INJECŢIA

INJECŢIA INTRADERMICA

Definiţie  Introducerea strict intradermic

de soluţii izotone – în organism, prin
intermediul unui ac fin cu vârf tăiat scurt ataşat
la o seringă.
 INJECŢIA INTRADERMICĂ
Scop
•Terapeutic→desensibilizări faţă de alergenii
identificaţi sau imunoterapie în neoplazii, vaccinarea BCG.
•Diagnostic →testări la diverşi piogeni sau substanţe
medicamentoase cu uz therapeutic
•(xilină, diluţii din diverse antibiotice - Penicilină)
•→ testarea la tuberculină .
•Anestezic→infiltrarea dermică cu anestezic
 INJECTIA
INTRADERMICA
Locul injecţiei intradermice
•Se aleg regiunile în care reacţia locală determinată de
injecţia i.d. poate fi bine observată. Se preferă regiunile
anatomice puţin pigmentate, slab cheratinizate, cu pilozitate
redusă:
•Faţa anterioară a antebraţului – 1/3 medie ( 1/3 medie
antebrat stang in cazul IDR la tuberculina)
•Faţa externă a braţului şi a coapsei.
•În scop anestezic → pe orice suprafaţă a corpului
 INJECŢIA
INTRADERMICĂ

Materiale şi instrumente necesare

•Seringă de 1 ml cu ac fin cu vârf tăiat scurt.
•Material general pentru executarea unei
injecţii.
•Soluţia de injectat
 INJECŢIA INTRADERMICĂ
Pregătirea bolnavului
•a) PSIHICĂ:
•- Informaţi şi explicaţi pacientului procedura explicaţi
scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite
•- Obţineţi consimţământul informat
 INJECŢIA INTRADERMICĂ
• b) FIZICĂ:
• - Cercetaţi zonele de elecţie: regiunea anterioară a
antebraţului, faţa externă a braţului şi a coapsei
• - Stabiliţi locul pentru injecţie evitând zonele pigmentate,
decolorate sau infectate
• - Poziţionaţi pacientul în funcţie de locul selectat şi de
starea sa: decubit dorsal, poziţie şezândă, semişezândă
 INJECTIA
INTRADERMICA
Execuţie
•Verificarea prescriptiei si a identitatii pacientului
•Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi
de protecţie.
•Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă
evaporarea.
•Se întinde şi se imobilizează pielea antebraţului cu
policele, indexul şi mediusul mâinii stângi.
• Se introduce vârful acului în grosimea pielii,
tangenţial pe suprafaţa pielii, la un unghi de 10-15
grade fata de planul cutanat, cu bizoul în sus, până
dispare complet orificiul acului.
• Se injectează lent solutia (0,1 ml) în grosimea stratului
dermic.
• Se formează o papulă albă de aspectul cojii de
portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2 mm la
0,1 soluţie injectată.
• Se retrage acul fără a aplica tampon la locul
puncţiei.
• Se ordonează materialele folosite.
• Citirea reactiei locale se face dupa 20-30 minute in
cazul testarii sensibilitatii la medicamente, sau 72 ore
in zacul IRD la tuberculina
 INJECTIA INTRADERMICA
Incidente şi accidente
•Revărsat lichidian→ când acul a intrat parţial în derm.
•Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei
cu aspect de coajă de portocală → când acul a
pătruns prea profund.
•Lipotimie, reactie anafilactică sau chiar şoc→ când
se introduc soluţii alergene.
•Tulburări trofice → din cauza distensiei puternice prin
injectarea de soluţii hipotone.
•Necroza unor porţiuni de tegument → prin reacţie intensă
la locul injecţiei.
 INJECTIA INTRADERMICA
Observaţii
•Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe
orice suprafaţă a corpului → obligatoriu după
testarea sensibilităţii organismului la
anestezic!
•În cazul efectuării testelor alergologice, se
pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de
Hidrocortizon, cardiotonice.
•Nu se injectează în regiunile cutanate cu foliculi
piloşi.
 INJECTIA
INTRAMUSCULARA
Definiţie
•Introducerea de substanţe
medicamentoase – soluţii izotone
cristaline, uleioase sau a unei
substanţe coloidale în stratul muscular,
prin intermediul unui ac ataşat la o
seringă
 INJECTIA
INTRAMUSCULARA
Scop
•Terapeutic . Efectul medicaţiei administrate
i.m. se instalează mai lent faţă de i.v., dar
mai rapid de 4-5 ori decât cele s.c. Efectul
maxim se instalează în aproximativ 20-45 de
minute de la injectarea i.m.
 INJECŢIA
INTRAMUSCULARĂ
Locul injecţiei intramusculare
•Regiunea supero-externă fesieră, deasupra
marelui trohanter – (pătratul supero-extern
fesier).
•Muşchii externi şi anteriori ai coapsei – 1/3
mijlocie.
•Muşchiul deltoid.
•La sugari – regiunea mijlocie a coapsei
 INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
Materiale şi instrumente necesare
•Material general pentru executarea unei
injecţii.
•Seringă de capacitate adaptată cantităţii de
medicament ce trebuie injectată.
•Ac intramuscular lung (4, 5, 6, 7 cm) cu
bizou lung.
•Soluţia medicamentoasă
 INJECŢIA
INTRAMUSCULARĂ
Pregătirea bolnavului
•Se identifică , se anunţă bolnavul şi se
explică tehnica şi necesitatea ei.
•Se aşează bolnavul în repaus – în decubit
ventral, lateral, şezând sau în picioare.
•Se dezveleşte locul ales.
 INJECŢIA
INTRAMUSCULARĂ
Execuţie
•Verificarea presciptiei
•Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de
protecţie.
•Obişnuit se injectează la nivelul pătratului supero-extern fesier.
•Se dezinfectează locul injecției cu alcool.
•Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată –
muşchiul să fie moale.
•Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate
şi siguranţă.
•Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă şi se injectează lent.
•Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona
pentru accelerarea resorbţiei.
 INJECŢIA
INTRAMUSCULARĂ
Intervenţii după tehnică

