INSTRUMENTE FINANCIARE

Pieţe de capital : Anul II/A

2015

Prof. univ. dr.

GABRIELA ANGHELACHE

1
 INSTRUMENTE FINANCIARE

 Structura instrumentelor financiare

 Caracteristicile instrumentelor financiare

 Metode de evaluare

2
 INSTRUMENTE FINANCIARE

 valori mobiliare
 titluri de participare ale organismelor de plasament
colectiv
 instrumente ale pieţei monetare
 opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward
pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură
cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau
rentabilităţii ori alte instrumente derivate, indici financiari
sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în
fonduri băneşti
 opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward
pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură
cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri băneşti sau
pot fi decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre
părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident
care conduce la reziliere)
3
 INSTRUMENTE FINANCIARE

 opţiuni, contracte futures, swap-uri şi alte contracte

derivate în legătură cu mărfuri şi care pot fi decontate
fizic, cu condiţia să fie tranzacţionate pe o piaţă
reglementată şi/sau în cadrul unui sistem alternativ de
tranzacţionare
 opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward
şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri,
care pot fi decontate fizic, neincluse în categoria celor de
mai sus şi neavând scopuri comerciale, care au
caracteristicile altor instrumente financiare derivate,
ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt compensate şi
decontate prin intermediul unor case de compensare
recunoscute sau sunt subiect al apelurilor în marjă în mod
regulat
 instrumente derivate pentru transferul riscului de credit
 contracte financiare pentru diferenţe
4
 INSTRUMENTE FINANCIARE

 opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward

pe rata dobânzii şi orice alte contracte derivate în legătură
cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de
substanţe sau rate ale inflaţiei ori alţi indicatori economici
oficiali, care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi
astfel decontate la cererea uneia dintre părţi (altfel decât
în caz de neplată sau de alt incident care conduce la
reziliere), precum şi orice alte contracte derivate în
legătură cu active, drepturi, obligaţii, indici sau indicatori,
neincluse în prezenta definiţie, care prezintă
caracteristicile altor instrumente financiare derivate,
ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacţionate
pe o piaţă reglementată sau în cadrul sistemelor
alternative de tranzacţionare şi sunt compensate şi
decontate prin intermediul unor case de compensare
recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă în mod
regulat.

5
 INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE

Instrumentele de tipul contractelor futures şi opţiunilor sunt

contracte la termen ale căror elemente sunt standardizate de
către operatorul pieţei pe care se tranzacţionează.
Contractul futures este o înţelegere între două părţi de a
vinde sau de a cumpăra un anumit activ la un preţ prestabilit,
cu executarea contractului la o dată viitoare.
Opţiunile sunt contracte între un vânzător şi un cumpărător,
care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi obligaţia, de a
vinde sau a cumpăra un anumit activ la o dată viitoare, drept
obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei prime.
Opţiunile pot fi:
 de vânzare, atunci când cumpărătorul dobândeşte dreptul de a
vinde activul
 de cumpărare, atunci când dau dreptul de a cumpăra activul.

6
 INSTRUMENTE FINANCIARE STRUCTURATE

Instrumentele financiare structurate sunt instrumente

create pentru a răspunde celor mai diverse obiective
investiţionale care nu pot fi realizate prin instrumentele
financiare clasice disponibile pe pieţele de capital.
În cazul produselor structurate, activul suport poate varia
de la cursuri de schimb, la simple valori mobiliare sau
coşuri de valori mobiliare până la instrumente ale pieţei
monetare şi sunt combinate cu instrumente financiare
derivate. Complexe dar flexibile, produsele structurate
se adresează atât clienţilor persoane fizice cât şi
instituţiilor financiare sau corporaţiilor şi pot oferi accesul
investitorilor la pieţele dezvoltate, urmărind, în principal,
acoperirea riscurilor.

