Sunteți pe pagina 1din 21

EMULSII

(Emulsiones-FR X)

1. GENERALITĂŢI (I)

Definiţii
FR X:
-sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai puţin
vâscoase, constituite dintr-un sistem dispers, format din două
faze lichide nemiscibile, realizat cu ajutorul unor emulgatori şi
destinate administrării interne sau externe;
-pot fi: emulsii ulei în apă (U/A) şi emulsii apă în ulei (A/U);
-pentru adminstrare internă se folosesc numai emulsii U/A;
-emulsiile în compoziţia cărora intră săpunuri sau alte
substanţe cu acţiune emolientă, analgezică sau revulsivă şi care
sunt destinate administrării pe piele se numesc linimente.
sunt sisteme disperse microeterogene, în care diametrul
picăturilor de lichid dispersat, în general, este cuprins între 0,5 şi
50 μm, deci picăturile sunt vizibile la microscopul obişnuit

microemulsii:
-emulsii clare, cu mărimea picăturilor uleioase dispersate 40-
400A, destinate unei acţiuni rapide a substanţei medicamentoase.
Scurt istoric:
termenul de "emulsie" derivă de la verbul latin "molgo, ere" = a
mulge şi se foloseşte în domeniul farmaceutic începând din sec. al
XVII-lea denumind astfel toate lichidele medicamentoase cu
aspect lăptos;
fundamentarea ştiinţifică a teoriei emulsionării şi a explicării
fenomenelor care stau la baza formării emulsiilor a început abia în
a doua parte a secolului XIX;
în 1910 Ostwald dă prima explicaţie ştiinţifică a formării
emulsiilor, făcând diferenţa, între emulsiile de tip U/A (ulei
dispersat în apă) şi cele A/U (apă dispersat în ulei).
Emulsiile sunt oficinale în majoritatea farmacopeelor, însă în
unele farmacopei se dau numai îndrumări generale pentru
prepararea şi controlul lor:
-în F.R.X. există o singură monografie - Emulsiones - în care sunt
cuprinse atât emulsiile de uz intern, cât şi cele de uz extern;
-în F.R.IX. existau două monografii: "Emulsiones ad usum internum"
şi separat "Linimenta".
Avantaje:
-asigură administrarea concomitentă, precisă a două lichide
nemiscibile;
-prin emulsionare se poate masca gustul neplăcut al unor
medicamente şi se poate facilita administrarea unor substanţe
medicamentoase vâscoase;

Dezavantaje:
-fenomene de instabilitate;
-necesită adaos de conservanţi antimicrobieni (pentru faza
apoasă) şi antioxidanţi (pentru faza uleioasă);
-dozarea poate fi defectuasă dacă nu sunt bine agitate înainte de
administrare.
Clasificarea emulsiilor:

după numărul părţilor componente pot fi:


-emulsii propriu-zise (3 părţi principale);
-pseudo- sau cvasiemulsii (2 părţi principale - fără emulgator);
contopirea picăturilor dispersate este împiedicată de vâscozitatea
mare a fazei continue;
după compoziţie pot fi:
-emulsii ulei în apă (U/A): uleiul este dispersat în apă sau alt lichid
hidrofil. Se întrebuinţează mai ales intern şi pot fi diluate cu apă. Emulsiile de
uz intern sunt numai de tip U/A;
-emulsii apă în ulei (A/U): un lichid hidrofil este dispersat într-un lichid
lipofil. Se utilizează extern şi pot fi diluate cu ulei.
-emulsii complexe (multiple), de exemplu: emulsii A/U/A, la care
faza internă este deja o emulsie de tip A/U;
după modul de administrare pot fi: pentru uz intern;
pentru uz extern; emulsii parenterale;
după provenienţă pot fi: naturale (laptele, latexul
diferitelor plante etc.); artificiale (emulsii farmaceutice).
2. FORMULAREA (COMPOZIŢIA) EMULSIILOR
Emulsiile sunt compuse din trei părţi principale:
faza dispersă, dispersată, internă, discontinuă (emulgendum);
faza dispersantă, mediu de dispersie, faza externă, faza continuă
(vehiculum);
agentul de emulsie, agent de dispersie, emulgator (emulgens).

