Biomecanică

funcțională
 Biomecanica funcțională este o știinta care ne ajută să înțelegem
totalitatea corpului uman.

Biomecanica funcțională apreciază relațiile și interacțiunile care intervin

între diferitele părți ale corpului, legătura dinte segmente și sisteme care contribuie
la capacitatea sau incapacitatea corpului de a funcționa.

Înțelegerea acestor relații și interacțiuni oferă un cadru practic, în scopul

de a începe să se înțeleagă complexitatea funcției umane.

Funcția este o combinație a sistemelor complexe care sunt legate și

întrețesute între ele.

Acesta este interacțiunea diferitelor sisteme din cadrul lanțului cinematic

din corp și interacțiunea cu mediul care dictează funcția umană.

Biomecanica funcțională poate fi, prin urmare, pe deplin apreciată și descrisă ca o

reacție în lanț.
 Biomecanica funcțională reprezintă și relația funcțională a
componentelor reciproce ale organismului uman ca sistem
neuromusculoskeletal și este un domeniu de bază al educației și practicii
kinetoterapeutice.
Pur și simplu, este vorba de a răspunde la următoarele întrebări în urma unui
examen fizic detaliat:
• Care dintre articulații, mușchi și alte țesuturi moi nu funcționează
corect?
• Există disfuncționalități în lanțul cinematic?
• Este vorba de a identifica raportul dintre o problemă semnificativă
versus mai multe mici, care este cheia și care trebuie abordate în
primul rând?
• Care este zona primară de interes ce necesită de atentie și care
sunt aspectele secundare, care se pot rezolva pe cale naturală?
Din punct de vedere biomecanic, există două niveluri de diagnostic:

În cazul în care există deteriorări tisulare, se procedează la diagnosticarea

problemei și se urmărește răspunsul țesutului local.

Diagnosticarea numeroaselor și diferitelor disfuncții de la nivelul

întreagului sistemul locomotor, și aflarea care disfuncție este primară și care este
compensatorie.

Cele mai multe persoane au mai multe disfunctii, dintre care unele sunt de
adaptare și alții mal-adaptative sau compensatorii.

Distincția dintre aceste disfuncții este esența examinării funcționale, și

reprezintă o artă care cel mai adesea este dificil de stăpânit.
Sisteme de bază ale funcției
Sistemele de bază ale funcției care acționează împreună în cadrul lanțului
cinematic al de organismului sunt:
• Sistemul nervos,
• Sistemul muscular și
• Sistemul osos ca structură de sprijin
• Sistemul cardiovascular.
Funcțional combinate, acestea sunt cunoscute sub denumirea de sistem
neuromusculoskeletal (NMS).
Milioane de nervi, sute de mușchi și de oase sunt delicat integrate în corpul uman
pentru a acționa împreună și formează lanțul funcțional al biomecanicii omului.
Biomecanic înțelegerea interdependenței dintre compnentele sistemului NMS
necesită cunoștințe funcționale de interacțiune a sistemului NMS în mediile sale.
Știind de ce și cum funcționează, reacția în lanț a sistemului NMS are loc în
scopul de a produce toate formele de funcție și este cheia pentru înțelegerea
biomecanicanicii funcționale.
Activități funcționale

Activitatea funcțională umană este de referință în raport cu activitățile funcționale

necesare sau dorite în cadrul anumit mediu.

Activitatile funcționale globale includ igiena îmbrăcatul activități de uz casnic și

specifice locului de muncă, activități de formare și de condiționare, recreere și
activități sportive, precum și activități de terapie și reabilitare.

Activitățile funcționale de bază trebuie să fie integrate cu succes în activitatile

funcționale globale în scopul de a efectua activitățile necesare sau dorite.

O multitudine de activități de bază funcționale trebuie să fie considerate ca fiind

componente esențiale de bază pentru toate activitățile funcționale globale .
Activități funcționale de bază
rulare sprint
extensie ghemuire
săltat ridicare
genoflexiuni decelerare
răsucire fandare
urcare a transporta ceva
stând în picioare accelerarea, stabilizarea
întoarcere săritură
coborâre lovitură cu piciorul
mers aplecare
pivotare țopăit
întindere aruncare
mers rapid apucare
balansare legănare
împingere înot
alergare patinaj
schimbarea direcției schi
tragere lovire
Funcția umană 3-D
Activitatea funcțională umană este de trei dimensiuni. Noi funcționăm în termen de
trei planuri de mișcare, sau în toate cele trei dimensiuni simultan. Planurile de
mișcare sunt utilizate ca planuri de referință.
Planul sagital se referă la mișcarea înainte și înapoi.
Planul frontal se referă la mișcarea laterală.
Plan transversal se referă la mișcare de rotație.
Toate activitățile noastre de bază funcționale necesită un sistem integrat NMS, care
acționează și se mișcă în toate cele trei planuri simultan. Mersul înainte include,
evident, o mișcare în plan sagital, dar de fapt este însoțită de mișcarea în plan
transversal și dr o mișcare plan frontal. Succesul ortostatismului și al balansului
necesită trei capabilități dimensionale ale sistemului NMS de-a lungul lanțului
cinematic. Din cauza felului în care sunt formate articulațiile, cum sunt atașați
muschii de os și de cum sunt conectați nervii noștri, toate activitățile de bază
funcționale sunt tridimensionale, și se desfășoară pe toate cele trei planuri în același
timp.