7
 VALORI MOBILIARE
Valori mobiliare sunt:
 acţiuni emise de societăţi comerciale şi alte valori mobiliare echivalente
ale acestora, negociate pe piaţa de capital;
 obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titlurile de stat cu scadenţă
mai mare de 12 luni, negociabile pe piaţa de capital;
 orice alte titluri negociate în mod obişnuit, care dau dreptul de a
achiziţiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb,
dând loc la o decontare în bani, cu excepţia instrumentelor de plată.
Tipul de valori mobiliare cuprinde valorile mobiliare care conferă aceleaşi
categorii de drepturi asupra emitentului sau drepturi de a achiziţiona
respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb (cum ar fi
acţiuni, obligaţiuni, warante, drepturi de preferinţă, drepturi de alocare).
Clasa de valori mobiliare cuprinde valorile mobiliare de acelaşi tip, care
au aceleaşi clauze şi caracteristici (valoare nominală, drept de vot,
drept de plată a dividendelor şi drepturi de preferinţă - pentru acţiuni şi
valoare nominală, dobândă, durată/scadenţă, condiţii de răscumpărare,
plan de rambursare, drepturi de conversie - pentru obligaţiuni). 8
 Caracteristici ale valorilor mobiliare

Trei elemente esenţiale caracterizează valorile mobiliare:

 valorile mobiliare sunt instrumente negociabile.
Negociabilitatea constă în posibilitatea transmiterii valorilor
mobiliare către alte persoane pe baza mecanismului cerere-
ofertă şi cu respectarea legislaţiei în vigoare;
 valorile mobiliare pot fi emise în formă materializată, pe
suport de hârtie, sau evidenţiate prin înscrieri în cont. În
practică, locul acţiunilor materializate este luat de acţiunile
dematerializate;
 valorile mobiliare conferă deţinătorilor acestora drepturi
patrimoniale şi nepatrimoniale. Aceste drepturi decurg din
caracteristicile emisiunii de valori mobiliare (dreptul de
coproprietate, dreptul la vot, dreptul de a obţine o remunerare
– dividend sau dobândă – dreptul de creanţă, dreptul de
preferinţă etc.)
9
 Valori mobiliare primare

Produsele primare ale pieţei de capital sunt acţiunile,

obligaţiunile şi produsele speciale generate de drepturile
conferite de acţiuni (drepturi de preferinţă, de atribuire, de
alocare, certificate de depozit pe acţiuni şi warante).
În raport cu modul de fructificare a plasamentelor, produsele
de bază pot fi:
 valori mobiliare cu venit variabil (acţiunile), caz în care nivelul
remunerării este dat de rezultatul financiar al exerciţiului şi de
politica promovată de emitent cu privire la repartizarea profitului;
 valori mobiliare cu venit cert (obligaţiuni corporative, obligaţiuni
municipale, titluri de stat cu scadenţă mai mare de 12 luni), pentru
care se asigură o fructificare prin dobândă. Certitudinea decurge
din faptul că emitentul se angajează irevocabil să plătească
dobânzi, indiferent de rezultatul financiar al activităţii desfăşurate.
În funcţie de condiţiile emisiunii, dobânda poate fi fixă sau
variabilă.
10
 Caracteristici acţiuni

Acţiunile reprezintă fracţiuni ale capitalului social şi

desemnează raportul juridic dintre deţinătorul de
acţiuni şi societatea emitentă.

Caracteristicile acţiunilor:
 fracţiuni ale capitalului social care au o
anumită valoare nominală
 fracţiuni egale ale capitalului social
 indivizibile
 instrumente negociabile.

11
 Clasificarea acţiunilor

După modul de identificare:

 nominative
 la purtător
Acţiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport
de hârtie, sau în formă dematerializată, prin înscrieri în cont.
Acţiunile dematerializate presupun existenţa unei înregistrări
electronice, respectiv pe suport magnetic. Atestarea calităţii de
acţionar se face printr-un extras de cont.
Acţiunile dematerializate pot fi numai acţiuni nominative.
În cazul acţiunilor la purtător nu se specifică numele
deţinătorului, iar acestea se materializează în formă fizică. Ele
se pot transmite fără nici o formalitate, cel care le deţine fiind
recunoscut ca acţionar.
Acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi
invers, prin hotărârea adunării generale extraordinare a
acţionarilor.
12
 Acţiuni ordinare

