervazive de dezvoltare ale copilăriei (F 84. 8) 12
DSM 5
Cea mai importantă schimbare a fost folosirea unui
diagnostic de tip “umbrelă”: “Autism Spectrum
Disorder” (Tulburare de spectru autist), iar
diferenţierea să fie facută după gradul de severitate.
În DSM 5 nu mai există diagnosticul de Tulburare
Asperger pacienţii cu afectări semnificative specifice
acestui diagnostic sunt încadraţi fie la TSA, fie în
cadrul unei noi entităţi: Social (Pragmatic)
Communication Disorder
13
TERMINOLOGIE ŞI CLASIFICARE
(L. RAPPAPORT, 2010)
17
TERMINOLOGIE ŞI CLASIFICARE
Sindromul Rett – la fete, dezvoltare normală până la 5-
6 luni sau mai mult; pierderea achiziţiilor; genă
identificată: MECP2; tendinţa actuală: să nu mai fie
inclus PDD (TSA)
18
DEFINIŢII ŞI CRITERII DE DIAGNOSTIC
19
DEFINIŢII ŞI CRITERII DE DIAGNOSTIC
20
DEFINIŢII ŞI CRITERII DE DIAGNOSTIC
21
SCREENING-UL TSA
22
SCREENING-UL TSA ÎN ROMÂNIA
23
“STEAGUL ROSU”
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC ICD 10
F 84.0 Autismul infantil
25
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC ICD 10
26
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC ICD 10
27
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC ICD 10
28
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV
29
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV
30
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV
31
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV
32
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV
33
CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV
34
DEFINIŢII ŞI CRITERII DE DIAGNOSTIC
35
Fetiţă în vârstă de 2 ani şi 5 luni este adusă de părinţi
pentru:
CAZURI CLINICE
36
Băiat în vârstă de 3 ani 4 luni este adus de părinţi pentru:
- “aleargă tot timpul”
- “pronunță câteva cuvinte”
- “nu se joacă cu ceilalți copii”
- “se înfurie foarte ușor și atunci țipă, lovește, mușcă”
- “nu răspunde când îl strigăm pe nume”
- “nu face nimic din ceea ce îi cerem”
- “nu știe să se joace cu jucăriile, preferă să stea la tv”
CAZURI CLINICE
37
Băiat în vârstă de 1 an şi 4 luni este adus de părinţi
pentru:
- “nu spune nici un cuvânt şi nici silabe, emite uneori
sunete aparent ca raspuns la cuvintele noastre, dar
foarte rar”
- “nu vine când în strigăm pe nume, şi nici nu întoarce
capul”
- “nu plânge când se loveşte; uneori plânge din senin şi
se opreşte foarte greu, pare că nimic nu îl linişteşte”
- “oricine ar veni ridică mâinile să fie luat în braţe”
CAZURI CLINICE
38
DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ
39
DEZVOLTAREA SOMATICĂ
41
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
A) cu tulburări organice*
-paralizii cerebrale (encefalopatii cronice infantile),
hidrocefalii, porencefalii , agenezii corticale
42
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
B) Cu toate tulburările psihice ale copilului cu
simptome asemănătoare (“autist-like”):
-Intârzierile mintale
-Tulburările de dezvoltare a limbajului
-Tulburările senzoriale (surditatea, cecitatea).
43
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
-Tulburarea reactivă de ataşament
-Schizofrenia cu debut foarte precoce
ADHD cu debut foarte precoce
44
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
- Sindromul Rett;
45
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Autismul atipic
46
EXAMENE PARACLINICE
47
FORMULAREA DIAGNOSTICULUI
49
TULBURAREA ASPERGER - DEFINIŢIE
53
CRITERII DSM IV - TULBURAREA ASPERGER
B. Existenţa unui pattern de comportament cu interes şi
activităţi restrictive, repetative şi stereotipe, manifestate prin
cel puţin unul din următoarele criterii:
1. Existenţa unei preocupări anormale ca intensitate şi interes
şi care sunt caracterizate prin acelaşi pattern restrictiv şi
stereotip;
2. Aderenţa inflexibilă la rutină şi ritualuri proprii,
nonfuncţionale;
3. Manierisme motorii stereotipe şi repetitive (ex: fluturarea sau
răsucirea mâinilor sau degetelor sau mişcări complexe de
răsucire ale întregului corp)
4. Joc persistent cu preocupare intensă pentru anumite părţi
ale obiectelor;
54
CRITERII DSM IV - TULBURAREA ASPERGER
C. Prezenţa acestor simptome determină o afectare socială,
ocupaţională sau în alte arii de funcţionare;
D. Nu există întârziere în dezvoltarea psihomotorie sau de
limbaj (copilul a folosit cuvinte singulare până la 2 ani şi a
început să comunice prin fraze de la 3 ani);
E. Nu există nici un semn de afectare clinică generala sau a
dezvoltării cognitive sau a abilităţilor specifice vârstei (cu
excepţia interacţiunii sociale);
F. Nu sunt îndeplinite criteriile pentru alte tulburări pervazive de
dezvoltare.