•Se aşează bolnavul comod, în

repaus, 5-10 minute..
•Se ordonează materialele folosite
 INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
Incidente şi accidente
•Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii
nervoase – se retrage acul şi se schimbă locul injecţiei.
•Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.
•Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical.
•Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare a medicamentului.
•Hematom.
•Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.
•Flegmon – supuraţieseptică prin nerespectarea normelor de asepsie şi
antisepsie.
•Embolie uleioasă –introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas
de sânge.
•Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.
•Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin
refolosirea seringilor şi acelor
 INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
Observaţii
•Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese
tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
•Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă
periodic locul.
•Verificarea poziţiei acului pentru soluţiile colorate se
face prin detaşarea seringii.
•Cantitatea maximă de medicament injectat este de 5 ml
→pentru a nu se mări riscul de infecţii – abces postinjectabil.
 INJECŢIA
SUBCUTANATĂ
Definiţie
• Introducerea în organism de substanţe
medicamentoase lichide izotone, cristaline
nedureroase solutie,(max. 1,5 ml) prin
intermediul unui ac în ţesutul celular
subcutanat (hipoderm).
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
Scop
•Terapeutic → injectarea soluţiilor cristaline,
perfuzie subcutanată hidratantă
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
Locul injecţiei subcutanate
•Locuri frecvent utilizate:
– Faţa externă a braţului.
– Faţa superoexternă a coapsei.
– Flancurile peretelui abdominal.
•Regiunea deltoidiană.
•Regiunea supra- şi subspinoasă a omoplatului.
•Regiunea subclaviculară.
•Regiunile centrale fesiere.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
Materiale şi instrumente necesare
•Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament
ce trebuie injectată.
•Ac steril hipodermic, lung de 30-52 mm şi diametru de
6/10, 7/10, 8/10, cu bizou lung.
•Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau soluţie
uleioasă în cazuri speciale.
•Material general pentru executarea unei injecţii.
•Soluţie dezinfectantă → alcool, tinctură de iod, eter,
benzină iodată
 INJECŢIA
SUBCUTANATĂ
Pregătirea pacientului
•a) PSIHICĂ:Se anunţă bolnavul şi se explică scopul,
efecte dorite şi nedorite, orarul de administrare dacă este
cazul, se obţine consimţmântul informat
•b) FIZICĂ:
• Asiguraţi intimitatea pacientului
• Aşezaţi pacientul în funcţie de starea sa, → în mod
obişnuit se aşează pacientul în poziţie şezândă cu mâna
sprijinită pe şold sau în decubit dorsal
•Se dezveleşte locul ales.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
Execuţie
•Verificati prescripţia şi identitatea pacientului
•Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de
protecţie.
•Se dezinfectează locul puncţiei.
•Cu policele şi indexul mainii nedominante se face un pliu cutanat.
•Se puncţionează pe direcţia axului longitudinal al cutei, acul
ataşat seringii fiind cu bizoul în sus, intrând în profunzimea
stratului subcutanat, la o adâncime de 2-4 cm →
paralel/perpendicular cu suprafaţa regiunii.
•Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
•Se relaxează pliul şi se injectează lent, cu presiune uşoară pentru
a nu destinde brusc ţesutul subcutanat.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
Intervenţii după tehnică
•După injectare se aplică o compresă şi se
retrage acul brusc, masând uşor zona pentru
a închide traiectoria acului şi a favoriza
circulaţia locală în vederea accelerării
resorbţiei.
•Resorbţia începe după 5-10 minute de la
injectare
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
Incidente şi accidente
•Durere violentă – prin lezarea unei terminaţii
nervoase sau distensia bruscă a ţesuturilor.
•Durere – la administrarea de soluţii de NaCl.
•Ruperea acului.
•Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de
administrare a solutiilor medicamentoase.
•Hematoame, echimoze
• Abces – prin infectarea hematogenă.
•Infecţii – prin nerespectarea normelor de igienă
 INJECŢIA
SUBCUTANATĂ
Observaţii
•Se evită injectarea repetată în acelaşi loc → se schimbă
periodic locul.
•NU se injectează substanţe iritante.
•NU se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese
tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
•Este STRIC INTERZIS a se administra pe această cale clorură
de sodiu.
•Prin acelaşi ac se pot injecta mai multe fiole de medicament, fie
prin detaşarea seringii şi reîncărcarea ei, fie prin adaptarea altei
seringi deja încărcată.
•Dacă cantitatea de soluţie injectabilă este mai mare se schimbă
direcţia acului sub piele fără a fi scos din locul pe unde
traversează pielea.
 INJECTIA
INTRAVENOASA
Definitie
• -introducerea unei solutii medicamentoase
in ciculatia venoasa. Pe aceasta cale se
introduc solutii izotonesi hipertone care nu
sunt caustice pentru testul muscular sau
subcutanat.
 INJECTIA INTRAVENOASA
Scopuri:
•Injecţiai.v. se efectuează în scop
•diagnostic (de exemplu substanţele
radioopace) sau
•terapeutic.
 INJECTIA
INTRAVENOASA
Contraindicaţii:
•Refuzul pacientului;
•Alergie medicamentoasă cunoscută la
drogul respectiv;
•Medicament liposolubil sau iritant
 INJECTIA INTRAVENOASA
Sediul injecţiei i.v.:
•Pt adm tratamentului i.v. la adult se aleg venele accesibile ale
membrului superior nondominant: vena cefalică, vena
bazilică, vena medio-cubitală, vena radială sau arcada
venoasă dorsală a mâinii. La nou născut se utilizează venele
membrului inferior (arcada venoasă dorsală a piciorului, venele
gambei) şi venele epicraniene.
•In cazul pacienţilor cu tratament parenteral i.v. de lungă
durată ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre
capătul distal spre cel proximal al membrelor.
•Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei
articulaţii
INJECTIA INTRAVENOASA
 INJECTIA
INTRAVENOASA
PREGĂTIREA MATERIALELOR
•Tavă medicală/cărucior
• Fiolă sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipertonă
• Ace sterile cu bizoul ascuţit dar scurt- 20-21 G pt adult ;
24 G pt nou-nascut si sugar si 22 G pentru copil
• Seringi sterile cu amboul excentric, de capacităţi adecvate
cantităţii de medicament prescris
• Comprese sau tampoane cu alcool si mănuşi de unică
folosinţă
• Materiale pentru puncţia venoasa
 INJECTIA
INTRAVENOASA
PREGĂTIREA PACIENTULUI

