Sunteți pe pagina 1din 39

Mur

Rubus fruticosus
Fam. Rosaceae
Descrierea botanică
Murul este un arbust cu lăstari
înalți de 1–3 m, cu tulpina
arcuită, rareori târâtoare,
acoperită de ghimpi drepți sau
recurbați. Frunzele sunt palmat-
compuse, cu marginile
neregulate, cu nervuri păroase
și proeminente pe fața
interioară. Florile sunt albe sau
roze, dispuse corimbifer, și se
deschid în lunile iunie-august.
Fructele sunt cărnoase,
compuse, roșii și acrișoare la
început, negre și dulci când
sunt coapte.
Răspîndire
Se întâlnește la
marginea pădurilor, în
poieni, în tufișuri, în lunci
și de-alungul apelor
curgătoare, în zone
deluroase din Europa,
Orientul Mijlociu, Africa
de Nord și America de
Nord.
• Frunzele conţin taninuri, flavonoizi, acizi
organici, vitamina C, inozitol, mucilagii,
celuloză.
• Mlădiţele tinere conţin fitohormoni
estrogenici naturali.
• Fructele conţin de asemenea mari cantităţi
de beta-caroten, acid salicilic, pectină,
zaharuri, compuşi flavonici, vitamine (A,
B1, B2, B5, B6, C, E) şi săruri minerale.

Acțiune
Principiile din frunzele de mur imprimã
acestei plante proprietãţi astringente,
antidiareice, antihemoragice,
antispastice şi antiseptice.

• Fructele au acţiune antiinflamatorie,


dezinfectantă, antitermică, stomahică,
tonică, laxativă, depurativă, nutritivă,
reglează secreţia melaninei.

• Mugurii şi ramurile tinere, datorită


conţinutului de fitoestrogeni şi
tropismului specific asupra organelor
genitale feminine şi gonadelor, au
efect în tratarea afecţiunilor
ginecologice.
Indicaţii terapeutice
Preparatele din frunze de mur sunt
utilizate în combaterea colicilor, în
boala diareicã, în infecţiile urinare, în
tulburările de ciclu menstrual sau
datorate instalării menopauzei, în
constipaţie, hemoroizi, afecţiuni
oculare şi dermatologice, în
tratamentul bolilor renale şi pulmonare,
precum şi în tratamentul afecţiunilor
dermatologice grave cum este vitiligo.
Vinărița
Galium odoratum
Fam. Rubiaceae
Descriere botanică
Plantă erbacee, perenă, din familia
Rubiaceae, cu tulpină simplă ce
poate crește până la 50 cm. Are
frunze lanceolate, lucioase, cu
marginile și nervura mediană
păroase, dispuse circular într-un
verticil în grupuri de până la 9
frunze de 2-5 cm. Dezvoltă flori
albe de mici dimensiuni (4-7 mm)
cu patru petale, adunate într-un
buchețel la vărful tulpinii. Fructele
purtătoare de semințe sunt
acoperite cu țepi micuți curbați, ce
se agață de blana animalelor sau
de haine, drept mijloc de dispersie.
Răspindire
• Aria de răspândire a vinariței este continentul
european din nordul Africii până în stepele vestice ale
Asiei.

