Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Francis Bacon
George Călinescu
2
* Una dintre cele mai interesante experienţe pe care le
putem efectua în propria bucătărie este de a încerca să
introducem un ou fiert foarte bine şi ulterior decojit într-o
sticlă de lapte cu diametrul mai mic decât cel al oului.
Procedura este extrem de simplă şi constă în aprinderea
câtorva hârtiuţe şi introducerea lor în interiorul sticlei (se
pot folosi beţe de chibrit în locul hârtiei), urmată de
poziţionarea oului pe gura sticlei de lapte. Nu vor trece
decât câteva secunde şi oul se va afla în interiorul sticlei.
Foarte simplu şi spectaculos! Care este explicaţia? La
începutul experimentului, când oul se află în echilibru,
poziţionat deasupra sticlei, forţele care acţionează asupra
lui se anulează reciproc. Presiunea aerului din cameră
creează o forţă care adunată cu greutatea oului anulează
efectul produs de reacţiunea sticlei la contactul cu oul şi
de forţa apărută datorită presiunii aerului din interiorul
sticlei. Conform principiilor newtoniene, pentru ca oul să
cadă, trebuie să creăm un dezechilibru între aceste forţe.
O variantă ar fi să împingem oul cu mâna în interiorul
sticlei, dar nu ne dorim asta şi, în plus, e posibil să-l
deteriorăm astfel. Dacă poziţionăm oul pe gura sticlei
exact la momentul când chibriturile sau hârtiile folosite se
opresc din ardere, aerul din interiorul sticlei va avea o
temperatură mai ridicată decât în mod normal. Cum sursa
de căldură a dispărut, aerul va începe să se răcească. Din
moment ce oul etanşeizează foarte bine interiorul sticlei,
aerul de acolo, odată cu scăderea temperaturii, pierde şi
din presiunea sa iniţială producând o forţă mai mică.
Apare o forţă rezultantă diferită de zero care acţionează de
sus în jos, oul fiind practic absorbit în interiorul sticlei
datorită diferenţei de presiune care apare între aerul „din”
3
şi cel „dinafara” sticlei.
* Pentru a deosebi un ou fiert tare de un ou moale se ia
oul fiert, se pune pe o farfurie şi îl învârtim repede ca
pe un titirez. Apoi îl atingem o clipă cu palma şi îi
oprim mişcarea. Dacă oul se va opri atunci el este
fiert „tare”. Oul „moale” dacă este oprit o clipă va
începe spontan să se învârtească. Explicaţia se
bazează pe proprietatea corpurilor numită inerţie :
când se pune capăt rotaţiei oului tare acesta rămâne
imobil. Când este moale numai coaja oului este
momentan imobilizată pe când lichidul din interior
continuă să se mişte, de aceea când se ridică mâna
de pe ou el se va roti din nou.
4
Particulele de zahăr
seamănă foarte mult cu
aceste nave. Ele trebuie să
se afle într-o poziţie din care
să poate ajunge la cealaltă
serie de particule şi să o
aprindă pe aceasta înainte
de a se stinge. La rândul ei,
aceasta trebuie să ajungă la
următoarea pentru ca
explozia să aibă loc.
Acest lucru e dificil de realizat în contexte domestice. Nu doar zahărul
explodează. Şi făina este alcătuită din carbohidraţi – multe molecule de zahăr
lipite unele de altele. Şi ea poate exploda în acelaşi mod ca zahărul. Acelaşi
lucru se poate întâmpla şi cu praful de cacao. Majoritatea materialelor
organice pot arde. Probabil şi bicarbonatul de sodiu.
5
FIZICA ŞI
VIEŢUITOARELE
CIRCULAŢIA SÂNGELUI
8
ZGOMOTUL ŞI STAREA DE
SĂNĂTATE
Pentru a ne imagina modul în care sunetele
puternice pot dăuna auzului, să luăm următorul
exemplu. Un raport asupra siguranţei
ocupaţionale compară cilii din urechea internă cu
spicele de grâu dintr-un lan, iar sunetul care intră
în ureche, cu vântul. O adiere uşoară, sau un sunet
încet, va mişca vârful spicelor de grâu fără să le
producă daune. Totuşi, dacă vântul se intensifică,
presiunea exercitatâ asupra firului de grău va
creşte. O rafală de vânt foarte puternică sau un
vânt mai slab ce bate continuu pe o perioadă
îndelungată poate provoca grâului daune
iremediabile sau chiar îl poate distruge complet.