55
TULBURAREA ASPERGER. DIAGNOSTIC
DIFERENŢIAL
1. cu toate celelalte tulburări şi sindroame incluse în Tulburările
pervazive de dezvoltare;
2. cu tulburările de învăţare;
3. cu tulburările de limbaj şi comunicare;
4. cu bolile genetice şi de metabolism care pot prezenta tablou
autist;
5. cu tulburările de personalitate de tip schizoid şi schizotipal;
56
DSM 5
În DSM 5 nu mai există diagnosticul de Tulburare
Asperger pacienţii cu afectări semnificative specifice
acestui diagnostic sunt încadraţi fie la TSA, fie în
cadrul unei noi entităţi: Social (Pragmatic)
Communication Disorder
57
DSM 5- SOCIAL (PRAGMATIC) COMMUNICATION DISORDER
A. Persistent difficulties in the social use of verbal and nonverbal
communication as manifested by all of the following:
1. Deficits in using communication for social purposes, such as greeting
and sharing information, in a manner that is appropriate for the social
context.
2. Impairment of the ability to change communication to match context
or the needs of the listener, such as speaking differently in a classroom
than on the playground, talking differently to a child than to an adult, and
avoiding use of overly formal language.
3. Difficulties following rules for conversation and storytelling, such as
taking turns in conversation, rephrasing when misunderstood, and knowing
how to use verbal and nonverbal signals to regulate interaction.
4. Difficulties understanding what is not explicitly stated (e.g., making
inferences) and nonliteral or ambiguous meanings of language (e.g., idioms,
humor, metaphors, multiple meanings that depend on the context for
interpretation).
58
DSM 5- SOCIAL (PRAGMATIC) COMMUNICATION
DISORDER
B. The deficits result in functional limitations in effective
communication, social participation, social relationships,
academic achievement, or occupational performance,
individually or in combination.
C. The onset of the symptoms is in the early developmental
period (but deficits may not become fully manifest until social
communication demands exceed limited capacities).
D. The symptoms are not attributable to another medical or
neurological condition or to low abilities in the domains or word
structure and grammar, and are not better explained by autism
spectrum disorder, intellectual disability (intellectual
developmental disorder), global developmental delay, or
another mental disorder. 59
Autism infantil
Tulburări
de spectru autist
Intarziere
în dezvoltarea
limbajului Intârziere mintală
ADHD
61
COMUNICAREA DIAGNOSTICULUI
Modul şi
gradul în care •Personalitatea părinţilor
copilul •Gradul de instruire
răspunde la •Relaţiile dintre membrii
terapie sunt în familiei
mare măsură •Stabilitatea şi coeziunea
condiţionate familiei
de factorii
familiali:
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DECIZIA FAMILIEI DE
A SOLICITA AJUTOR PSIHIATRIC SPECIALIZAT ŞI
ACCEPTAREA DIAGNOSTICULUI
Modelul normalităţii psihice acceptat
Disproporţia dintre gradul de normalitate acceptat
şi comportamentul anormal al copilului
Toleranţa familiei faţă de manifestările tulburării
copilului
Accesibilitatea serviciilor medicale
Gradul de informare al părinţilor
Prejudecăţile socio-culturale
Calitatea asistenţei acordate anterior
DIFICULTĂŢILE COMUNICĂRII
MEDIC-PACIENT-FAMILIE
• Implicare afectivă (pozitivă/negativă)
• Teamă (de a nu crea o situaţie neplăcută, de a nu
face oamenii să sufere, de a nu deveni penibil, de
a nu se ridica “la înălţimea aşteptărilor”, de
evaluare a competenţei în rolul său în familie)
• Relaţia terapeutică (încredere/neîncredere)
• Vocabular incomplet sau prea tehnic
• Semnificaţia emoţională a unor cuvinte
(interpretarea mesajelor)
TRĂSĂTURI ALE MEDICULUI CARE
PREDISPUN LA DIFICULTĂŢI
Dorinţa de a rezolva problemele rapid (nu se ţine
seama de “ritmul pacientului”)
Convingerea că ştiinţa poate soluţiona suferinţa umană
Dificultăţile de adaptare la vârsta pacientului
Aversiunea faţă de risc
Lipsa de timp, alte preocupări “importante”
Aşteptarea ca pacientul/familia să împărtăşească
aceleaşi păreri, impunerea propriei filozofii de viaţă,
afirmaţii nepotrivite
Vârsta
Atingerea prestigiului
Aroganţa, postura de “expert”
TRĂSĂTURI ALE PACIENTULUI ŞI FAMILIEI CARE
ÎNGREUNEAZĂ RELAŢIA TERAPEUTICĂ
Absenţa de la consultaţii
Noncomplianţa
Apeluri telefonice frecvente
Solicitarea frecventă de investigaţii suplimentare
Urmărirea obţinerii de compensaţii pentru suferinţă
Demonstrativitatea
Igiena deficitară
Limbaj vulgar
Motivaţie redusă
Reacţia la aflarea diagnosticului (doliu, furie, negare,
depresie, teamă, anxietate, vină)
MODALITĂŢI DE CREŞTERE A COMPLIANŢEI
Oferirea de informaţii despre diagnostic, boală,
tratament şi evoluţie
Solicitarea de feedback-uri din partea pacientului şi
familiei
Combaterea efectelor adverse ale tratamentului
Oferirea de suport psihologic copilului şi familiei
Implicare activă a familiei în procesul terapeutic
Intervenţia în cazul tulburărilor emoţionale determinate
de boală (anxietate, depresie)
Încurajarea întregii familii de a vorbi deschis despre
boală şi sentimentele legate de aceasta
Grupuri de suport
BIBLIOGRAFIE
American Psychiatric Association (1980) - The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: 3rd ed., Washington, DC.
