Viorica TOMA

Studentă anul IV
Facultatea Stomatologie
USMF,,Nicolae Testemițanu,,
 Istoria apariției FARMACOGENETICII
510 î.en Pythagoras Recunoașterea pericolelor de ingestie a fasolei de fasole,
caracterizată ulterior ca fiind datorată deficienței G6PD
1866 Mendel Stabilirea regulilor de ereditate
1906 Publicarea lui Garrod a "erorilor înnăscute ale metabolismului"
1932 Snyder Caracterizarea "nontasterei feniltiouree" ca o trăsătură autosomală
recesivă
1956 Carson și colab. Descoperirea deficienței de glucoză-6-fosfat dehidrogenază
1957 Motulsky Mai mult rafinat conceptul că moștenirea defectelor metabolismului
poate explica diferențele individuale în răspunsul la medicamente
1957 Kalow & Genest Caracterizarea deficitului de colinesterază serică
1958 Vogel a inventat termenul de farmacogenetică
1960 Prețul Evans Caracterizarea polimorfismului acetilator
1962 Publicarea lui Kalow privind "Farmacogenetica - Ereditatea și reacția la
medicamente"
1977/79 Mahgoub și colab. și Eichelbaum și colab. Descoperirea polimorfismului în
sparteină oxidaza debrisoquină hidroxilază 1988 Gonzalez și colab. Caracterizarea
defectelor genetice ale debrisoquinei hidroxilazei, denumită mai târziu CYP2D6
1988-2000 Diverse Identificarea polimorfismelor specifice în diferite enzime
metabolice de fază I și fază II și, ulterior, în transportatori de medicamente
2000 Parteneriatul public-privat Finalizarea primului proiect al genomului uman
2000 Grupul de lucru internațional SNP Map Completarea hărții de variație a
secvenței genomului uman care conține 1,42 milioane SNPs
Asemănarea genetică
dintre o persoană și altă
persoană este de :

99,9%
 Reacțiileadverse la medicament,
datorate, cel puțin parțial, variabilității
interindividuale a răspunsului la
medicament, se situează între a 4-a și a 6-
a cauză principală de deces în SUA.
Domeniul "farmacogenetic", care este
"studiul variabilității răspunsului la
medicament datorat eredității", ar trebui
să contribuie la reducerea morbidității și
mortalității cauzate de utilizarea de
preparate medicamentoase.
Tipuri de varietăți genetice:

Polimorfismul este
o variație dintr-un
segment ADN care
este prezent la o
frecvență de o alelă
la un 1% sau mai
mult de populație.

2 tipuri de variație :
1. polimorfismul unic a nucleotidei
2. inserții sau deleții
 Conceptul de farmacogenetica isi are originea in observatiile
clinice ale unor pacienti cu concentratii plasmatice diferite ale
unor medicamente; apoi s-a stabilit ca modificarile chimice
care produc aceste variatii sunt ereditare si abia mai tarziu s-
au identificat enzimele implicate in metabolizarea
medicamentelor, genele care le codifica si variantele lor alelice
(variatii in secventa ADN) asociate cu caracterul ereditar
respectiv.

 Orice medicament administrat unui pacient este absorbit si

apoi transportat si distribuit la situs-urile sale de actiune, unde
va interactiona cu receptori sau enzime; aici va suferi
transformari in metaboliti si in final va fi excretat. Fiecare
dintre aceste procese poate fi potential influentat de variatii
genetice semnificative clinic; ele se grupeaza in doua categorii:
1.variabilitatea farmacocinetica care se refera la
diferentele privind absorbtia, rata de
metabolizare si eliminare a medicamentului si a
catabolitilor sai; aceasta influenteaza relatia
doza-concentratie plasmatica si relatia doza-
concentratie tisulara;

2.variabilitatea farmacodinamica ce include

polimorfismele proteinelor implicate
in transportul medicamentelor in organism
si ale tintelor terapeutice (receptori, enzime);
acestea influenteaza direct relatia dozaefect.
 POLIMORFISM
GENETIC

FARMACOCINETIC FARMACODINAMIC

Absorbția Receptori Enzime

Excreția
Metabolism Canale Sistem Imun
Distribuția
Ionice
Cavitatea bucală este un portal de intrare, precum și o oglindă ce
reflectă o multitudine de informații care pot fi obținute de pe cale orală,
fluide și țesuturi. Progresele recente ale savanților asupra
genomilor microbieni oferă oportunități fără precedent
nu numai de a înțelege baza moleculară a bolilor orale, dar
să proiecteze și să fabrice noi generații de diagnostic, terapeutice
și biomateriale. În evoluții paralele, remarcabile
se face progrese pentru a înțelege și omul ca variație genetica orală
inclusiv răspunsurile lor la terapiile de droguri.
Farmacogenomica oferă informații noi despre cum
variațiile genetice umane influențează absorbția individuală a medicamentului.
În afară de aceasta, cunoașterea modului în care variația genetică
interferează în răspunsul la tratament va permite dezvoltarea
de medicamente care controlează, de exemplu, dintele ortodontic mobil prin
procese de reparare și formare a fibrelor osoase și a ligamentelor parodontale.
Progresele din genomica umană și microbiană
oferă numeroase oportunități pentru astfel de terapii vizate
pe o evoluție a vaccinului pentru copiii expuși riscului cariilor dentare, prin
studierea variațiilor genetice în compoziția matricei de smalț și
structura acesteia.
Pe lângă aceasta, studiul moleculelor implicate în creștere
de dinți, oase și țesuturi parodontale ajuta la obtinerea specifică a
Medicamentelor pentru stimularea sau inhibarea creșterii în malocluziile
scheletice și patologii craniofaciale.