• Vinarița crește în locuri umbrite, mai ales prin păduri de


foioase și preferă soluri umede, de aceea este o
alegere bună pentru părțile de grădini lipsite de soare.
Conținut și acțiune
De la vinarita se folosesc in scop
terapeutic partile aeriene ale plantei
care contin vitamine, lipide, pigmenti,
substante cumarinice anticoagulante is
altele. Acestea sunt folosite in diferite
preparate medicinale (sub forma de
ceaiuri, decocturi, tincturi) care au bune
proprietati calmante, antispastice, de
stimulare a digestiei, de crestere a
apetitului, relaxante, diuretice,
colagoge, diaforetice, antiseptice si
tonice. Planta este folosita ca sedativ in
cazuri de insomnie, in calmarea
migrenelor, ameliorarea afectiunilor
digestive si tratamentul bolilor de ficat si
rinichi.
Infuzia de vinarita are un parfum placut datorita frunzelor
aromate, este un calmant excelent si se prepara astfel: se
adauga o lingurita de planta uscata la o cana de apa clocotita,
se lasa la infuzat timp de 10 minute, se filtreaza si se bea.
Sunt recomandate 3-4 cani de infuzie pe zi. Pentru uz extern,
infuzia ajuta la calmarea durerilor de cap, daca se pun
comprese pe frunte. Planta are proprietati curative de aceea
ajuta la vindecarea unor afectiuni ale pielii, eczeme, abcese,
rani si taieturi. Frunzele se culeg proaspete, se zdrobesc si se
aplica direct pe zona afectata sub forma de cataplasma.
• Vinarita este folosita in homeopatie, in preparate care
ajuta in calmarea starilor nervoase, de isterie, in cazuri
de hipertensiune arteriala. Planta este recomandata
persoanelor care sufera de stari depresive sau boli
intestinale si digestive.
• In medicina populara planta este apreciata pentru
efectul sau calmant, de inlaturare a stresului, starilor
nervoase, crampelor si durerilor de articulatii, dar si
pentru proprietatile benefice asupra tractului urinar, in
eliminarea a pietrelor la rinichi si vindecarea infectiilor
urinare. Conform medicilor specialisti planta ar ajuta si
in prevenirea formarii celulelor anormale ale tumorilor
canceroase.
• De asemenea vinarita
poate fi utilizata pentru
indepartarea tantarilor
si in industria cosmetica
la realizarea unor
produse pentru
infrumusetarea si
ingrijirea pielii, sau a
unor parfumuri si
lotiuni de corp. Saculeti
de panza cu planta
uscata pot fi pusi in
dulapuri pentru
alungarea insectelor si
mai ales a moliilor.
Nuc
Juglans regia
Fam. Juglandaceae
Originar din Persia şi Orientul Mijlociu, nucul este
raspândit acum în întreaga Europa. Considerat Regele
pomilor, a fost preţuit şi venerat ca arbore magic din
cele mai vechi timpuri de greci, romani, daci, fiind
folosit atât ca aliment, medicament cât şi pentru lemnul
său.

În scop terapeutic se folosesc mugurii şi lăstarii tineri


recoltaţi primăvara cât şi cojile verzi, frunzele şi
fructele.
Descriere botanică
• Nucul este un arbore viguros, care poate
ajunge la 30 de metri înălțime. Are trunchiul
gros și scoarța netedă, argintiu-cenușie. Are
crengi puternice, coroana foarte largă și
bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9
foliole eliptice, cu margini întregi, glabre.

• Florile bărbătești sunt grupate în gamenți


masculi solitari sau câte doi, cilindrici,
multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2
până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii.
Înflorește în luna mai.

• Fructul este drupă sferică, având o singură


sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite,
bogate în untdelemn și numită nucă.

• Se înmulțește aproape numai prin sămânță,


dar cu destulă greutate. Spontan crește
sporadic în păduri de amestec, mai ales la
deal. Cultivat, crește în toate regiunile țării.
Compozitie chimica
• Semințele conțin foarte puțină apă, protide 15%, grăsimi 63%,
hidrați de carbon 14%, săruri de Na 4 mg% K 545 mg% Ca 70
mg% P 430 mg% vitamina A 4m% vitamina B1 0,35 mg%
riboflavină 0,10 mg%, niacin 1 mg%, vitamina C 15 mg%.
Frunzele conțin taninuri elagice 4-5%, inozitol, juglonă,
cantități mici de ulei volatil. Pericarpul conține juglonă (5
hidroxil 1-4 naftochinonă), taninuri, ulei eteric, clorofile,
amidon, pectine, acizi organici. Juglona formează o
combinație cu proteinele din piele și dă o colorație brună.

Acidul elagic se formează prin hidroliza taninurilor elagice (elagotaninuri)

Forma redusă juglonei se găseşte în procent de 2% în pericarp şi 0,6%în frunze

Constituentul principal a pericarpului


Calitatile terapeutice ale nucului
• Cojile verzi ale nucilor sunt extrem de bogate in iod si
taninuri, avand efecte antiinfectioase, depurative si
stimulatoare ale activitatii tiroidei;
• Frunzele de nuc au proprietati hipoglicemiante, diuretice,
previn si combat infectiile tubului digestiv si cele renale;
• Fructele (nucile) sunt considerate un medicament-aliment,
foarte bogate in vitamina E, ajutand la mentinerea sanatatii
sistemului cardiovascular care regleaza nivelul
colesterolului in sange, avand proprietati stimulatoare
hormonale, reintineritoare si afrodiziace;
• Axul nucii (acea pojghita care desparte miezul de nuca in
doua) este puternic astringent, are efecte antitusive si
antiinfectioase la nivelul cailor respiratorii medii
Beneficiile si tratamentele naturiste

ale nucilor
Accident vascular – consumul regulat de nuci intareste vasele de sange si previne ruperea lor. Reteta: 3
miezuri de nuca pisate, 1 lingurita de polen de albine si 2 linguri de miere se amesteca foarte bine si se fac
bilute mici. Se ia zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol, dimineata.