•a) PSIHICĂ:
•- Informaţi pacientul despre procedură
•- Explicaţi-I scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite;
•- Obţineţi consimţământul informat
 INJECTIA
INTRAVENOASA
• b) FIZICĂ:
• Asiguraţi intimitatea pacientului
• Verificaţi locurile de elecţie, evitând zonele cu echimoze, cu
pilozitate accentuată sau cu infecţie
• Stabiliţi locul pentru injecţie: venele de la plica cotului –
bazilica sau cefalică; venele de pe partea dorsală a mâinii,
venele de pe partea posterioară a gambei, venele
epicraniene (la copii); venele jugulare
• Poziţionaţi pacientul în siguranţă în funcţie de locul ales şi
de starea sa; decubit dorsal, poziţie semişezândă
Tehnica:
•asistenta îşi spală mâinile , imbraca manusile
•pregateste seringa cu solutia medicamentoasa, schimba acul,
scoate aerul din seringa
•alege locul puncţiei, aplică garoul la 8-10 cm deasupra locului
unde se punctioneaza, se strange pt. a se face staza,
dezinfectează locul puncţiei;
•se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă)
•se verifica prezenţa acului în lumenul vasului ,trăgând uşor
pistonul seringii.
•se injectează lent
•in timpul administrarii se supravegheaza faciesul pacientului.
•se verifică, periodic, dacă acul este în venă
•când injectarea s-a terminat ,la locul puncţiei se aplică tamponul
se retrage brusc acul,;
 INJECTIA
INTRAVENOASA
Incidente şi accidente
• injectarea soluţiei paravenos, manifestată prin tumefierea
ţesuturilor si durere -se încearcă pătrunderea acului în lumenul
vasului, continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc
• flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor
substanţe iritante (injectare lenta)
• valuri de căldură, senzaţia de uscaciune in faringe (injectare
lenta)
• hematom prin străpungerea venei,
• ameţeli, lipotimie, colaps (se intrerupe injectia, se anunta
medicul)
 DE RETINUT
• -vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel
puţin 24 h, de aceea nu se vor repeta injecţiile în aceeaşi
venă la intervale scurte
• -dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile
trebuie să se repete, puncţiile se vor face totdeauna mai
central faţă de cele anterioare
• -dacă s-au revărsat, în ţesutul paravenos, soluţiile
hipertone (calciu clorat, calciu bromat) va
• fi înştiinţat medicul pentru a interveni, spre a se evita
necrozarea ţesuturilor