Sunteți pe pagina 1din 56

ANESTEZIA LOCO-REGIONALA

CONF. DR. TEODORESCU PETRE


OCTAVIAN
 Blocarea transmisiei
aferentelor nociceptive
senzitive si simpatice
autonome si a eferentelor
motorii
 Administrarea de AL
- central (neuraxial)
A.S. si A.P.
- periferic (plex sau nerv)
 STAREA DE CONSTIENTA
ESTE PASTRATA
DEFINITIE
 Totalitatea tehnicilor ce interceptează impulsul
nociceptiv la nivel de receptor, de transmitere (nerv/plex
nervos) sau medular.

 Depozitarea unui anestezic local în imediata


vecinătate a unui trunchi nervos, a rădăcinilor nervoase, în
jurul componentelor unui ganglion sau în lichidul
cefalorahidian.

 Anestezicele locale produc o inhibiţie temporară,


complet reversibilă a propagării impulsului, abolind
sensibilitatea şi eventual motricitatea în teritoriul inervat
distal de locul aplicării.
TEHNICI DE ANESTEZIE LOCO-
REGIONALA
Clasificarea tehnicilor de anestezie
loco-regională în raport cu sediul aplicării
anestezicului local
1. Anestezia tropică; 2. Anestezia
locală prin infiltraţie; 3. Anestezia
regională intravenoasă; 4. Anestezia
tronculară; 5. Anestezia de plex; 6.
Anestezia paravertebrală; 7. Anestezia
subarahnoidiană; 8. Anestezia
peridurală

a. Encefalul;b. Ganglionul spinal ; c. Măduva; d. Dura mater; e. Spaţiul subdural;


f. Spaţiul peridural;
 ANESTEZIA (INFILTRATIA ) LOCALA
- Infiltrarea directa cu solutie de anestezic local a terminatiilor nervoase
periferice, perilezional ( intradermic, subcutan, intrafascicular,
intramuscular)
 ANESTEZIA REGIONALA : abolirea totala a impulsurilor nociceptive de la o
regiune a corpuluiprin intreruperea temporara a conductibilitatii nervilor
senzoriali
1) ADMINISTRAREA PERINEURAL CENTRAL (NEURAXIAL)
-BLOC SPINAL, BLOC EPIDURAL
2) ADMINISTRAREA PERIFERIC : BLOC DE PLEX SI NERV PERIFERIC: tehnica
de realizare a anesteziei regionale prin injectarea directa in jurul nervului
ce inerveaza regiunea interesata
- bloc de plex brahial, plex lombar, n intercostali, n sciatic etc
 ANESTEZIA REGIONALA INTRAVENOASA: BLOC BIER: interventii
chirurgicale asupra membrelor, dupa administrarea anestezicului local
intr-o vena de la extremitatea membrului golit in prealabil de sange si
izolat circulator de restul organismului prin aplicarea unui garou la
radacina sa
ANESTEZIA REGIONALA
NEURAXIALA
ANESTEZIA
SPINALA
ANESTEZIA
PERIDURALA
ANESTEZIA
CAUDALA
NOTIUNI DE ANATOMIE
NOTIUNI DE ANATOMIE
NOTIUNI DE ANATOMIE
NOTIUNI DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE
 MS: CANALUL RAHIDIAN
- Prelungirea SNC la nivel vertebral
- Gaura occipitala  L2
 31 Nervii SPINALI
- fibre senzitive (aferente)
- fibre motorii (eferente)
 Prelungirile fil. Nerv. V+D : radacinile nervului spinal
 Radacinile D: Axonii NS
-CORPUL IN GG SPINAL
-transmit I de la receptorii periferici
- fac sinapsa cu N 2 in cornul post
- AU si fibre vegetative
 Radacinile V : I eferente spre efectori (M si G)
 Radacinile V+D fuzioneaza si alcatuiesc n.
spinal care paraseste spatiul subarahnoidian – sp.
peridural- canalul vertebral ( gaurile de conjugare)
CAILE DE CONDUCERE ALE DURERII
 Nociceptorii: TNL cu origine in gg
n spinali sau cranieni
- mielinice subtiri A δ
- amielinice de tip C
- Stimulii durerosi de natura mecanica ,
termica sau chimica capabili sa induca leziuni
tisulare
 Caile de conducere nociceptive
- ascendenta: axonii N1 din gg spinali ce patrund
prin radacina posterioara a nervilor spinali
si fac sinapsa cu N2 din coarnele posterioare

- axonii deutoneuronului trec controlateral si urca


spre talamus
CAILE DE CONDUCERE ALE DURERII
 Talamus : al 3-lea neuron
- NEOSPINOTALAMIC
Conduce informatiile transmise prin fibre A δ
Talamusul lateral
Aria somestezica I –PARIETAL
Asigura perceptia imediata a durerii rapide
- PALEOSPINOTALAMIC
Conduce informatiile fibre C
Talamusul medial si formatiunea reticulata
Cortexul de asociatie, sistem limbic si
Hipotalamus
reactia emotionala si vegetativa a durerii
starea de trezire , anxietate si insomnie
Proiectie redusa in aria somestezica I –
LOCALIZARE IMPRECISA A DURERII
NOTIUNI DE ANATOMIE SI
FIZIOLOGIE

