Sunteți pe pagina 1din 17

Medicaţia sângelui şi a sistemului

hematopoetic

 Tratamentul anemiilor
• tratamentul anemiei feriprive;
• tratamentul anemiei megaloblastice;
• tratamentul anemiei din boala cronică renală şi secundară
chimioterapiei anticanceroase

 Factori de creştere hematopoetici


• Eritropoetina;
• Factori de creştere a coloniilor de granulocite;
Hematopoeza (I)

• Toate celulele sanguine provin din celule stem pluripotente hematopoetice (CSPH),
situate în măduva osoasă.
Hematopoeza (II)
Tratamentul anemiei feriprive
ASPECTE GENERALE:
Cantitatea de fier din organism este de aproximativ 4 g din care:
• 65% se găseşte în hemoglobină (reprezentând fierul funcţional);
•4-5% este prezent în mioglobină;
•1% în componenţa altor structuri importante în oxidarea intracelulară
(citocromi);
•0,1% legat de transferina din plasmă care reprezintă fierul circulant;
•15-30% sub formă de agregate reprezentând fierul de rezervă (feritină,
hemosiderină) din ficat, splină sau măduva oaselor.

Rolul fierului:
• transportul oxigenului;
• respiraţia celulară;
• intervine în secreţia gastrică (hiposideremia scade
secreţia gastrică);
•favorizarea dezvoltării şi menţinerii integrităţii
ţesuturilor epiteliale;
•apărarea antiinfecţioasă nespecifică, prin intermediul
sistemului reticulo-endotelial;
ABSORBTIE DISTRIBUTIE

SÂNGE
Fe2+ + apotransferinã Fe-transferinã Fe2+

+apoferitinã sinteza hemului


sinteza
hemoglobinei
Fe3+-feritinã
TESUTURI
STOCARE (sistem reticulo-
endotelial)
MÃDUVA
hemosiderinã
HEMATOGENÃ
(agregate de
feritinã)

Absorbţia, transportul şi stocarea fierului


Fierul ca medicament
Farmacocinetică:
Reacţii adverse:
• Absorbţia orală este mai • constipaţie (prin legarea hidrogenului
crescută sub forma Fe2+ sulfurat, – falsă melenă);
(favorizată de HCl, acidul • diaree (prin lezarea epiteliului
ascorbic, glucide); intestinal, mai ales la doze mari);
• Absorbţie la nivel intestinal • iritaţie gastrică, greţuri, epigastralgii;
implicând un transport • hemocromatoză  ciroză hepatică sau
specializat (la doze mari  fibroză pancreatică;
“blocaj al mucoasei”); • colorarea tegumentelor în brun
• Administrarea parenterală se • alergie, flebită, tulburări vasomotorii,
face numai în caz de absolută hipotensiune, convulsii, şoc anafilactic
necesitate (la administrare parenterală);

CI.:
- hemocromatoză,
- hemosideroză,
Tratamentul intoxicaţiei acute –
- anemie hemolitică,
- talasemie.
desferoxamină (chelator de fier)
Precauţii: ulcer gastro-duodenal,
colită.
Tratamentul anemiilor prin deficit de factori de
maturare (megaloblastice)
Acidul folic: Cobalaminele (ciancobalamina,
• se absoarbe bine din tubul hidroxocobalamina):
digestiv, mai ales în porţiunea • cobalamina este eliberată din alimente în
timpul procesului de digestie gastrică;
distală a intestinului subţire; • vitamina B12 absorbită se leagă de
• Stocarea rezervelor se face la transcobalamină (TC), cu ajutorul căreia este
nivel hepatic, formele de depozit transportată în sânge, fiind apoi preluată de
către ficat şi măduva osoasă.
acoperind necesarul pentru 1-3
• administrarea curativă a vitaminei B12
luni ; se face numai parenteral, administrarea
• Eliminare preponderent renală orală fiind de obicei ineficientă deoarece
anemia megaloblastică este asociată cu
lipsa factorului intrinsec.
Tratamentul anemiilor prin deficit de factori de
maturare (megaloblastice) O
O
CH3
HN
HN
OH O N
OH O N
43
19 HO P O CH2
HO P O CH2 timidilat O
O sintetazã O H H
O H H H
dUMP H dTM OH H
OH H P