Fiecare fază poate fi formată dintr-un amestec de lichide miscibile;

-emulgatorul poate fi constituit dintr-un


amestec de emulgatori sau asociere de
emulgatori şi agenţi de
vâscozitate (pseudoemulgatori);

-alte substanţe auxiliare


(conservanţi, stabilizanţi,
aromatizanţi, edulcoranţi).
2.1. EMULGATORI
rolul emulgatorului:
-de a uşura dispersarea fazei interne în cea externă;
-de a stabiliza emulsia.
acţiunea emulgatorilor se realizează prin:
-reducerea tensiunii interfaciale (se uşurează dispersarea);
-formarea unui strat în jurul picăturilor (inhibă tendinţa picăturilor
mici de a se contopi);
-conferirea unei sarcini electrice picăturilor dispersate;
-mărirea vâscozităţii mediului (pseudoemulgatori).
clasificarea emulgatorilor:
-după afinitate fata de solvent pot fi: hidrofili U/A; lipofili A/U;
-după modul de folosire pot fi: de uz intern; de uz extern; de uz parenteral;
-pe baza sarcinilor electrice pot fi: emulgatori anionactivi; emulgatori cationactivi;
neionogeni;
-după provenienţă pot fi: naturali (de origine vegetală sau animală); sintetici şi
semisintetici;
-în funcţie de structură şi proprietăţi fizico-chimice pot fi:
- emulgatori propriu-zişi (emulgatori solubili);
- emulgatori sub formă de pulberi fine insolubile;
- pseudoemulgatori (agenţi de vâscozitate, stabilizanţi).
2.2. MECANISME DE ACŢIUNE A EMULGATORILOR
clasificarea emulgatorilor în funcţie de structură şi proprietăţi fizico-chimice:
- emulgatori propriu-zişi (emulgatori solubili, agenţi tensioactivi);
- emulgatori sub formă de pulberi fine insolubile;
- pseudoemulgatori (agenţi de vâscozitate, stabilizanţi).

a)EMULGATORI PROPIRIU-ZIŞI (agenţi tensioactivi)

au structură amfifilă:

se caracterizează prin indicele HLB


(Hydrophyle-Lipophyle-Balance),
1-20 după Griffin:
HLB= 1-3 antispumanţi
3-8 emulgatori A/U
7-9 umectanţi
8-16 emulgatori U/A
13-16 detergenţi
15-18 solubilizanţi
Aceste substanţe, în amestec de lichide
nemiscibile se concentrează la interfază şi
grupările se orientează conform afinităţii lor.
Datorită acestei concentrări la interfază,
tensiunea interfacială se reduce. Dacă
proprietăţile hidrofile domină, este un emulgator
de tip U/A. Dacă proprietăţile lipofile sunt
dominante, avem de a face cu un emulgator de tip
A/U.
Această comportare a emulgatorilor se reflectă
în legea lui Bancroft, care precizează:
"dintre cele două faze nemiscibile,
aceea va fi faza externă (continuă)
în care este solubil sau mai solubil emulgatorul".

Teorii care explică acţiunea:


