Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
•PRINCIPATUL – perioada
în care Împaraţii şi Senatul participa
în comun la guvernare
ATRIBUŢIILE IMPERIALE
I M PE RAT O R
PRINCEPS
TRIBUNUL
PLEBEI CONSUL
SENATUS
PONTIFEX PATER
MAXIMUS AUGUSTUS
PATRIAE
DINASTIILE IMPERIALE
DIN PERIOADA PRINCIPATULUI
1. DINASTIA
IULIA-CLAUDIA
(14 î. Chr-68 d.Chr)
2. DINASTIA
FLAVILOR (69-96)
3. DINASTIA
ANTONINILOR (96-192)
4. DINASTIA
SEVERILOR (193-235)
S.
P. DINASTIA IULIA-CLAUDIA (14 î. Chr-68 d. Chr)
Q.
R. DINASTIA FLAVILOR (69-96)
I MPERIUM R OMANUM
Organizarea Imperiului:
Provincii Senatoriale (de interior)
Provincii Imperiale (de frontieră)
Perioada de mari cuceriri, iniţiată
de Octavian: Raetia, Noricum,
Pannonia,Britannia, Moesia, Illyricum
N. Spaniei
Perioada de ordine şi prosperitate
Perioadă de mari realizări arhitectonice
DINASTIA ANTONINILOR
(96-192)
PAX
ROMANA
CARACTERISTICI
Fondator: DIOCLETIAN (284-305)
Introduce tetrarhia: guvernarea în patru
Monarhie absolută, declarată de origine divină
avand la baza “Cultul Soarelui” –Sol Invictus
Impăratul se declară:
DOMINUS et DEUS
STĂPÂN şi ZEU
CONSTANTIN CEL MARE
306-337
Prin Edictul de
toleranţă de la Milano, declară
crestinismul “religio recepta”
(313)
Fondează a doua capitala a
Imperiului: C-tinopol (1330)
Constantin si urmaşii săi
se declară “alesii lui D-zeu pe Prin reformele lui Diocletian si
C-tin, Imperiul se transformă dintr-o
pământ”, “imaginea vie a lui magistratură de tip republican
Christos” intr-o monarhie absolută de drept
divin
TEODOSIUS I
(379-395)
476 – Disparitia Imperiului Roman de Apus
'Imperiul Roman ne-a demonstrat acest lucru şi ştim toţi asta - marile
imperii se prăbuşesc dacă graniţele lor nu sunt bine protejate'.
“ Roma a profitat din greselile adversailor ei; a tras foloase dinn
pozitia ei geografica; a manevrat cu afinitati entice; a adoptat de
timpuriu principiul federalist si, printr-o asimilare progresiva, a
extins limitele unei colectivitati capabile sa aiba o constiinta
nationala si un simt al ordinii- ordinea romana.”
Rraymond Bloch, Jean Cousin, “ Roma si destinul ei”