După drepturile pe care le generează, acţiunile se grupează în

acţiuni ordinare şi acţiuni preferenţiale.
Acţiunile ordinare reprezintă fracţiuni egale ale capitalului social
şi conferă drepturi egale deţinătorilor lor. Acestea reprezintă
dovada participării la societate.
Principalele drepturi pe care le conferă acţiunile ordinare sunt
dreptul la vot şi dreptul la dividend.
Emisiunea de acţiuni ordinare este modalitatea cea mai
simplă de atragere a capitalului, deoarece nu presupune o
plată la scadenţă (spre deosebire de orice împrumut).
Orice investiţie are ca scop fructificarea capitalului investit.
Investitorii în acţiuni ordinare pot obţine următoarele categorii
de venituri: dividendul, câştigul din capitalizare (dacă societatea
are un potenţial ridicat) sau câştigul din speculaţie (diferenţa
dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare).
13
 Acţiuni preferenţiale

Acţiunile preferenţiale conferă posesorului lor calitatea de

coproprietar şi asigură o rentabilitate minimă pe baza unui dividend
prioritar, care, de regulă, se plăteşte înaintea dividendelor la
acţiunile ordinare. Deţinătorii acţiunilor preferenţiale nu beneficiază
de dreptul la vot (în afara cazului în care a fost dispus altfel prin
contractul preferenţial).
Decizia de a emite acţiuni preferenţiale aparţine exclusiv
acţionarilor ordinari, şi o dată luată această decizie, trebuie
respectate două condiţii, şi anume:
 acţiunile preferenţiale să aibă aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile
ordinare;
 acţiunile preferenţiale să nu depăşească o pătrime din capitalul social.
Acţiunile preferenţiale pot fi oricând transformate în acţiuni
ordinare prin hotărârea adunării generale extraordinare a
acţionarilor.
Administratorii, directorii şi cenzorii societăţii nu pot fi titulari de
acţiuni cu dividend prioritar fără drept de vot.
14
 Acţiuni de trezorerie

Din punctul de vedere al emitentului şi în funcţie de treapta

atinsă în îndeplinirea rolului lor în cadrul autofinanţării,
acţiunile cunosc următoarele stadii:
 acţiuni autorizate
 acţiuni neemise
 acţiuni puse în vânzare
 acţiuni aflate în piaţă
 acţiuni de trezorerie.
Acţiunile de trezorerie nu sunt purtătoare de dividende, iar
dreptul de vot este suspendat pe perioada în care acestea
se află în patrimoniul societăţii. În cazul în care acţiunile sunt
incluse în activul bilanţului, în pasivul bilanţului se prevede o
rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.
În opoziţie cu acţiunile de trezorerie, acţiunile deţinute de
acţionari se numesc acţiuni în circulaţie.
15
 Dreptul de preferinţă

Dreptul de preferinţă este valoare mobiliară negociabilă,

care încorporează dreptul titularului său de a subscrie cu
prioritate acţiuni în cadrul unei majorări a capitalului social,
proporţional cu numărul de drepturi deţinute la data subscrierii,
într-o perioadă de timp determinată.
Dacă deţinătorii acţiunilor ordinare nu doresc să cumpere
acţiuni din noua emisiune, ei pot obţine totuşi un venit prin
vânzarea drepturilor de preferinţă dobândite pe piaţa
secundară pe care se tranzacţionează şi acţiunile cărora le
sunt ataşate. Drepturile de preferinţă sunt achiziţionate de
către investitorii care doresc să achiziţioneze acţiuni din noua
emisiune. Aşadar, aceste drepturi de preferinţă au valoare în
sine, de vreme ce-i îndreptăţesc pe posesorii lor să cumpere
acţiuni la un preţ mai mic decât preţul de piaţă, precum şi o
valoare de piaţă.

16
 Dreptul de atribuire

Dreptul de atribuire constă în participarea tuturor

posesorilor de acţiuni ordinare la majorarea capitalului
social prin încorporarea de rezerve. Acesta intervine direct
în situaţia distribuirii dividendului sub formă de acţiuni.
Practic, majorarea de capital social generează o
distribuire gratuită de acţiuni. Ca şi în cazul dreptului de
subscriere, acesta poate fi calificat drept valoare mobiliară
şi vândut pe piaţă dacă acţionarul urmăreşte să încaseze
un flux de numerar imediat.