-teoria filmului plastic: emulgatorul formează o a
treia fază care se interpune între particulele celor
două faze nemiscibile şi înconjoară sub formă de
peliculă sau film plastic particulele dispersate
-teoria penei: pe baza afinităţii selective a grupărilor
hidrofile şi a celor lipofile ale emulgatorilor şi pe
baza volumului ocupat de aceste grupări
Teorii care explică
acţiunea: -efectul steric: explică stabilitatea
emulsiei prin împiedicarea
contopirii picăturilor emulsionate,
-efectul Marangoni: difuzia
datorită efectului steric protector
continuă a emulgatorului spre
al stratului de emulgator.
interfaţa dintre cele două lichide
nemiscibile în timpul preparării
Emulgatori complecşi
(amestec de 2 tenside cu propietăţi opuse)
Conferă o stabilitate mai mare emulsiei
b)EMULGATORI SUB FORMĂ DE PULBERI FINE
Sunt substanţe insolubile, care dispersate coloidal în faza uleioasă (emulgatori lipofili) sau în faza apoasă
(substanţe cu caracter hidrofil) asigură o stabilitate mai bună emulsiilor.
Se consideră că aceste pulberi foarte fine se concentrează la interfaza apă/ulei formând o a treia fază sub
formă de peliculă, care se va încovoia în jurul picăturilor de apă sau ulei, în funcţie de afinitatea mai mare
faţă de ulei (primul caz) formând emulsii A/U, sau dacă are caracter hidrofil, picăturile de ulei vor fi
înconjurate de aceste pelicule.
Ca emulgatori hidrofili (U/A) se utilizează bentonita, aerosilul, iar ca substanţe care stabilizează emulsiile
de tipul A/U se folosesc grafitul, cărbunele animal, pigmenţii de anilină.
c) PSEUDOEMULGATORI
(“cvasiemulgatori”, “stabilizatori”)

Sunt substanţe coloidale, care prin mărirea vâscozităţii mediului de


dispersie contribuie la stabilizarea emulsiilor.
Pot fi substanţe organice macromoleculare (mucilagii naturale sau
sintetice, semisintetice) sau pulberi coloidale anorganice.
Emulgatori naturali
Emulgatorul Tipul emulgatorului Caracteristici
Gumă arabică U/A, intern - se foloseşte sub formă de pulbere sau mucilag în
cantităţi de 50% faţă de ulei;
- are caracter slab anionic;
- are reacţie acidă, datorită acidului galacturonic din
compoziţia macromoleculei de acid poliarabinic;
- sunt stabile în limite de pH 2-10;
- se poate asocia cu tragacanta până la 5%;
- cu săpunuri de sodiu, potasiu, amoniu;
- cantităţi mari de alcool;
Gelatina U/A, intern - în apă rece se hidratează, se umflă, prin încălzire se
transformă într-o soluţie coloidală;
- la pH = 3-5 se comportă ca emulgator propriu-zis, la
pH = 8 ca pseudoemulgator;
- se cunosc două sorturi: Pharmagel "A" obţinută prin
hidroliză acidă şi Pharmagel "B" prin hidroliză
alcalină
Gălbenuşul de ouă U/A, intern - se întrebuinţează mai rar fiind uşor alterabil;
- un gălbenuş poate emulsiona 15 g ulei gras;
- se adaugă conservanţi; acid benzoic 0,4%, benzoat de
sodiu 1%, alcool 5-10%;
Cazeina U/A, intern - este emulgatorul laptelui;
- cazeina pulverizată se amestecă cu apa şi se lasă la
îmbibat;
Lecitina U/A şi A/U - are caracter amfion (ion bipolar)
- emulsiile de uleiuri vegetale sau animale preparate cu
lecitina sunt mai stabile decât emulsiile de uleiuri
minerale;
- pot fi administrate şi parenteral;
Emulgatori naturali (II)

Acizii biliari (acid U / A , e x t e r n - se utilizează sub formă de săruri de sodiu;


taurocolic şi acid - acţionează ca agenţi tensioactivi puternici, formând
g l i c o c o l i c ) u n f i l m c o e r e n t î n j u r u l p i c ă t u r i l o r d e u l e i ;

Colesterolul şi derivaţii A / U , e x t e r n - sunt neionogeni;


- se întrebuinţează în cantitate de 1 - 5 % ;

Lanolina A/U, extern - conţine esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori;


- se întrebuinţează în creme şi unguente;
Tragacanta U/A, intern, extern - ca pseudoemulgator;
- peste 5% se gelifică;
- mai mult se foloseşte sub formă de mucilag, obţinând
e m u l s i i s t a b i l e î n t r e p H 4 - 7