• – Boli de piele – consumul zilnic a 20 de nuci grabeste vindecarea bolilor de piele (psoriazisul, eczeme
alergice rebele, infectiile cu ciuperci la nivelul pielii) si refacerea pielii dupa arsuri, opreste procesele
degenerative.

• – Constipatie – se consuma miezul a 4 nuci prajite usor la 10 minute dupa ce am consumat 1-2 pahare de
compot de prune sau 2 linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol.

• – Diabet – nucile sunt sarace in zahar, ceea ce le face un aliment de baza in diabet. Nucile au si o actiune
usor hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni. Aceasta afectiune se trateaza cu
tinctura din membranele uscate. Reteta: intr-un borcan de 500 ml se pun, pe o treime a lui, nucile tocate
marunt, apoi se umple borcanul cu tuica si se lasa la macerat 21 de zile. Dupa stoarcere, se pastreaza intr-
o sticluta de culoare inchisa. Se bea cate o lingura pusa in 100 ml apa, cu 30 minute inainte de masa.

• – Anemie/Greutate corporala sub cea normala – datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si
care nu cresc colesterolul, nucile consumate in cantitati mari sunt excelente in curele de ingrasare. Avand
in vedere ca nucile contin proteine, este indicat sa le consumati seara inainte de somn deoarece
proteinele se asimileaza mai bine cand organismul se relaxeaza. Doza recomandata este de 4-7 nuci.

• – Hipertiroidie – nucile au un efect reglator asupra activitatii tiroidei si, in plus, aducand un supliment
considerabil de calorii, care se stie ca in aceasta afectiune sunt consumate in mari cantitati. Problemele de
tiroida se amelioreaza daca zilnic se aplica pe gat, in zona tiroidei, 4-5 straturi de frunze verzi, strivite
putin intre degete. Se lasa 6-8 ore pe locul bolnav.
• – Sterilitate, impotenta – aportul de vitamina E, prezenta unor substante reintineritoare si care
protejeaza si curata vasele de sange fac nucile un aliment foarte indicat in tratamentul acestor
doua afectiuni.

• – Cresterea imunitatii – Se amesteca un pahar de miez de nuca pisat, stafide si caise uscate cu 300
g miere de albine. Se consuma cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.

• – Eliminarea durerilor cardiace – Se consuma faina de nuci obtinuta prin macinare, amestecata cu
stafide. Fara stafide, se bea cu apa de catre bolnavii de colita si enterocolita.

• – Procese inflamatorii ale cailor urinare, cu urinari dese – Se administreaza miez de nuca prajita la
gratar cu lemne, foarte bine pisat. Se administreaza cu apa.

• – Curatarea vaselor sanguine – Se toaca marunt coaja uscata de la 14 nuci, se amesteca cu 500 ml
tuica, se lasa la macerat cam 2 luni. Se bea cate o lingura, dimineata pe nemancate. Leacul le e de
folos si persoanelor cu depuneri de saruri, tromboza, chisturi si tumori, mastopatii fibromatoase.

• – Tratarea tusei – Se piseaza 4 nuci intregi (miezul si coaja), se amesteca cu o lingura de fructe
uscate de soc. Se fierbe amestecul in 500 ml apa, pe foc mic, 15 minute. Se raceste, se strecoara si
se amesteca cu o lingura de miere de albine. Se bea cate o lingura, de trei ori pe zi, timp de 7 zile.

• – Ulcer stomacal – Se prepara un ceai din axele nucii (pojghita care desparte miezul de nuca in
doua) a 4-5 nuci si 250 ml apa clocotita. Se infuzeaza o ora in termos, se strecoara si se bea cate o
lingurita dimineata sau inainte de culcare, pe nemancate
Alun
Corylus avellana
Fam. Betulaceae
Decriere botanică
Alunul crește de regulă sub formă de tufe, cu
tulpini drepte, puțin ramificate, ce ating o
înălțime de 5 – 6 m. El crește rar ca arbore
când însă poate atinge 10 m înălțime. Un
arbust poate atinge vârsta de 80 - 100 de ani.
Mugurii sunt acoperiți cu peri fini, ei fiind numiți
popular mâțișori. Frunzele sunt zimțate pe
margine, au o formă rotunjită fiind ascuțite la
vârf. Fața dorsală a frunzei este acoperit de
peri, iar pe fața ventrală se pot vedea nervurile.
Lemnul alunului de culoare alb roșiatică, este
un lemn de esență relativ tare, dar puțin
rezistent. Scoarța de culoare gălbui cenușie pe
ramurile tinere este netedă, iar pe cele mai
bătrâne au striuri longitudinale. Florile alunului
sunt separate cele feminine de cele masculine,
fiind numite popular mâțișori.

