Sunteți pe pagina 1din 11

-o revizuire a literaturii și niște date cu privire la pierderea

ososasă în edentațiile totale

1. Balagiu-Moga Arina- grupa 2


2. Parcanschi Răzvan- grupa 2
3. Burlacu Lorena- grupa 5
4. Badiu Teodora- grupa 6
5. Cati Laura- grupa 6
-De a prezenta o recenzie a literaturii despre
supraprotezele pe implanturi după un scurt studiu despre
resorbția osoasă consecutivă extracției tuturor dinților.

 – Studiul altor lucrări


cu privire la resorbția osoasă și supraprotezările pe
implanturi.
Studiu efectuat în Suedia-20 ani

 Mult timp s-a considerat că Subiecți cu vârsta între 55-84 de ani


vârsta înaintată este însoțită de Prevalența edentației:
pierderea dinților.  48% în 1980-81
 Procentajul edentației totale  14% în 2002, cu o prevalență de

diferă foarte mult între țări și a 4% la grupa de vârstă 55-64 de ani.


scăzut substanțial pe perioada
ultimilor decade în multe țări. Alt studiu efectuat în Suedia
 Este cunoscut faptul că în anul 2012
pierderea dinților este corelată
cu mai mulți factori precum Subiecți in vârstă de 70 de ani
socio-economici, tradiții,
 prevalența edentației 3%
mijloacele de igienă orală și nu
doar afecțiunilor dentare.
 Până la apariția supraprotezelor sprijinite pe implanturi,
protezele totale acrilice reprezentau principala metodă
de tratament a pacientilor edentați total.
 O recenzie recentă a arătat că in multe țări nevoia unei
proteze totale nu se va reduce în viitorul apropiat în
ciuda îmbunătățirii dramatice a posibilităților
terapeutice.
 la mijlocul anilor '80, tratamentele cu supraprotezare pe
implanturi la nivel mandibular au fost introduse. Fiind
mai puțin costisitoare și mai puțin complicate și cu
rezultate bune, acestea au devenit populare în multe
țări. Supraprotezarile pe implanturi la maxilar au avut
mai puțin succes decât cele pe 2 implanturi la
mandibulă.
 După extracția dentară procesul
alveolar se resoarbe din cauza
pierderii osoase, cu variații
individuale considerabile. Pentru
mulți pacienți acest lucru poate duce
la probleme severe în menținerea
protezelor convenționale.

 Mai mulți factori au fost propuși că Rx-secțiuni sagitale reprezentând


fiind importanți pentru pierderea pierderea osoasă la 2 zile, 5 ani și 21
de ani după extracția tuturor dinților
osoasă în crestele reziduale. A fost mandibulari a 12 subiecți
sugerat faptul că o combinație de
factori anatomici, metabolici, psiho-
sociali, mecanici și necunoscuți ar fi
responsabili, dar mecanismele nu
sunt înțelese pe deplin.
 Prevenție-se recomandă evitarea extracției tuturor
dinților
 Păstrarea unor dinți, urmat de supraprotezare
 Inserare de implanturi si supraprotezare pe implanturi
 Optimizarea nutriției și sănătății pacientului
 Proteză optimizată
 Se indică pacienților să nu poarte permanent proteza
 Supraprotezarea pe implanturi este net superioară
protezării totale
 La nivel mandibular se indică supraprotezarea pe 2
implanturi
 Sistemul de retenție pentru supraprotezare pe
implanturi este împărțit in cel solidarizat si cel
nesolidarizat. Sistemul solidarizat folosește o bară de
interconectare si o clemă retentivă. Sistemul
nesolidarizat poate prezenta mai multe tipuri de
retenție, cum ar fi, cele cu bilă sau cu magnet
 Incărcarea rapidă în supraprotezarea  Autorii au ajuns la concluzia
pe implanturi mandibulare la 6 ca supraprotezarea
săptămâni sau chiar 2 săptămâni s-a mandibulară pe 2 implanturi
considerat o soluție eficientă. este cea mai bună soluție, așa
 Se cere pacientului să consume doar cum literatura de specialitate
alimente moi în primele săptămâni.
susține că 2 implanturi sunt
 O evaluare sistematică recentă a suficiente pentru retenția și
concluzionat ca deși toate cele 3
protocoale de încărcare ( imediată, suportul supraprotezării, cu
rapidă și convențională) prezintă rezultate excelente pe termen
rezultate bune, încărcarea rapidă și lung.
cea convențională conduc la
rezultate mai bune și la mai puține
eșecuri în primul an după tratament.
Pentru a reduce costul Rezultatele pe termen lung sunt încă rare, dar cele
tratamentului, a fost încercat ca un realizate pe un an arată faptul că supraprotezările
singur implant pe linie mediană să la maxilar pe patru sau mai multe implanturi au o
susțină proteză mandibulară. Un supraviețuire ridicată (> 95% în primul an), atât
studiu de 5 ani a demonstrat implanturile cât și supraproteza. Cu toate acestea,
rezultate bune cu o astfel de în urma recomandării
supraprotezare mai ales la pacienții pentru a folosi patru sau mai multe implanturi
bătrâni sau la cei cu cerințe ancorate printr-o bară, supraprotezarea la maxilar
funcționale reduse. poate fi un tratament de succes. Utilizând patru sau
mai puține implanturi și un sistemul de atașare tip
minge este, în general, mai puțin reușit.
 La introducerea implanturilor osteointegrate în Suedia în anii 1970,
profesorul Brånemark a sugerat proteza fixă pe implant ca primă alegere. În acest
sens nu s-au schimbat multe în ultimul deceniu printre proteticienii din Suedia: în
2012, raportul dintre protezele fixe pe implant și supraprotezele pe implant la
edentatul mandibular a fost de 17 la 3, similar cu rezultatele de acum 10 ani.
Același tip de întrebări prezentate proteticienilor din 10 țări au demonstrat o mare
variație a utilizării supraprotezelor pe implant în anul 2001. Proporția dintre
supraprotezele pe implant și protezele fixe pe implant la mandibula edentată a
variat de la 12% în Suedia pânâ la 93% în Olanda. În Coreea, proporția a fost
aproximativ 50/50%
 Pierderea osoasă de la nivelul procesului alveolar după extracția
dinților este variabilă la nivel individual și este imposibil de preconizat
în momentul extracției. Cea mai simplă cale prin care putem preveni
pierderea osoasă este prin evitarea extracției tuturor dintilor. A
păstra cațiva dinți pentru o supraprotezare cu suport pe dinți sau pe
rădacinile dinților a demonstrat o reducere substanțială a pierderii
osoase.
 Supraprotezarea mandibulară pe 2 implanturi a asigurat un succes
remarcabil pe termen lung, rezultând la satisfacția în rândul
pacienților, îmbunătățirea funcțiilor cavității bucale și în acest fel
îmbunătățirea calității vieții.
 Pentru a reduce costurile, o soluție poate fi un singur implant
mandibular pe linia mediana. Supraprotezările maxilare au nevoie de
mai mult de 2 implanturi, și anume 4-6 implanturi legate prin
intermediul unei bare.