Agar-agar U/A, intern - ca pseudoemulgator;


- se întrebuinţează în concentraţie de 1 - 3 % ;

- electroliţii în concentraţii mari îi scad vâscozitatea;


- alcoolul în concentraţie de 50% îl precipită;
Alginat de sodiu U/A - ca pseudoemulgator;
- se foloseşte în concentraţie 1 - 2 % ;

- se gelifică cu ioni de calciu;


Pectina U/A - ca pseudoemulgator;
- stabil în mediu acid, hidrolizîndu-se în prezenţa
s u b s t a n ţ e l o r a l c a l i n e ;

- în prezenţa alcoolului se transformă în gel;


- se conservă cu acid benzoic 0,2%.
Emulgatori sintetici şi semisintetici
Tipul emulgatorului Structura Emulgatorul Caracteristici
ionogen chimică a
emulgatorului
Emulgatori anionactivi Săpunuri Săpunuri - sunt săruri de sodiu, potasiu sau amoniu ale acizilor graşi( acid
alcaline lauric, palmitic, linolic, linolenic, oleic, stearinic);
- sunt emulgatori de tip U/A;
- se folosesc mai mult extern;
- pot fi folosite ca atare, dar preparate "ex tempore" prin amestecarea
uleiului cu soluţii de hidroxizi;
- au pH alcalin, sunt incompatibile cu multe substanţe;
- incompatibilitate cu ionii de calciu, magneziu şi metale grele, cu
acizi şi cu electroliţi;
Săpunurile - sunt sărurile metalelor bi-şi polivalente (Ca, Mg, Pb, Al) cu acizi
metalice graşi;
- sunt emulgatori de tip A/U;
- sunt stabile faţă de acizi;
Săpunurile - sunt săpunuri de amine, formate prin înlocuirea hidrogenului din
organice molecula amoniacului cu grupări organice (de ex. trietanolamina),
care au proprietatea de a forma săpunuri organice cu acizii graşi
(acid oleic, acid stearic);
- sunt emulgatori de tip U/A;
- nu sunt salefiate şi nu se descompun în prezenţa electroliţilor;
- avantajul lor că sunt mai puţin bazice decât săpunurile alcaline;
Sulfaţi ai Laurilsulaft - este o pulbere, care irită puternic mucoasele;
alcoolilor de sodiu, - formează emulsii de tip U/A;
superiori şi Dodecilsulfat - se întrebuinţează mai mult extern, dar până la 1% se poate şi intern;
sărurilor lor de sodiu
Texapon -
F.R.X. Natrii
laurylsulfas
Cetilsulfat de sodiu- asemănător cu laurilsulfat de sodiu, dar soluţiile apoase sunt tulburi;
- este un amestec din părţi aproximativ egale de cetilsulfat de sodiu şi
Cetilstearilsulfat de
sodiu- F.R.X. stearilsulfat de sodiu;
(Natrii - în apă formează o soluţie coloidală tulbure;
cetylstearylsulfas) - intră în compoziţia emulgatorului complex "Alcoholum
cetylstearylicum emulsificans" (F.R.X.);
- emulgator de tip U/A;
Derivaţi Dioctilsulfosuccina - este o masă ceroasă, solubil în apă 1:70, cu proprietăţi tensioactive
sulfonaţi ai tul de sodiu energice;
alcoolilor (Aerosol OT,
superiori Manoxol OT)
Emulgatori cationactivi Săpunuri Clorura de - are acţiune antiseptică pronunţată şi proprietăţi tensioactive
inverse benzalconiu, remarcabile;
Zephirol- F.R.X. - este un emulgator de tip U/A;
(Benzalkonii - este incompatibil cu salicilaţi, săruri de metale grele, azotaţi;
chloridum)
Bromura de - în soluţie de 10% se foloseşte ca dezinfectant extern cu proprietăţi