10-formil-THF
N5,N10-metilen dihidrofolat (DHF)
tetrahidrofolat
dihidrofolat
reductazã
VITAMINA B12
Metil-THF tetrahidrofolat (THF)

metioninã homocisteinã

serinã glicinã

Interrelaţii biochimice între cobalamină şi acidul folic


Tratamentul anemiilor prin deficit de factori de
maturare (megaloblastice)
metioninã homocisteinã Metil-malonil-CoA

N5,10-metilen THF THF Metil-THF


metilcobalaminã
adenozil-
cobalaminã

Sinteza ADN cobalaminã


(metilarea uracilului)
Succinil CoA

Procese biochimice dependente de vitamina B12

Anemia megaloblastică cauzată de deficitul


de cobalamină tratată numai cu acid folic
poate regresa, dar leziunile neurologice
progresează!
Eritropoetina: Factori de creştere hematopoetici
• Factorul primar al reglării producţiei de
eritrocite este oxigenarea tisulară;
• Hormonii androgeni cresc producerea de
eritropoetină
• hipoxia determină stimularea formării
unei glicoproteine cu masa moleculară de
cca. 34 000 daltoni – eritropoetina (EPO)
• este formată mai ales în rinichi (85%), în
mod secundar şi în ficat şi alte ţesuturi.:
• preparate (prin inginerie genetică):
Epoetin alfa, Epoetin beta, Darbopetin.

G-CSF (granulocyte colony-stimulating


factor):
• Stimulează formarea precursorilor şi
diferenţierea neutrofilelor;
• Utilizări:
• Tratamentul aplaziei medulare
induse de citostatice;
• După transplant medular;
Medicaţia hemostatică
contact cu
endoteliul MECANISM
lezat MECANISM INTRINSEC EXTRINSEC

factorul XII factorul XII


Hageman activat factorul VII
fosfolipide (factor de contact) (convertina)
plachetare factorul XI factorul XI activat
(globulina
antihemofilicã C)
factorul IX factorul IX activat tromboplastina
(globulina tisularã
antihemofilicã B) (factorul III)
factorul VIII
factorul VIIa
(globulina
(convertina
antihemofilicã A)
activatã)

factorul VIII
activat
2+
Ca
factorul V (factorul IV)
(proaccelerina)
factorul X factorul X
activat (Stuart-Prower)
2+ factorul XIII
factorul V Ca (stabilizator al
(factorul IV) fibrinei)
activat

PROTROMBINÃ TROMBINÃ
(factorul II) factorul XIII
activare activat

FIBRINOGEN FIBRINÃ
FIBRINÃ
(factorul I) insolubilã

Procesul de coagulare a sângelui


Clasificarea medicamentelor hemostatice
Medicamentele hemostatice acţionează prin oprirea sângerării.
1. Hemostatice locale:
– Adrenalina, noradrenalina;
– Trombina;
– Gelatina;
– Săruri ale metalelor (fier, aluminiu, săruri mixte);
– Fibrina umană;
– Oxiceluloza.
2. Hemostatice generale folosite sistemic:
– care intervin la nivelul procesului de coagulare:
• vitaminele K ;
• protamina;
• factori ai coagulării;
• batroxobina;
– care cresc rezistenţa capilară: 3. Antifibrinolitice:
• carbazocroma;
• etamsilatul; •Acidul aminocaproic;
• flavonoidele. •Acidul tranexamic;
•Aprotinina.
Vitamina K OH
CH3
Precursor
protrombinic
Consideraţii generale NAD+ R1 O2
• Substanţa naturală, OH 46 CH2
-
fitomenadiona
CUMARINE
(vitamina HCO3 47 CH2
OH
K1) este liposolubilă
blocare epoxid- carboxilazã 48 C
INDANDIONE reductazã O
• În intestin, bacteriile
saprofite sintetizează O
vitamina K2. NADH + H
+ CH3

