Sunteți pe pagina 1din 7

SURSELE NAURALE DE

HIDROCARBURI
DEFINIŢIE

• Hidrocarburile sunt compuși chimici ale căror molecule sunt formate doar din atomi de
carbon și hidrogen. Acestea conțin un schelet format din atomi de carbon - numit catenă,
legați între ei prin legături simple, duble sau triple, legăturile rămase fiind ocupate de
atomi de hidrogen. În general, hidrocarburile sunt combustibili.

• Prin sisteme de hidrocarburi se intelege amestecul de hidrocarburi, heterohidrocarburi,


inclusiv impuritatile, cu exceptia apei.

• Se cunosc azi peste 30000 de hidrocarburi clasificate in mai multe clase, dupa
principalele lor caracteristic
CLASIFICARE

• Clasificarea hidrocarburile din sistemele naturale: Alcani si cicloalcani (ambele


sunt hidrocarburi saturate); hidrocarburi aromatice(nesaturate); compusii cu oxigen
(sunt alcatuiti din substante cu caracter acid: acizi naftinici, acizi grasi, etc.); compusii
cu sulf (hidrogenul sulfurat este prezent in gaze, iar sulfurile acidice si bisulfurile sunt
prezente in titei); compusii cu azot (porfirinele - constituie dovada originii petrolului);
compusii cu caracter asfaltic (consta in rasini, asfaltene, carbene, etc.); rasini (au
densitatea apropiata de cea a apei, vascozitate mare si sunt solubile in hidrocarburi
mai usoare decat ele); acizi asfaltogenici (sunt asemanatori rasinilor si sunt solubili in
alcool etilic); asfaltene (au culoarea neagra, consistenta solida si sunt solubile in
solventi aromatici si cu halogenati).
PETROL

• Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele
de origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un
amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi
lichide, este un amestec de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține
peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă
cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale
plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o curiozitate, se poate menționa că
unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete.
BENZENUL

• Benzenul (cunoscut și sub denumirea mai puțin frecventă de benzol) este o hidrocarbură cu un nucleu aromatic, care are formula
chimică C6H6. Este întâlnit în cărbuni, petrol și se obține în mod natural prin arderea incompletă a compușilor bogați în carbon.
Până la Al doilea război mondial, benzenul rezulta ca produs secundar al procedurii de formare a cocsului. După anii 1950,
hidrocarbura a fost extrasă din petrol. Există patru metode de laborator din care se obține: reformare catalitică, hidrodezalchilarea
toluenului, disproporționarea toluenului și cracare cu abur. Participă la reacții de substituție, oxidare și adiție. Etimologic, cuvântul
provine de la rășina „benzoe” care prin sublimare formează acidul benzoic.

• Au fost emise numeroase formule pentru benzen. Kekulé a propus în 1865 o aranjare ciclică a atomilor de carbon în care legăturile
simple alternează cu cele duble, însă această structură nu explica în totalitate proprietățile hidrocarburii. Erich Hückel în 1931 a
demonstrat prin teoria orbitalilor moleculari că benzenul este reprezentat de un ciclu de șase atomi de carbon, în interiorul lui fiind
un cerc sau o linie circulară punctată pentru a sugera delocalizarea electronilor din legătura C-C.

• Compusul organic este incolor, extrem de inflamabil și volatil, având un punct de solidificare de 5,5 °C și cel de fierbere fiind de
80,1 °C. La 20 °C are o densitate de 0,88 g·cm−3 și este mai solubil în solvenți organici decât în apă. Face parte din categoria
substanțelor cancerigene, din care cauză sunt folosiți ca diluanți derivații metilați ai benzenului ca toluenul și xilenii. Este un
solvent foarte utilizat în industria chimică și reprezintă un precursor important al sintezei chimice de medicamente, plastic, gumă
sintetică sau coloranți.
TOLUENUL

• Toluenul sau toluolul este o hidrocarbură aromatică lichidă, incoloră, inflamabilă,


insolubilă în apă, din seria benzenului. Toluenul se extrage din gazele de cocserie și
din gudroanele cărbunilor de pământ. Se întrebuințează la prepararea unor coloranți,
a unor medicamente etc. În combinație cu alte elemente poate deveni extrem de
periculos; de exemplu prin nitrarea toluenului se obține trinitrotoluenul (trotilul) -
TNT, un exploziv puternic. Asupra organismului uman are efecte nocive dacă este
inhalat, dar spre deosebire de benzen, care este cancerigen, toluenul nu prezintă
asemenea efecte, datorită prezenței radicalului metil (CH3-), ce scade caracterul său
aromatic făcându-l mai ușor asimilabil. De asemenea, toluenul este utilizat ca si drog
halucinogen, cu efecte devastatoare pentru sistemul nervos sau osos.
SFÂRŞIT