Abraham Cowley

(1618 -1667)
poet englez, născut
în City of London
intr-o familie cu o
stare materiala
foarte buna – tatăl
sau a fost papetar.
 Unde a studiat Cowley ?
• A studiat la Westminster School și la Trinity College.
• La 15 ani și-a publicat primul volum de versuri:
„Poetical Blossoms” care contine 5 poeme, dintre
care unul a fost scris la 10 ani.
• A scris o dramă pastorală și o comedie latină la vârsta
de 20 ani - „Naufragium Iaculare”.
• Licențiat în litere și filosofie la vârsta de 21 de ani.
• Doctor în litere și filosofie la vârsta de 25 de ani.
• A studiat medicina la Oxford devenind doctor la
vârsta de 32 de ani.
 Statutul utopiei științifice pe fondul
gândirii lui A. Cowley

• Prin trecerea de la poemul metafizic standard

la poemul ancorat în științificitate empirică -
menită să direcționeze corect imaginația -
Cowley poate fi înțeles, în probabil trei feluri:
• 1.Drept un poet reprofilat în filosof al naturii.
• 2.Drept un poet cu o atitudine distructivă la
adresa imaginației care i-a deservit până
atunci în activitatea literară.
• 3.Drept un poet care caută să își ducă la alt
nivel poemul metafizic.
• La prima vedere primele două explicații, luate fie
împreună sau separat, par mai la îndemână având
în vedere asocierea lui Cowley cu Bacon (amintit
în oda adresată Societății Regale) și Hobbes
(primul gânditor care a vrut să construiască o
filosofie politică pe un raționalism împins cu bună
știință la extrem. Mai ales că Hobbes se sprijină în
totalitate pe adevărul științific așa cum reiese din
examenul concret al faptelor și neagă originea
divină a puterii sau a caracterului sacru al regilor
sau preoților, teze care nu sunau prea bine
poeților metafizici ai vremii).
•Pentru Cowley, lumea experiențelor sensibile este una
din cele două lumi cu care imaginația poetului trebuie să
lucreze (cealaltă lume, adică cea a mitului, este cea în
care mintea creează). În spatele amândurora se află
realitatea - Universul armonios conceput în mintea lui
Dumnezeu și accesibil omului prin surprindere. Cowley
este un soi de poet filosof cu preocupări științifice care se
găsește într-un rol destinat cunoașterii. Iar prin acest rol,
el trebuie să unească înțelegerea științifică a fenomenelor
naturii cu înțelegerea imaginativă a lumiii pentru a crea o
viziune a ordinii și armoniei universale.
• Astfel, filosofia naturala este doar o anexa a perspectivei sale,
menită să îndrume imaginația și nicidecum o preocupare diferita.
Cuvintele cu care lucrează un astfel de poet sunt imagini ale
lucrurilor și nu ale gândurilor. O astfel de idee de relație a limbajului
cu adevărul limitează drastic spiritul poetic convențional. Iată o
implicație de care e posibil ca poetul nostru să fi dat seama în
cercurile literare ale vremii.

• „From words, which are but pictures of the thought

• (Though we our thoughts from them perversely drew),
• To things, the mind’s right object, he it brought.
• Like foolish birds, to painted grapes we flew;”

• - Ode to the Royal Society

• Separarea carteziană minte-corp, spirit-
sens,Dumnezeu-creație sau separarea lui Locke dintre
cuvinte și obiecte nu face obiectul gândirii lui Cowley:

• „And when on heaps the chosen Bunches lay,

• He pressed them wisely the Mechanic way,
• Till all their juice did in one Vessel join,
• Ferment into a Nourishment Divine . . .”.

• - Ode to the Royal Society

•
• Pentru poetul metafizic, natura umana este o reprezentare a unui
Univers care funcționează ca un organism viu și care manifesta
scopuri sacre in toate procesele lui. Avem de-a face cu un concept
de ordine naturala in care cauzele de ordin spiritual și material nu
sunt independente ci interdependente. De aici și asumarea cum că
ideile, ca produse ale imaginației nu sunt obiecte mentale ci entități
care participa prin interrelatie la intreg. Transcenderea spațiului și
timpului - preocuparea poetului metafizic- ține de descoperirea
cauzelor secunde ale realității (adică poetul, de fapt, descoperă la
acest nivel infinta creativitate de ordin divin), ca mai apoi să
intervină poezia, care în contextul acesta nu este este nimic altceva
decât știința divină care funcționează ca un pod între universul
cognoscibil de prim nivel și universul misterios atemporal - locuit
doar de către suflet. Iată fondul gândirii pe care a luat naștere
utopia științifică „O propunere pentru progresul filosofiei
experimentale”.
 WIT

• spirit
• inteligenţă
• minte
• agerime
• haz
• raţiune
• duh
• om de spirit
 Ode of Wit
• In a true piece of Wit all things must be,
Yet all things there agree,
As in the ark, joined without force or strife,
All creatures dwelt: all creatures that had life;

Or as the primitive forms of all

(If we compare great things with small)
Which without discord or confusion lie
In that strange mirror of the Deity.