Atât dreptul de subscriere, cât şi dreptul de atribuire sunt

negociabile, comportându-se pe piaţă ca orice valoare
mobiliară.

17
 Dreptul de alocare

Dreptul de alocare este valoarea mobiliară negociabilă, emisă

pe termen scurt, care certifică dreptul deţinătorului acestuia de
a primi o acţiune care îi va fi atribuită la momentul înregistrării
majorării capitalului social la depozitarul central. Numărul
drepturilor de alocare este egal cu numărul de acţiuni nou
emise iar raportul de alocare va fi de 1 acţiune la 1 drept de
alocare.
Drepturile de alocare se emit ataşat acţiunilor şi se
înregistrează la depozitarul central. Valoarea nominală a
dreptului de alocare este zero, acesta având numai valoare
intrinsecă dată de acţiunea ataşată. După închiderea perioadei
de derulare a ofertei publice primare de vânzare, persoanele
care au subscris şi plătit integrala acţiuni ca urmare a exercitării
dreptului de referinţă sau a subscrierii în cadrul ofertei publice
primare de vânzare, vor primi drepturi de alocare. Practic,
dreptul de alocare certifică faptul că posesorul acestuia deţine o
acţiune, care îi va fi atribuită ulterior.
18
 Certificate de depozit pe acţiuni

Certificatele de depozit pe acţiuni se emit atunci când o

societate străină intenţionează să listeze acţiuni sau
instrumente de debit admise deja la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată ori un sistem de tranzacţionare localizate într-o
altă ţară. Înainte de a fi listate pe o anumită piaţă, emitentul în
cauză trebuie să îndeplinească cerinţele impuse de către
respectiva piaţă.
Certificatele de depozit se pot emite prin ofertă publică iniţială
şi pot fi tranzacţionate şi pe OTC.
De regulă, investitorul în certificate de depozit pe acţiuni se
bucură de aceleaşi privilegii ca şi deţinătorul de acţiuni
obişnuite, ca de exemplu, drepturi de vot şi dividende.
Drepturile deţinătorului de astfel de instrumente financiare sunt
prevăzute în prospectul de emisiune al certificatului de
depozit.
19
 Certificate de depozit pe acţiuni

Emiterea de certificate de depozit pe acţiuni reprezintă o modalitate

pentru firmele străine din pieţele dezvoltate de capital de a avea
acces la alte pieţe şi de a coopta acţionari străini, evitând în acest
mod cerinţele uneori dificile şi stringente ale autorităţilor competente
din acele ţări. GDR-urile şi ADR-urile sunt avantajoase atât
pentru societatea emitentă, reducându-i cheltuielile de emisie şi
de administrare, cât şi pentru investitori, acestea constituind o
modalitate ieftină de a cumpăra acţiuni într-o societate străină şi de
a beneficia de unele facilităţi fiscale. Totodată, unele autorităţi sunt
mai flexibile în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare a rezultatelor
exerciţiilor financiare.

Din punctul de vedere al societăţii, emisiunea GDR-urilor va

însemna o expunere masivă a acesteia pe pieţele internaţionale,
dar şi o generare de capital ceea ce ar duce la o creştere a
lichidităţii acţiunilor. Investitorii străini vor beneficia astfel de o
diversificare a portofoliului, rata ridicată de rentabilitate a GDR-urilor
nefiind condiţionată de asumarea unor riscuri caracteristice
investiţilor străine directe.
20
 Warante

Warantele sunt valori mobiliare emise pe termen mai lung decât

drepturile de preferinţă. De obicei, apar pe piaţă ca parte a unui
titlu (de exemplu, a unei acţiuni ordinare sau a unei obligaţiuni),
care poate fi emis în una sau mai multe serii. Warantele nu au
numai valoare de conversiune, ci şi valoare ca vehicule
tranzacţionabile. Preţul lor creşte proporţional cu creşterea
preţului valorii mobiliare pe care o însoţesc şi este apropiat
preţului de conversie.
Valoarea de piaţă a unui warant are două componente:
 valoarea intrinsecă
 prima.
Valoarea intrinsecă este diferenţa dintre preţul de piaţă al
acţiunii şi preţul fix la care s-a emis warantul ce însoţeşte
acţiunea respectivă.
Prima constituie diferenţa dintre valoarea de piaţă a warantului,
dacă acesta este el însuşi tranzacţionat pe piaţa secundară, şi
valoarea intrinsecă.
21
 Evaluarea fundamentală a acţiunilor