Fructele alunului sunt acoperite de coajă tare,


care conține un miez bogat în vitaminele A, B,
C și E, ca și în calciu, fier, fosfor și potasiu.
Răspîndire
• În flora spontană este răspândit aproape în toată Europa,
Asia Mică , regiunea Balcani, Iran, Caucaz , prin păduri
de foioase și mixte.

• Alunul preferă regiunile cu climă oceanică umedă. El


crește în pădurile luminoase de stejar, la liziera pădurilor,
sau tufe pe marginea drumurilor agricole. Alunul este un
arbust care trăiește în luminișuri, sau zone puțin umbrite,
care sunt umede, fiind puțin pretențios în ce privește
compoziția solului. Totuși nu crește pe soluri nisipoase
sau acide.
Compozitie chimică
• Alunul contine polifenoli, acizi fenol carbonici,
flavonoide, ulei volatil, zaharuri, saruri minerale
etc. Fructele au un continut redus de apa si sunt
foarte bogate in ulei gras.

• Contin proteine, hidrati de carbon, saruri de


potasiu, calciu, fosfor, fier, si vitamine.
Indicații terapeutice
• Datorita faptului ca fructele sunt bogate in vitamine, calciu, fosfor, fier
si potasiu, acestea au proprietati nutritive si energetice.

• Frunzele sunt utilizate ca vasoconstrictoare, tonifiante venoase in


tratamentul varicelor si edemelor, ca antihemoragic si pentru marirea
rezistentei capilarelor. Uleiul volatil obtinut din frunze are proprietati
vasoconstrictive si bacteriostatice.

• Scoarta se recomanda in febra intermitenta, iar amentii, ca sudorific si


astringent

• Alunele sunt recomandate tinerilor aflati in crestere, persoanelor


anemice, femeilor in timpul sarcinii, copiilor debili si persoanelor de
varsta a treia.
• Uz intern:
Alunul poate fi folosit pentru tratarea urmatoarelor
afectiuni: anemie (se recomanda consumul de
fructe), colesterol (alunele crude scad nivelul
acestuia), teniaza (se recomanda administrarea
uleiului de alune), crestere (stimuleaza cresterea),
tuberculoza (se recomanda consumul de alune
datorita continutului de materii grase), litiaza
urinara (se recomanda consumul de alune crude
sau ulei de alune), tonificarea vaselor (extractul de
frunze de alun intareste vasele de sange si combate
aparitia varicelor), graviditate (alunele crude au
calitati energizante si revitalizante)

• Uz extern:
Frunzele si scoarta pot fi folosite pentru plagi atone
si ulcere
Preparate pe bază de alun
• Uleiul de alune este realizat prin presare la rece si poate fi gasit in
magazinele naturiste.

• Maceratul de muguri de alun se obtine din muguri tineri ce se


maruntesc si se lasa la macerat in apa timp de 12 ore. Dupa
macerare, se filtreaza si se depoziteaza la rece.

• Infuzia de muguri se realizeaza prin adaugarea de apa fierbinte


peste o mana de muguri maruntiti, dupa care se mai da putin in
clocot. Se administreaza doua cani pe zi

• Infuzia de frunze de alun se realizeaza prin adaugarea de apa


fierbinte peste o mana de frunze de alun, dupa care se da in clocot.
Poate fi folosit extern in tratarea varicelor si a plagilor sub forma de
bai locale sau comprese.
Rodie
Punica granatum
Fam. Lythraceae
Descriere botanică
• Rodia (Punica granatum) este un
arbore mic sau arbust foios de înălțime
până la 5–8 m. În fapt, termenul de
rodie reprezintă fructul, iar planta se
numește rodiu sau rodier.
• Frunzele sunt dispuse opus sau altern,
sunt lucioase, înguste-alungite, întregi,
au 3–7 cm în lungime și 2 cm în lățime.
Florile sunt roșii-deschis, 3 cm în
diametru, cu patru sau cinci petale
(adesea mai multe la plantele
cultivate). Fructul are dimensiune mai
mare decât portocala și mai mic decât
grapefruit-ul, 7–12 cm în diametru cu o
formă hexagonală rotunjită, are o coajă
roșie groasă și în jur de 600
semințe.[1], prezentând placentație
parietală. Semințele și pulpa ce le
înconjoară, numită fruct fals, sunt
comestibile. Unele soiuri au pulpa de
culoare violet.
Răspîndire
• Acesta crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții
Himalaya în India de nord și este cultivat și naturalizat în
întreaga regiune mediteraneană inclusiv în Caucaz din
vremuri antice. Este cultivat pe scară largă în Iran, India,
zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, și
Africa tropicală. Introdus în California de coloniștii spanioli în
1769, rodierul este acum cultivat mai ales în zonele uscate
din California și Arizona pentru fructele sale exploatate
comercial ca sucuri cu o popularitate în creștere din 2001
Compoziție chimică și beneficii
1. Rodia deține de 3 ori mai mulți antioxidanți comparativ cu vinul roșu
sau ceaiul verde.