• Derivatul sintetic este O


58 CH2
R1
hidrosolubil – menadiona O HO
CH
OH
sodiu bisulfit (vitamina K3). O
C 63
O
C
60

Protrombinã
Mecanism de acţiune:
Vitamina K este o coenzimă
implicată în sinteza hepatică a: Indicaţii:
• protrombinei (factorul II);
• hipovitaminoză K (prin malabsorbţie, prin
• proconvertinei (factorul VII);
• globulinei antihemofilice B
distrugerea florei intestinale datorită
(factorul IX); antibioterapiei, în secreţia insuficientă de bilă,
• factorului X (Stuart-Prower) la nou-născut şi sugar proveniţi de la mame tratate
Intervine în procesul de -carboxilare cu inductoare enzimatice);
a resturilor de acid glutamic asupra
precursorilor protrombinei, factorilor • în stări hemoragice prin hipoprotrombinemie;
VII, IX, X la nivel hepatic • în supradozarea anticoagulantelor orale
cumarinice.
Vitamina K Antifibrinolitice
Reacţii adverse: Indicaţii:
• tulburări vasomotorii (în caz de • Hemoragii prin hiperfibrinoliză;
administrare i.v. rapidă);
• anemie hemolitică (în caz de
Reprezentanţi:
deficit de glucozo-6-fosfat
• Acidul -aminocaproic;
dehidrogenază);
• Acidul tranexamic;
• hiperbilirubinemie (prin
competiţie cu UDP-glucuronil • Acidul amino-metil benzoic
transferaza  icter nuclear la • Aprotinina
nou născut);
• methemoglobinemie Aprotinina (Trasylol)
este o polipeptidă de origine animală cu
Contraindicaţii: proprietăţi inhibitoare enzimatice
(antiproteazice).
• tromboembolie; Este indicată în:
• tromboflebită. • sindroame hemoragice prin fibrinoliză;
• pancreatită acută;
• dermatite buloase.
Protamina Factorii coagulării
Indicaţii: Indicaţii:
• datorită moleculei bazice (proteină • se utilizează în deficitul
bazică extrasă din sperma de peşte) condiţionat genetic al acestor
inactivează rapid heparina şi factori:
congenerii săi, fiind folosită ca • factorul VIII (hemofilia
medicaţie antidot A)
• factorul IX (hemofilia B
ATENŢIE! – boala Christmas);
• reacţia heparină-protamină este o • factorul I (fibrinogenul)
reacţie acido-bazică de neutralizare - în afibrinogenenia
(care decurge stoechiometric); congenitală, sindrom de
• excesul de protamină acţionează defibrinare);
anticoagulant! • factorul XIII (stabilizator
al fibrinei)
Batroxobina
• este o enzimă (hemocoagulaza) obţinută
din veninul unor şerpi (Bothrops jararraca,
Lachesis atrox);
indicaţii: hemoragii chirurgicale,
ginecologie, oftalmologie, O.R.L.;
menometroragii;
Hemostatice care cresc
CARBAZOCROMA rezistenţa capilară
• Carbazocroma este semicarbazona
adrenocromului, acesta din urmă fiind
un compus de oxidare a adrenalinei.
• nu influenţează procesul de ETAMSILATUL
coagulare; • creşte rezistenţa capilară;
• creşte rezistenţa capilară, micşorând • măreşte gradul de adezivitate plachetară.
permeabilitatea; Se utilizează în:
• hemoragii prin fragilitate capilară;
• meno-, metroragii fără cauze precizate;

Fter.:
• profilactic, înaintea intervenţiilor
chirurgicale, cu eficacitate redusă;
• tratamentul hemoragiilor capilare.