9
ISAAC
NEWTON
Isaac Newton (1643 – 1727) a pus Acum însă se crede
bazele ştiinţei din timpul lui şi până în zilele că toată această
noastre. În fizică s-a remarcat prin poveste nu a fost
descoperiri în domeniul mecanicii şi opticii. decât invenţia
În domeniul mecanicii, cele trei legi de nepoatei lui
mişcare a corpurilor descoperite de el, Newton, Catherine
principiile de bază ale fizicii moderne, au Conduitt, care este
condus la descoperirea formulei legii singura persoană
atracţiei universale. În matematică a pus care a povestit
bazele aritmeticii alături de matematicianul vreodată această
german Gottfried Wilhelm Leibnitz. Lucrarea întâmplare şi asta
sa „Principiile matematice ale filozofiei după mulţi ani de la
naturale”, apărută în 1687, a constituit una moartea lui
dintre cele mai importante opere din istoria Newton, iar
ştiinţei moderne . istorioara a fost
Toată lumea ştie că Newton a descoperit publicată pentru
gravitaţia datorită unei întâmplări prima dată într-un
amuzante, asemănătoare cu cea prin care eseu de-al lui
Arhimede a descoperit volumul corpurilor şi Voltaire. Se crede
legea care îi poartă numele. Însă lucrurile astfel că fie
deşi par logice, sunt oarecum discutabile. Voltaire, fie
Faimoasa istorioară se pare a fi doar o nepoata, au
minciună de familie. În această legendă se inventat această
spune că într-o zi, când Newton stătea liniştit poveste, care a
sub un copac, un măr ar fi căzut din pom, prins însă la public
lovindu-l. Şi atunci se pare că i-ar fi venit şi a rămas în istorie.
ideea care a dus la legea gravitaţiei.
10
Isaac Newton a fost primul care a demonstrat că, atât căderea corpurilor pe
suprafaţa Pământului cât şi mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul nostru,
mişcarea de rotaţie a planetelor în jurul Soarelui sau traiectoriile ciudate ale
cometelor sunt toate guvernate de una şi aceeaşi lege: a atracţiei universale.
Totuşi, ideea a fost formulată abia în jurul anilor 1680, iar spre sfârşitul vieţii,
Newton a spus că începuse să se întrebe dacă n-ar trebui luată în considerare
posibilitatea prăbuşirii Lunii pe Pământ atunci când observase căderea unui
măr din pom.
Mare parte din viaţa sa Newton a avut conflicte de idei cu alţi oameni de
ştiinţă: Hooke, Leibnitz şi Flamsteed. Drept dovadă lucrarea sa „Optics” a fost
publicată în anul 1704 după moarte lui Hooke cu care a avut divergenţe de
idei privind lumina.
Isaac Newton a prevăzut sfârşitul lumii în anul 2060, potrivit manuscriselor
celebrului fizician, prezentate la Universitatea Ebraică din Ierusalim în iunie
2007.Aceasta este pentru prima dată, din 1969, când manuscrisele respective
pot fi văzute de public, în cadrul unei expoziţii intitulată "Secretele lui
Newton".
Într-o scrisoare datată in 1704, Isaac Newton, pasionat şi de teologie, face un
calcul pe baza unui fragment din Biblie. Din punctul lui de vedere, trebuie să
treacă 1260 de ani de la re fondarea Sfântului Imperiu Roman, (de către Carol
cel Mare, care a avut loc in anul 800), până la „sfârşitul timpurilor”.
Biblioteca Naţională a Universităţii Ebraice din Ierusalim, a moştenit
manuscrisele savantului, de la un colecţionar.
Între anii 1689 – 1701 Isaac Newton a ocupat funcţii de conducere
în Parlamentul englez şi la Universitate, dovedindu-se un bun administrator.
14
El studise deja efectul razelor catodice, raze
care apar în momentul în care curentul
electric trece printr-un gaz extrem de
rarefiat. În noiembrie 1895, a descoperit că,
dacă tubul prin care trece sarcina electrică
este izolat cu un carton negru pentru a
exclude orice sursă de lumină, în condițiile
lucrului într-o cameră obscură, un carton
care are pe una din suprafețele sale
platinocianidă barică devine fluorescent,
chiar dacă este la o depărtare apreciabilă de
tub. Röntgen a mers mai departe și a
observat că același fenomen, al înregistrării
transparenței unui corp, are loc și folosind
plăci fotografice.
Prima radiografie din lume a fost făcută la
scurt timp de către Röntgen, surprinzând
pe clișeele fotografice oasele și inelul unei
mâinii a soției sale. De aici, savantul a
dedus că oasele sunt mult mai puțin
permeabile pentru razele X, reliefându-se
mai dur, ca și inelul soției sale. Din 1895,
și-a petrecut restul vieții în laborator
studiind acest fenomen. Moartea lui, în
1923, drept urmare a unui carcinom
intestinal, nu este o consecință directă a
experimentelor sale cu razele X pentru că
a fost unul dintre primii savanţi care au
folosit ecrane plumbate pentru protecţia
la radiaţii. 15
Spirit deschis la tot ce este nou, Eminescu a fost puternic atras
de cunoştinţele ştiinţifice ale timpului său, acestea devenind
uneori chiar izvor al operei sale. Perioada în care a studiat la
Viena şi Berlin l-au apropiat pe Eminescu de operele unor nume
cunoscute şi recunoscute ale ştiinţei: Arhimede, Galileo Galilei,
Johannes Kepler, Isaac Newton, Daniel Bernoulli, Chales de
Coulumb, Brown, Robert von Mayer, James Joule şi alţii. În
sprijinul acestei afirmaţii stau nu numai poemele sale, ci şi
însemnările referitoare la probleme legate de fizică, însemnări
cuprinse în două caiete numite de Eminescu FIZIOLOGIE I şi
FIZIOLOGIE II .
