Razele X

Producere, proprietăţi
interacţiuni

Șef de lucrari
Dr.BUSUIOC VSILE
 Istoricul descoperirii razelor X

8 noiembrie 1895
Experimentele efectuate de Wilhelm
Conrad Röntgen (1845 – 1923),
profesor de fizica la Universitatea
din Würzburg (Germania),
folosind un tub Hittorf-Crookes
prima radiografie- mana sotiei lui
rontgen 8 noiembrie 1895
14 ian. 1896, Otto Walkhoff, prima
radiografie dentara
CERCETATORI ROMANI
Prof. Hurmuzescu- Iasi
Prof. Severeanu si Gerota la Sp.
Coltea
WILHELM CONRAD RONTGEN
 Razele X

Atomul Razele X sunt de tip

electromagnetic (propagarea
energiei sub formă de unde
electromagnetice)
Ele sunt produse prin
interactiunea dintre electronii
puternic accelerati in
tubul rontgen si electronii ce
Electroni formează norul electronic
Nucleoni orbital al atomilor.
 Razele X

Spre deosebire de alte radiaţii electromagnetice(cum sunt

razele alfa si gamma), razele X au efec ionizant mult mai
redus şi o distanţă de penetrare a materiei vii mult mai
mare.
Ca în cazul oricăror radiaţii electromagnetice, caracterul dual
(raze-particula) al acestora face ca unele fenomene să
poată fi explicate mai uşor considerând aspectul
corpuscular al radiaţiilor.
 Razele X

Conform acestei interpretări, radiaţiile X pot fi considerate ca

particule microscopice care au proprietatea de a se deplasa
cu viteza luminii (300000km/s), nu au masă de repaus şi nu
sunt încărcate cu sarcină electrică.

Energia unei astfel de particule este dată de relaţia:

E=hυ,
unde h este constanta lui Plank si are valoarea 6.626176x10-34 J.s
 Razele X

Considerarea razelor X ca unde electromagnetice

permite explicarea fenomenelor de reflexie,
refracţie, difracţie şi polarizare,
Pe de alta parte ,considerarea razelor X drept
particule în mişcare permite explicarea
fenomenelor de interacţiune cu materia.
 Razele X
Radiaţiile electromagnetice sunt caracterizate de frecvenţa de
oscilaţie (în herzi) sau de lungimea de undă.
Lungimea de undă este exprimată în nanometri
(1nm=1/1000000000m) sau în Ångrstromi
(1Å=1/10000000000m).
Legătura dintre lungimea de undă şi frecvenţă este dată de relaţia:
υ =c/λ,
unde λ este lungimea de unda, υ este frecvenţa, iar c este viteza
luminii şi este o constantă universală.
unde h este constanta lui Plank si are valoarea 6.626176x10-34 J.s
 Razele X

Se consideră a fi radiaţii X, radiaţiile

electromagnetice având lungimea de undă
cuprinsă între 0,1 şi 150 Å.
În cadrul spectrului electromagnetic, radiaţiile X se
găsesc între radiaţiile gamma şi radiaţiile
ultraviolete.
Sunt considerate ca utile explorărilor medicale
radiaţiile X având lungimea de undă cuprinse
între 0,1 şi 0,5 Å.
 Producerea razelor X
Pentru producerea radiaţiilor X sunt necesare
îndeplinirea a 4 condiţii:
Generarea de electroni
Accelerarea electronilor la viteze mari
Concentrarea electronilor
Frânarea bruscă a electronilor
 Producerea razelor X
Electroni cu energie mare lovesc o tinta (metalica) sub un unghi
de 45 de grade unde doar o mica parte a energiei lor este
convertita in radiatie

Energie
inalta,mai
mare de tinta
1MeV

Energie joasa
sau medie,intre
10 si 400KeV
 Producerea razelor X

Distributia unghiulara: radiatia X de mare energie este

directionata preponderent “inainte”, in timp ce radiatia X
de energie joasa este emisa in principal perpendicular pe
fasciculul incident
de electroni
 Producerea razelor X

Eficienta de producere: in general, cu cat energia este mai

mare,cu atat este mai mare eficienta de producere a
radiatiei X - aceasta inseamna ca la energii joase cea mai
mare parte a energiei electronilor (>98%) este transformata
in caldura (radiatii infrarosii) si, numai 1-2% este
transformată în energia electromagnetică a razelor X.
 Obtinerea de raze X

1 – catodul; 2 – filamentul catodului; 3 – focar termic-optic;