American Psychiatric Publishing, Inc.
American Psychiatric Association (1987) - The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: 3rd ed. Revised,
Washington, DC. American Psychiatric Publishing, Inc.
American Psychiatric Association (1994) - The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: 4th ed., Washington, DC.
American Psychiatric Publishing, Inc.
Brasic JR, Holland JA. Reliable classification of case-control studies of autistic disorder and obstetric complications. Journal of
Developmental and Physical Disabilities. 2006;18:355-381.
Brasic JR, Holland JA. A qualitative and quantitative review of obstetric complications and autistic disorder.Journal of
Developmental and Physical Disabilities. 2007;19:337-364.
Brasic JR, Holland JA, Alexander M. The increased likelihood of obstetric complications in autistic disorder [abstract]. Southern
Medical Journal. 2003;96 (10 supplement):S34.
Brauser D. No Evidence Multiple Vaccines Raise Autism Risk, CDC Says. Medscape Medical News. Available
at http://www.medscape.com/viewarticle/781670. Accessed April 3, 2013.
Christensen J, Grønborg TK, Sørensen MJ, Schendel D, Parner ET, Pedersen LH, et al. Prenatal valproate exposure and risk of
autism spectrum disorders and childhood autism. JAMA. Apr 24 2013;309(16):1696-703. [Medline].
Croen LA, Grether JK, Yoshida CK, Odouli R, Hendrick V. Antidepressant use during pregnancy and childhood autism spectrum
disorders. Arch Gen Psychiatry. Nov 2011;68(11):1104-12. [Medline]
Dobrescu I (2010)- Manual de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, Ed InfoMedica, București, p. 278-313
Dobbs M. What the autism studies show isn't reflected in what the candidates say. The Washington Post. April 22, 2008;A: A8.
70
BIBLIOGRAFIE
Findling RL (2008) – Autism and other pervasive developmental disorders. Clinical manual of child and adolescent
psychopharmacology. American Psychiatric Publishing, Inc. 265 – 301.
Honda H, Shimizu Y, Rutter M. No effect of MMR withdrawal on the incidence of autism: a total population study. J Child
Psychol Psychiatry. Jun 2005;46(6):572-9. [Medline].
Hughes S. Prenatal Valproate Exposure Linked to Autism. Medscape Medical News. Available
athttp://www.medscape.com/viewarticle/803034. Accessed May 2, 2013.
Hultman CM, Sandin S, Levine SZ, Lichtenstein P, Reichenberg A. Advancing paternal age and risk of autism: new evidence
from a population-based study and a meta-analysis of epidemiological studies. Mol Psychiatry. Dec 2011;16(12):1203-
12. [Medline].
Kanner L, Eisenberg L (1956) – Childhood Schizophrenia – Am J. Orthopsychiatry, 26: 556 – 566.
Rapin I, Tuchman RF. What is new in autism?. Curr Opin Neurol. Apr 2008;21(2):143-9. [Medline].
Rappaport L (2010) - Autism Spectrum Disorders - Separating Myth From Fact, Pri-Med
Rutter M (1978) – Diagnosis and Definition In Autism. A reappraisal of concepts and treatment - Ed. M. Rutter and E. Schopler.
New York: Plenum Press.
Taylor B, Miller E, Farrington CP, Petropoulos MC, Favot-Mayaud I, Li J, et al. Autism and measles, mumps, and rubella vaccine:
no epidemiological evidence for a causal association. Lancet. Jun 12 1999;353(9169):2026-9. [Medline].
Thompson WW, Price C, Goodson B, Shay DK, Benson P, Hinrichsen VL, et al. Early thimerosal exposure and neuropsychological
outcomes at 7 to 10 years. N Engl J Med. Sep 27 2007;357(13):1281-92.[Medline].
Retraction--Ileal-lymphoid-nodular hyperplasia, non-specific colitis, and pervasive developmental disorder in children. Lancet.
Feb 6 2010;375(9713):445. [Medline].
Thompson WW, Price C, Goodson B, Shay DK, Benson P, Hinrichsen VL, et al. Early thimerosal exposure and neuropsychological
outcomes at 7 to 10 years. N Engl J Med. Sep 27 2007;357(13):1281-92.[Medline].
Wing L (1988) - The continuum of autistic characteristics. In E. Schopler & G.B Mesibov (Eds) Diagnosis and Assessment in
Autism. New York. Plenum.
71