Aceste manuscrise impresionează prin varatele domenii
abordate, dar şi prin modul personal de prezentare a
informaţiei ştiinţifice.
Sunt abordate aici noţiuni din domeniul mecanicii clasice newtoniene cum
ar fi: masa, acceleraţia, mişcarea rectilinie şi legea acesteia, forţa
gravitaţională, lucrul mecanic şi transformarea şi conservarea energiei
mecanice. Găsim notiţe referitoare la noţiunile de repaus, mişcare şi la
cauzele mişcărilor. Legile mişcării sunt formulate corect fără a fi însoţite de
relaţii matematice. Sunt enunţate principiile newtoniene ce guvernează
mişcarea corpurilor
Principiul fundamental al dinamicii este sugerat printr-un exemplu celebru în
fizică: dacă o locomotivă comunică unui tren într-o secundă o anumită
variaţie a vitezei, se cer două locomotive pentru a avea acelaşi efect asupra
unui tren de două ori mai greu.În unele cazuri găsim în caiete expresii
matematice ale unor legi fizice, care subliniază interesul poetului pentru
matematică şi fizică. Eminescu observă că fapte obişnuite, observate cu
atenţie, pot conduce la descoperi remarcabile. El citează în acest sens
exemplul lui Newton: printr-un măr ce cădea, Newton a fost dus la gândul că
greutatea nu e nimic altceva decât atracţia exercitată de Pământ asupra
16
corpului.
În însemnările sale ştiinţifice, Eminescu
foloseşte deseori modalitatea de expresie
specifică unui scriitor, exprimând noţiunile
într-o formă vie, colorată, de multe ori
comentariile sale devenind adevărate poeme
în proză. Principiul conservării materiei, pe
care-l considera o lege fundamentală a
tuturor fenomenelor din natură, este enunţat
în caietele sale din perspectiva diferitelor
tipuri de fenomene ( mecanice,
termodinamice, electrice, magnetice, etc.).
Cunoştinţele Pornind probabil de la acest principiu dar şi
referitoare la câmpul de la mitul vieţii de după moarte, a scris un
fizic sunt relevate nu poem sugestiv „Strigoii”, poem care ar putea
numai de rândurile fi considerat o prezentare lirică a două
consacrate planuri ale cunoaşterii umane „ cunoaşterea
noţiunilor de ştiinţifică şi cunoaşterea mitică ”.
electricitate sau Unele din cele mai reprezentative versuri
magnetism ce apar sunt datorate cunoştinţelor poetului
în Caiete, ci şi de referitoare la un domeniu al fizicii intens
versurile Glossei în studiat în sec. al XIX-lea: termodinamica.
care ideile de Eminescu era atras de problema energiei
continuitate din radiate de soare şi a efectelor acestuia
fizică sunt preluate asupra vieţii şi a atmosferei terestre .
ca fiind Schimbul de materii între organismul viu şi
continuitatea vieţii, mediul exterior se realizează cu ajutorul
a ideilor. energiei solare, idee care-l face pe poet să
ajungă la o problemă mult discutată la acea
vreme de către fizicieni: resursele de energie
ale Soarelui.
17
18
Magneţii
Electromagnetism
20
PĂMÂNTUL CONSIDERAT CA UN
MARE MAGNET
21
ÎNTREBĂRI DESPRE CÂMPUL
MAGNETIC AL PĂMÂNTULUI
De ce este Pământul
magnetizat? Care este originea
câmpului magnetic terestru?
Nimeni nu ştie cu precizie
răspunsul la această întrebare.