TIPURI DE TERMINATII NERVOASE SI CONDUCEREA VELOCITARA


-Fibre A:mielinizate, FIBRELE Functia

groase A- alfa MOTORIE

-Fibre B: mielinizate, A- beta Sens. Tactila, termica si presionala

subţiri A- gamma Sensibilitatea proprioceptiva


-Fibre C: nemielinizate. A- delta Dureroasa ascutita si termica

B Fibre simpatice preganglionare

C Sensibilitatea dureroasa, difuza si


surda

Cele mai groase fibre sunt alfa şi cele mai subţiri, delta. In structura nervului fibrele
groase se dispun in centru, iar cele subţiri la periferie. Intrucat anestezicul local
acţionează de la periferie spre centru, primele interceptate vor fi fibrele subţiri.
Totuşi, cele mai sensibile la anestezicul local sunt fibrele В mielinizate.
MECANISM DE ACTIUNE AL
ANESTEZICELOR LOCALE
 AL întrerupe conducerea stimulului nociceptiv pe
traiectul nervilor periferici, de la receptori şi până la
măduvă.
 Receptorul pentru anestezice locale se găseşte în
interiorul canalului de Na. Pentru a ajunge la receptor,
anestezicul local difuzează prin bariera tisulară bogată în
lipide. Aceasta o realizează forma neionizată, lipofilă a
anestezicului local.
 Forma neionizată lipofilă, traversează membranele de
lipide, pentru a ajunge în interiorul nervului, unde se
ionizeaza din nou. Forma ionizată este aceea care pătrunde
dinspre interior în canalul de Na+ şi, acţionând asupra
receptorului, împiedică depolarizarea membranară.
MECANISM DE ACTIUNE AL
ANESTEZICELOR LOCALE
• Anestezicele locale
acţionează prin blocarea
canalului de sodiu la nivelul
orificiului intern
al acestuia, impiedicand
astfel procesul de
depolarizare a membranei.
• Canalul de sodiu se găseşte in
una din trei stări: blocat,
deschis, inactivat
SUBSTANŢELE ANESTEZICE
LOCALE
Caracteristicile generale Ester Amidă
Proprietăţile fizico-chimice:
Procaina Lidocaina
- baze slabe;
Cocaina Mepivacaina
- constituite dintr-un nucleu
aromatic legat de o grupare Clorprocaina Bupivacaina
amino printr-o legătură de tip
ester sau amidă; Tetracaina Etidocaina
• Legătura ester poate fi Cincocaina Ropivacaina
hidrolizată de esteraze
(colinesteraza plasmatică). Prilocaina
• Legătura amidică este
rezistentă şi nu poate fi
scindată decât în ficat.
 mecanismul de acţiune - în funcţie de gradul de
liposolubilitate substanţa pătrunde în celula nervoasă, se leagă
de receptorii proteici din interiorul membranei celulare aflaţi în
imediata vecinătate a porului de sodiu, blochează porul de sodiu
şi nu mai permit depolarizarea membranei, blocând astfel
transmisia impulsului nociceptiv; liposolubilitatea determină
potenţa substanţei; legarea de proteine determină durata de
acţiune; pKa determină viteza de instalare a blocajului neural.
 etapele anesteziei locale sunt - a. bloc simpatic cu
vasodilatatie periferică şi creşterea temperaturii cutanate; b.
pierderea sensibilităţii termice şi dureroase; c. pierderea
propriocepţiei; d. pierderea sensibilităţii la atingere şi apăsare;
e. bloc motor.
BLOCURILE CENTRALE NEURAXIALE
 BLOCUL EPIDURAL

