Tetanosul

Realizat de – Apostol Liliana

Lichi Lorena
Nistor Ana Maria

Instructor: Antoce Adriana

Tetanos este o boala acuta,
adeseori fatala, cauzata de
exotoxina produsa de bacteria
Clostridium tetani. Se
caracterizeaza prin rigiditate
generalizata si spasme
convulsive ale muschilor
scheletali. Rigiditatea musculara
implica, de obicei, maxilarul
(trismus) si gatul, iar apoi se
generalizeaza.
Aceste spasme durează câteva
minute de fiecare dată și apar
frecvent, timp de trei și până la
patru săptămâni.
Clostridium tetani (C. tetani) este
un bacil anaerob, gram-pozitiv si
sporulat, avand un aspect
microscopic de ,,bat de toba’’.
Microorganismul este sensibil la
caldura si nu poate supravietui in
prezenta oxigenului. Sporii, in
schimb, sunt foarte rezistenti la
caldura si la antisepticele obisnuite.
Acestia pot supravietui in
autoenclava la 249.8°F (121°C)
timp de 10-15 minute. Sporii sunt
de asemenea rezistenti la fenol si
alti agenti chimici.
 Patogeneza
C. tetani intra de obicei
in organism printr-o rana.
In prezenta conditiilor
anaerobe (oxigen scazut),
sporii germineaza.
Toxinele sunt produse si
diseminate prin sange si
ganglionii limfatici. Manifestarile clinice tipice ale
Toxinele actioneaza in tetanosului sunt cauzate atunci cand
diferite zone din sistemul
nervos central, inclusiv
toxina tetanica interfereaza cu
placile motorie eliberarea neurotransmitatorilor,
terminale, maduva blocand impulsurile inhibitoare.
spinarii si creieri, precum Aceasta duce la contractia si spasmul
si in sistemul nervos muschilor neopozabili. Pot aparea
simpatic.
convulsii, iar sistemul nervos autonom
poate fi si el afectat.
Caracteristici clinice
Perioada de incubatie variaza de la 3 la 21 de zile (in medie 8
zile). In general, cu cat rana este mai departe de sistemul nervos
central, cu atat mai lunga va fi perioada de incubatie. Cu cat
perioada de incubatie este mai scurta, cu atat vor fi mai mari
sansele de deces. La tetanosul neonatal, simptomele apar de obicei
la 4-14 zile dupa nastere, in medie 7 zile.
Debutul tetanosului este marcat în majoritatea cazurilor prin
trismus (bolnavul numai poate deschide gura deloc sau o deschide
numai parţial cu eforturi penibile, din cauza contracturii muşchilor
masticatori).
Trismusul este unul din primele simptome caracteristice ale
tetanosului.La nou-născut, tetanosul debutează cu „refuzul
sânului” (copilul face spasm glotic la orice încercare de supt şi
eliberează sânul ca să respire).
Perioada de stare a tetanosului urmează debutului bolii. În
această perioadă se instalează contractura musculaturii scheletice,
care interesează aproape întreaga musculatură a corpului: ceafa,
trunchi, muşchii spatelui, ai abdomenului şi ai membrelor (lăsând
puţin afectate extremităţile acestora).
Pe acest fond de contractură, apar crize paroxistice de
contracturi musculare, extrem de dureroase. Ele apar brusc, fie
spontan, fie pot fi provocate de excitaţiile cele mai variate: cutanate
(o mică atingere), zgomot, lumină puternică, curenţi de aer.
De obicei sunt câteva paroxisme pe oră şi durează fiecare 1-3
secunde.
Bolnavul este chinuit de sete, dar nu poate înghiţi apă, nici alimente,
din cauza contracturii musculaturii faringiene.
Evolutie si complicatii

Tetanosul netratat evoluează frecvent

letal. Cu tot arsenalul terapeutic existent
astăzi, mortalitatea este mare (35-65%).
La nou-născuţi şi vârstnici, mortalitatea
este de 80-100%, iar cele mai mari
şanse de vindecare se întâlnesc la copiii
mari şi la adulţii tineri.
În cursul bolii pot să apară: fracturi sau
tasări vertebrale, osteoporoză şi
deformaţii osoase, rupturi musculare,
bronhopneumonii de suprainfecţie, de
aspiraţie, spasm glotic, miocardite,
tahicardie etc.
Tratament
Bolnavul trebuie aşezat într-o cameră liniştită, în semiobscuritate şi
supravegheat permanent zi şi noapte. Nu va fi lăsat singur niciodată.
Pentru neutralizarea toxinei circulante, încă nefixată pe celule, se
administrează imunoglobulină antitetanică umană, pe cale intramusculară.
Suprimarea focarului tetanigen se realizează prin toaleta chirurgicală a plăgii
(îndepărtarea ţesuturilor devitalizate şi a corpilor străini), în vederea
suprimării condiţiilor de anaerobioză, favorabile înmulţirii bacilului tetanic.
Tratamentul cu antibiotice urmăreşte atât sterilizarea focarului, cât şi
tratamentul eventualelor suprainfecţii. Se recomandă penicilină timp de 7-10
zile, iar în caz de intoleranţă la penicilină, se foloseşte eritromicina,
tetraciclină, ampicilina etc.
 Preventie

Cea mai indicată măsură este vaccinarea antitetanică a

întregii populaţii, începând de la vârsta de 3-9 luni (în
funcţie de momentul campaniei de vaccinare).
Vaccinarea antitetanică a întregii populaţii a facut din
tetanos o boală total preventibilă.
Plăgile murdărite de pământ, praf, bălegar, plăgile
conţinând corpi străini (bucăţi de lemn, ţepi de plante),
plăgile prin înţepături profunde cu spini, aşchii, plăgile
prin accidente de circulaţie ctc., pot fi infectate cu bacili
tetanici. De aceea, orice plagă, indiferent de gravitatea
ei, trebuie tratată de medic (îndepărtarea resturilor de
pământ, de obiecte străine, de ţesuturi distruse şi
necrozate şi dezinfectarea cu apă oxigenată).
Bolnavul va primi penicilină sau tetraciclină timp de 7-
10 zile.
Cei vaccinaţi vor primi o doză de rapel de anatoxină
tetanică, iar cei nevaccinaţi vor primi concomitent ser
antitetanic şi anatoxină tetanică.
Gravidele depistate nevaccinate, vor fi vaccinate
antitetanic.
Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tetanos
2. https://www.chibzuintza.ro/tetanosul-simptome-evolutie-
complicatii-tratament/
3. http://www.sfatulmedicului.ro/Tetanosul
4. https://www.csid.ro