4 – anodul; 5 – spaţiu sub vid; 6 – diafragm plumbat;
7 – fascicul util de Rx
Radiaţiile X rezultate sunt emise în toate direcţiile şi
numai cele care trec prin fereastra cupolei alcătuind
radiaţia incidentă sunt utilizate pentru realizarea
radiografiilor.
 Proprietăţi ale razelor X
Razele X nu sunt detectabile de către simţurile
omului. Această proprietate este important de
cunoscut ţinând cont de efectele nocive pe
care le pot avea aceste raze( persoanele aflate
într-o zonă cu raze X nu pot sesiza prezenţa
acestora astfel încât să-şi poată lua măsurile
de protecţie necesare).
Traiectoria razelor X este rectilinie.
Viteza razelor X este egală cu viteza luminii.
 Proprietăţi ale razelor X
Razele X sunt divergente. Chiar dacă razele sunt emise dintr-un
punct la nivelul focarului anodic, fascicolul rezultat are o
formă conică.
Această proprietate implică mai multe aspecte:
O dată cu creşterea distanţei faţă de sursa de raze X,
densitatea fascicolului (cantitatea de radiaţii pe unitatea
de suprafaţă) se va diminua. Acest lucru are repercusiuni
asupra calităţii imaginii care se va diminua în funcţie de
distanţa dintre originea fascicolului şi filmul radiografic.
Dispersia razelor X trebuie luată în considerare în cazul
problemei protecţiei contra radiaţiilor
Conicitatea fascicolului are influenţă asupra formării imaginii
radiografice prin unghiul de incidenţă faţă de filmul
radiologic.
 Proprietăţi ale razelor X
La trecerea prin diverse structuri materiale
fascicolul de raze X este atenuat.
Atenuarea reprezintă diminuarea
intensităţii fascicolului de raze X ca
urmare a interacţiunii dintre fotonii care
alcătuiesc fascicolul şi electronii periferici
ai atomilor ce alcătuiesc structura
materială.
 Proprietăţi ale razelor X
Interacţiunea se poate manifesta prin intermediul
următoarelor efecte:
efectul Compton – unul din fotonii care alcătuiesc
raza X interacţionează cu un electron periferic
cedându-i acestuia o parte din energia sa
cinetică. Fotonul este deviat faţă de direcţia
principală în timp ce electronul este proiectat pe
o direcţie diferită a de cea a razei X incidente.
Acest tip de atenuare apare în cazul substanţelor
cu număr atomic mic.
 Proprietăţi ale razelor X
efectul Thomson – unul din fotonii corespunzător
fascicolului de raze X în interacţiunea cu un
electron periferic îşi modifică direcţia de
deplasare dar îşi conservă energia cinetică.
efectul fotoelectric – unul din fotonii corespunzător
fascicolului de raze X în interacţiune cu un
electron periferic cedează acestuia întreaga
energie (şi deci dispare). Electronul este
proiectat pe o direcţie diferită de cea a fotonului
incident. Acest tip de atenuare apare în cazul
substanţelor cu număr atomic mare.
 Proprietăţi ale razelor X
Energia razelor X este absorbită de către
structurile materiale pe care acestea le
străbat. Absorbţia se realizează prin
intermediul efectului Compton şi a
efectului fotoelectric. În cazul în care
întreaga energie a fascicolului de raze X
este absorbită, toţi fotonii sunt suprimaţi,
spunem că acesta a fost complet absorbit.
 Proprietăţi ale razelor X
Conform legii lui Bragg şi Pierce, absorbţia
razelor X este proporţională cu densitatea
materialului, cu grosimea corpului
străbătut, cu cubul lungimii de undă şi cu
puterea a 4-a a numărului atomic şi poate
fi exprimată prin relaţia: Abs=Z4.λ3.g.ρ
unde Z este numărul atomic, λ este lungimea
de undă, g este grosimea materialului şi ρ
este densitatea acestuia.
 Proprietăţi ale razelor X

În interacţiune cu anumite substanţe razele X

produc un efect luminos denumit
luminescenţă. Fenomenul de luminescenţă
are două componente:
fluorescenţa – este fenomenul prin care razele
X, prin interacţiune cu anumite substanţe
determină ca acestea să emită radiaţii în
spectrul vizibil.
 Proprietăţi ale razelor X

fosforescenţa – este fenomenul prin care

radiaţia vizibilă emisă continuă şi după
încetarea interacţiunii dintre razele X şi
substanţele fosforescente.
În cazul radiologiei dentare proprietatea de
luminescenţă a razelor X este utilizată
pentru îmbunătăţirea imaginilor
radiografice prin folosirea foliilor
(ecranelor) întăritoare.
 Proprietăţi ale razelor X
Radiaţiile X au proprietatea de a impresiona
pelicula fotografică. Această proprietate se
bazează pe efectul fotochimic care constă în
descompunerea unei emulsii de bromură de
argint datorită capacităţii de ionizare a razelor
X. În procesul de developare, zonele intens
ionizate vor reţine argintul care va conferi o
tentă închisă zonei în timp ce în zonele puţin
iradiate argintul va fi îndepărtat rezultând o
tentă deschisă. Această proprietate este folosită
pentru impresionarea filmelor radiografice.
 Proprietăţi ale razelor X

În interacţiune cu materia vie, razele X pot

produce modificări biologice datorită
capacităţii acestora de a produce ionizări
ale atomilor tisulari. Aceste modificări pot
avea efecte imediate sau pe termen lung. De
asemenea, aceste efecte pot avea consecinţe
nocive, sau folosite în anumite condiţii în
cazul unor anumite afecţiuni pot avea efecte
benefice.
 Proprietăţi ale razelor X

În ceea ce priveşte nocivitatea radiaţiilor X,

acestea produc pe termen scurt efecte
somatice manifeste şi pe termen mediu
efecte somatice stocastice.
Efectele genetice produse de radiaţiile X sunt
pe termen lung şi se manifestă la generaţiile
următoare.