• Antioxidanții prezenți sunt dați de: antocianini, tanini, polifenoli

• Antocianini - sunt grupări mari de pigmenți solubili în apă.

• Tanini - sunt considerați importante substanțe care le conferă


fructelor toate acele propietati binecunoscute, benefice pentru
organismul uman.

• Polifenoli - substante chimice care protejeaza celulele si


substantele chimice ale corpului de prejudiciile provocate de
radicalii liberi, atomi reactivi care contribuie la lezarea tesuturilor din
organism.
2. În compoziția rodiei întâlnim minerale, vitamine,
fibre și 15 aminoacizi foarte benefici organismului
nostru

• Mineralele sunt date de: Iod, Fier, Potasiu, Siliciu,


Calciu, Magneziu, Fosfor, Sodiu, Mangan, Cupru,
Sulf, Crom, Aluminiu, Litiu, Nichel).

• Un singur pahar de suc de rodie poate oferi 40%


din necesarul zilnic de vitamine (A, C, B1, B2, B6,
B12, E, si P).

• Fibrele prezente într-o cantitate semnificativă ajută


la buna funcționare a sistemului digestiv și în
același timp reglează digestia.
3. Lupta cu sindromul metabolic.

• Sindromul metabolic reprezintă asocierea unor


afecțiuni care drept urmare cresc riscul de diabet
zaharat și boala cardiovasculară . Cu toate acestea
rodiile ajută la reglarea glicemiei și cresc sensibilitatea
la insulină.

4. Extractul de rodie protejază organele corpului ( rinichii,


inima, ficatul)

• Rinichii sunt protejați de toxinele periculoase, inima prin


menținerea arterelor flexibile şi scăderea inflamației
vaselor de sânge. În același timp reduce ateroscleroza
care este una dintre principalele cauze ale bolilor de
inimă. Acționează foarte rapid asupra ficatului realizând
efectul de regenerarea.
5. Sucul de rodie, echilibrul tensiunii arteriale

• Este foarte benefic persoanelor care suferă de hipertensiune,


deoarece are capacitatea de a interacționa în mod eficient prin
scaderea cu 5% a tensiunii sistolice prin consumul zilnic de cel puțin
50ml suc de rodie.

6. Previne cancerul

• Sucul de rodie prezintă potențialul de anulare a radicaliior liberi din


organism, astfel inhibă creşterea şi dezvoltarea celulelor canceroase.
Este foarte eficient în lupta cu cancerul de sân (se pare că blochează
aromataza, o enzimă care converteşte androgenii la estrogen, hormon
care participă la dezvoltarea cancerului la sân).

7. Întăreste sistemul imunitar

• Consumul regulat de rodii asigură o rezistența sporită a organismului


la infecții, luptă împotriva viruşilor şi bacteriilor pentru a stimula
sistemul nostru imunitar.
8. Afrodiziac natural

• Știm cu toții faptul că Rodia mai este numită și “


fruct al pasiunii ” Consumul de 50 ml de suc de
rodie pe zi s-a dovedit eficace în creşterea
nivelului de testosteron (principalul hormon
masculin), acesta a intensificat și anumite trăsături
cum ar fi părul facial mai des, voce mai profundă şi
dorinţă sexuală mai mare.

9. Menține tinerețea celulară

• Deși consumarea unei rodii pe zi aduce beneficii


uimitoare sănătații, cea mai mare cantitate de
substanțe nutritive se găsesc în miezul alb și
sâmburi. Aceștia neutralizează moleculele
daunatoare din celulele noastre si lucrează,
practic, la nivel de ADN pentru a preveni
îmbătrânirea celulară.

10. Menține greutatea corpului

• Rodia este un fruct deosebit deoarece favorizează


detoxifierea organismului și în același timp
ameliorează constipaţia, este foarte des utilizat în
dietele de slabit datorită prezenței de antioxidanți.