cetilpiridiniu, tensioactive puternice;
Bromocet,
Cetazolin
Bromura de cetil- - este un agent dezinfectant;
trimetilamoniu, - se utilizează mai rar;
Cetrimid
Emulgatori neionogeni
Structura chimică al Emulgatorul Caracteristici
emulgatorului
Alcoolii superiori Alcool lauric - substanţă de culoare albă, solidă, se lichefiază la aer;
- emulgator de tip A/U;
Alcool cetilic - lamele albe, insolubile în apă, solubil în solvenţi organici;
- este un emulgator de tip A/U;
- se asociază cu emulgatori mai puternici U/A formând
emulgatori complecşi;
Alcool cetilstearilic -F.R.X. - este un amestec de alcooli graşi superiori saturaţi în care
(Alcoholum cetylstearylicum) predomină alcoolul stearilic şi alcoolul cetilic în proporţie de
1:1;
- se prezintă ca o masă sau lamele albe, cu aspect cristalin,
onctuoase la pipăit, cu miros slab caracteristic;
- insolubil în apă, uşor solubil în eter, benzen, cloroform, eter de
petrol;
Esteri parţiali ai glicerinei Monostearat de glicerină - este un emulgator de tip A/U;
Tegin: 76% stearat de gliceril, 4,4% - emulgator de tip U/A;
stearat de sodiu, acid steraic
Esteri ai propilenglicolului Stearat de propilenglicol, Nonex, - este un emulgator de tip U/A;
Monolen
Esteri ai sorbitanului cu Span-uri (20- acid lauric, 40-acid - sunt emulgatori de tip A/U;
acizi graşi palmitic, 65 - acid tristearic, 80- acid
oleic, 85-acid trioleic)
Esteri ai sorbitanului cu Tween-uri, Polisorbaţi, Crill, - sunt emulgatori de tip U/A;
acizi graşi, esterificaţi cu Sorboxeteni (20-acid lauric, , 40- acid - sunt solubili în apă şi alcool;
polietilenglicoli (eteri palmitic, 60-acid stearic, 80- acid - nu se dizolvă în grăsimi, ulei de parafină;
polietilenglicolici ai oleic,) Tween 80 ( - Polysorbatum 80 )- - au gust neplăcut;
spanurilor) F.R.X
Esteri ai Myrj (45- cu 8 grupe de oxid de etilen, - sunt emulgatori de tip U/A;
polietilenglicolilor cu acid 49- cu 20 grupe de oxid de etilen, 51-
stearic cu 30 grupe de oxid de etilen, 52- cu 40
grupe de oxid de etilen, 53- cu 50 grupe
de oxid de etilen,59- cu 60 grupe de
oxid de etilen)
Eteri ai polietilenglicolilor Brij (30-eter lauric, 52-eter cetilic, 72- - sunt emulgatori de tip U/A;
cu alcooli superiori eter stearilic)
Eteri ai alcoolului cetilic Cetomacrogol 1000 (eterul cetilic al - este o masă onctuoasă, cu aspect de ceară, solubil în apă
sau cetostearilic cu polietilenglicolului 1000)
polietilenglicoli
Eteri sau esteri ai Cremophor EL (ulei de ricin - sunt emulgatori de tip U/A;
polietilenglicolilor cu polietoxilat);
alcooli superiori sau cu Cremophor a solid (eter al alcoolului
gliceride stearilic cu PEG);
Cremophor a lichid (eterul oleic al
polietilenglicolului)
Eteri polietilenglicolici ai Tagat S - sunt emulgatori de tip U/A;
esterilor parţiali ai (polioxietilenglicerilmonostearat); - sunt lichide vâscoase, hidrosolubile;
glicerinei Tagat O
(polioxietilenglicerilmonooleat);
Tagat L
polioxietilenglicerilmonolaurat),
Esteri ai acizilor graşi cu Monolaurat de zaharoză (U/A);
zaharoza Distearat de zaharoză (A/U)