Evaluarea fundamentală se realizează pe baza unor

indicatori financiari, dintre care cei mai utilizaţi sunt
prezentaţi în cele ce urmează.

– Profitul pe acţiune
– Rata de distribuţie a dividendului
– Dividendul pe acţiune
– Randamentul unei acţiuni
– Coeficientul “PER”
– Dividendele aşteptate în viitor

22
 Profitul pe acţiune

Profitul pe acţiune exprimă capacitatea emitentului

de a obţine profit şi se calculează după relaţia

Pn
PPA 
N
unde:
PPA – profit pe acţiune
Pn – profit net (după plata impozitului pe profit)
N – numărul total de acţiuni existente pe piaţă.

23
 Rata de distribuire a dividendului

Rata de distribuire a dividendului reflectă partea

din profitul exerciţiului financiar distribuită acţionarilor.

Dn
d  100
Pn
unde:
d – rata de distribuire a dividendului
Dn – dividende nete (calculate după plata impozitului
asupra dividendelor)
Pn – profit net.

24
 Dividendul pe acţiune

Dividendul pe acţiune este calculat atât ca dividend brut

repartizat, cât şi ca dividend net:

Pnr
DPA 
N
unde:
DPA – dividend pe acţiune
Pnr – profit net repartizat acţionarilor
N – numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
Dividendul pe acţiune reprezintă, pentru posesorul acţiunii,
venitul produs de investiţia sa, deci este un flux financiar.
Spre deosebire de acesta, profitul pe acţiune reprezintă
pentru emitent un element important al valorizării acţiunii.
25
 Randamentul unei acţiuni

Randamentul unei acţiuni este produs atât de

dividende, cât şi de creşterea valorii de piaţă a
acţiunii.
D  C1  C 0
R  100
C0
unde:
R – randamentul unei acţiuni
D – dividendul repartizat
C1 – cursul la revânzarea acţiunii
C0 – cursul la cumpărarea acţiunii.

26
 Coeficientul „PER“

Coeficientul „PER“ („price earning ratio“), reprezintă

indicatorul cel mai utilizat pentru a caracteriza
eficienţa plasamentului în acţiuni.

Cz
PER 
Pn
unde:
PER – coeficientul multiplicator al capitalizării
Cz – preţul mediu al acţiunii în cadrul unei zile de
tranzacţionare
Pn – profitul net pe acţiune.
27
 Dividendele aşteptate în viitor

Dividendele aşteptate în viitor se calculează prin

actualizarea fluxurilor de trezorerie şi reprezintă fructificarea
viitoare a plasamentului prin dividende.

Di
V= 
i 1 (1  k )
i

unde:
V – valoarea unei acţiuni
Di – dividendele la momentul i, înţelese ca fluxuri de trezorerie
aşteptate în viitor
k – rentabilitatea cerută de acţionari
i – 1, 2, .... ∞.

Aşadar valoarea unei acţiuni poate fi calculată ca sumă

a valorilor prezente ale dividendelor aşteptate în viitor.

28
 Dividendele aşteptate în viitor

Dacă societatea emitentă cunoaşte o dezvoltare regulată, se

presupune că dividendele cresc în fiecare an cu o rata medie g.
În acest caz valoarea actuală a unei acţiuni sau cursul
acesteia (C) este egal cu
D1
C
(k  g)
unde:
D1 – dividendele ce vor fi repartizate în anul următor (t = 1);
k – rata de rentabilitate cerută de acţionari;
g – creşterea dividendului în anul t faţă de anul precedent.

Rentabilitatea pretinsă de acţionari este dată de relaţia

D1
kg
C
unde:
D1/C exprimă randamentul în dividende al acţiunii.
29