Există doar ipoteze. Unii Indică busolele cu adevărat
oameni de ştiinţă consideră că nordul?
miezul lichid al planetei, care Atunci când o busolă se roteşte
are în componenţă metale liber, câmpul magnetic terestru
precum fierul şi nichelul, dă exercită un cuplu de forţe asupra
naştere câmpului magnetic acului acesteia care, în consecinţă,
datorită dispunerii şi mişcării se roteşte pentru a indica nordul.
sarcinilor electrice din Când privim o busolă spunem că
compoziţia atomilor acestor acul acesteia, de fapt capătul
elemente chimice. Efectul este acestuia marcat ca fiind nordul, ne
cunoscut sub numele de efect indică în ce direcţie este acest
de dinam şi s-ar produce punct cardinal. Ştim însă că
datorită mişcării în convecţie a magneţii funcţionează după
sarcinilor electrice prezente în principiul "polii opuşi se atrag".
structura nucleului exterior al Asta înseamnă că ceea noi numim
Pământului. Această teorie a polul nord, zonele arctice, se
dinamului încearcă să descrie comportă de fapt ca polul sud al
procesele prin care un fluid unui magnet imens. Cu alte
bun conductor din punct de cuvinte, "polul nord" arctic este de
vedere electric aflat în mişcare fapt polul sud, iar polul sud pe care
de rotaţie şi de convecţie îl asociem cu toţii Antarcticii este
poate genera şi întreţine un de fapt polul nord al acestui
asemenea câmp magnetic. magnet imens care este Pământul.
22
Când, unde şi de către cine a fost localizat pentru prima dată nordul
magnetic?
Prima expediţie care a atins polul nord magnetic a fost condusă de James
Clark Ross, care l-a localizat lângă Capul Adelaide, în peninsula Boothia, la
data de 1 iunie 1831. La rândul său, Roald Amundsen a stabilit în 1903 că
polul nord magnetic se deplasase puţin faţă de locaţia stabilită în 1831. Au
urmat observaţile efectuate de oameni de ştiinţă angajaţi de guvernul
canadian, care au stabilit a treia locaţie a polului nord magnetic pe lacul
Allen de pe insula Prinţul de Wales 23
Pământul este „casa noastră“ a
tuturor. În sistemul nostru planetar,
Terra este o „prezenţă” neobişnuită,
iar noi avem toate motivele să ne
considerăm privilegiaţi, locuindu-l.
Fenomenele care au creat şi care
întreţin peisajele terestre, lumea
vieţii, îi sunt cu totul proprii. Pământul
are „personalitatea” şi
individualitatea lui cosmică. Anticii l-
au preţuit atât de mult încât l-au
considerat „centru” al Universului.
Fenomenele care au loc pe Pământ,
sunt datorate mai multor forţe printre
care şi forţa gravitaţională.
25
26
Mecanismele au avut încă din cele mai
vechi timpuri întrebuinţări în viaţa oamenilor.
Simplitatea construcţiei lor precum şi faptul
că au uşurat munca omului, au făcut ca ele
să se transmită din cele mai vechi timpuri
până la noi.
De exemplu pârghiile, scripeţii şi planul
înclinat se presupune că au fost folosite la
construcţia piramidelor.
Pentru că tehnica necesară construirii unor astfel
de giganţi a fost complexă, mulţi spuneau că au
fost construite de extratereştri, sau de către
egiptenii deţinători ai unei tehnologii avansate,
care a fost pierdută cu vremea.
Profesorul de studii
clasice Donald Redford
spunea că deşi
complicat, procesul
construirii nu este
imposibil de explicat.
27
Faraonii începeau construcţia
piramidelor în momentul urcării pe tron.
Pe lângă mulţimea muncitorilor, ei
foloseau şi două feluri de mecanisme : o
rampă (plan înclinat) exterioară şi o
rampă interioară.
28
Ce cauzează cutremurele ?
30
DIN MIRACOLELE ECHILIBRULUI
Introduceţi un ac de cusut
într-un dop de plută astfel
încât să iasă vârful acului din
acesta.
Înfingeţi în ambele părţi ale
dopului două furculiţe identice
( care au aceeaşi greutate ).
Aşezaţi cu atenţie sistemul
astfel construit să se sprijine
cu vârful acului pe buza gurii
unei sticle de sticlă ( 0,5 ml ).
Mişcaţi uşor o furculiţă şi
întregul sistem începe să se
rotească.
31
"A vedea mişcarea planetelor,
pietrelor şi mareelor sunt doar
exemple de mişcare a unui punct
mobil, conform unei legi; aceasta
constituie o abstractizare,
calităţile obiectelor curente fiind
reduse la proprietăţile primare de
masă, poziţie şi timp."
Ernest H.Hutten
32
Triunghiul Bermudelor
Câmp magnetic
Sunt bine cunoscute miturile legate de compasul care o ia
razna în Triunghiul Bermudelor. Legenda spune că Triunghiul
este unul dintre cele două locuri de pe planetă unde compasul
arată nordul corect, în comparaţie cu nordul magnetic.
Navigatorii ştiu că trebuie să calibreze compasul pentru a
compensa deviaţia, fiind condiţionaţi de poziţia pe glob. În timp
ce Triunghiul Bermudelor era in secolul 19 un loc în care
compasul arăta nordul corect, câmpul magnetic al Pământului
se schimbă şi odată cu el variaţia compasului.