BLOCUL CAUDAL

BLOCUL ANESTEZIC SUBARAHNOIDIAN


AVANTAJELE BLOCURILOR
NEURAXIALE
 TROMBOZEI VENOASE PROF.
 COMPLIC. CARDIACE
 PIERDERII DE SANGE
 INDICATIILE TRANSFUZIEI
 RELUAREA PRECOCE A PERIST. INTEST
 PREVENIREA PNEUMONIEI
 PREV. DEPRES. RESPIRATORII
ANESTEZIA SUBARAHNOIDIANA
RAHIANESTEZIA
 Se realizează prin injectarea în spaţiul
subarahnoidian (dintre arahnoidă şi piamater) unde
există lichid cefalorahidian (L.C.R) a substanţei anestezice
locale prin intermediul unui ac fin prevăzut cu un
mandren.
 Este starea de anestezie produsă prin introducerea
anestezicului local în spaţiul subarahnoidian, în contact
direct cu rădăcinile nervilor rahidieni.
 Măduva spinării coboară până la nivelul vertebrei L2
iar sacul dural până la vertebra S2.
ANESTEZIA SUBARAHNOIDIANA
RAHIANESTEZIA
 Pentru a evita lezarea măduvei, injectarea anestezicului local: între L2 şi
S2, unde sacul dural conţine numai lichid cefalorahidian şi rădăcinile lombare
şi sacrate (coada de cal).
 Reperarea spaţiului: palpând procesele spinoase ale vertebrelor - sub L2
 Infiltrarea tegumentului cu anestezic local  se introduce acul trecând prin
tegument, tesut celular subcutanat, ligamente inter şi supraspinos, ligament
galben, dura mater, arahnoidă şi ajungând în spaţiul subarahnoidian reperat
prin exteriorizarea de L.C.R.  Se injecteaza anestezicul
ACELE DE PUNCTIE
SUBARAHNOIDIANA
 ace între 22 G şi 26 G
 26 G fiind foarte subţiri este nevoie de
un ac introductor de 19 G, şi lungime de 4-
5 cm.
 mai multe tipuri de ace pentru puncţia
subarahnoidiană, cele mai cunoscute fiind
cele cu bizou ascuţit
 Alte tipuri sunt acele cu bizou scurt
mai puţin oblic (Quincke) şi acele cu
orificiul lateral şi capătul bont (Withacre)
 Puncţia lombară se
execută cu bolnavul în
poziţie şezând sau în
decubit lateral
 Identificarea spaţiilor
intervertebrale L1 - S2
 reper linia bicretă a lui
Tuffier, care, unind
crestele iliace, trece prin
apofiza spinoasă L4 sau
prin spaţiul L4 - L5.
 Acul spinal este introdus
perpendicular pe planul spatelui şi
avansat prin tegument, ţesutul
subcutanat, ligamentele
supraspinos, interspinos şi galben,
până ajunge la dura mater, pe care o
perforează.

 Perforarea durei este semnalată de


apariţia lichidului cefalorahidian la
nivelul amboului acului şi permite
injectarea anestezicului local.
 Indicaţiile rahianesteziei sunt limitate la intervenţiile
o pe membrele pelvine
o perineu
o etaj abdominal submezocolic.
 Soluţii anestezice hiperbare care difuzează conform
gravitaţiei şi fac ca nivelul blocului anestezic să fie conferit de
poziţia bolnavului.
 Ridicarea nivelului anesteziei
deasupra locului injectării
- poziţionarea bolnavului în
decubit dorsal
- înclinarea mesei (poziţia
Trenderenburg)
 Coborârea nivelului anesteziei şi
limitarea ei la perineu de exemplu
- poziţionarea şi menţinerea
bolnavului în poziţie şezând.

 Anestezia se instalează în cel mult 5


minute de la injectare şi după 15 minute
întreaga cantitate de anestezic local este
fixată pe fibrele nervoase.
 După acest interval, modificarea
poziţiei pacientului nu mai influenţează
extensia blocului anestezic.
MODIFICARI FIZIOLOGICE
BLOCUL NERVOS
- Bloc simpatic cu vasodilatatie periferica si
temperatura cutanata ridicata
- Pierderea sensibilitatii dureroase si senzatiei
termice
- Pierderea proprioceptiei
- Pierderea senzatiei tactile si presionale
- Paralizie motorie
 Secventa de mai sus apare datorita fibrelor C
care sunt blocate mai rapid decat fibrele
senzitive, care la randul lor sunt blocate mai
usor decat fibrele motorii.
 Ca urmare, blocada autonoma pentru un
anestezic local se intinde deasupra celei
senzitive cu 2-3 segmente, in timp ce blocada
motorie cu 2-3 segmente sub
MODIFICARI FIZIOLOGICE
 CARDIOVASCULAR
- Hipotensiunea: gradul hipotensiunii e direct proportional cu
gradul blocului simpatic
- Blocul ascendent de T4 intrerupe fibrele simpatice cardiace,
ducand la bradicardie, debit cardiac scazut si hipotensiune.
 RESPIRATOR
- Odata cu ascensiunea blocului la nivelul regiunii toracice, se
produce o paralizie a musculaturii respiratorii intercostale.
- Ventilatia diafragmatica e asigurata de nervul frenic si, tipic,
va ramane neafectata chiar si in timpul blocului cervical
inalt.
 EFECTE VISCERALE
- Vezica urinara: Blocul sacral determina atonia vezicii
- Intestin: Odata cu simpatectomia, tonusul vagal domina si
rezulta un intestin subtire contractat, cu peristaltism activ.
CONTRAINDICATII
1. Infecţii ale tegumentului la locul de puncţie.
2. Tratamentul cu anticoagulante sau prezenţa
unei coagulopatii.
3. Hipertensiunea intracraniană prin formaţiuni
expansive intracraniene.
4. Refuzul bolnavului.
5. Şocul hipovolemic cu risc de hipotensiune
arterială şi stop cardiac
ANESTEZIA PERIDURALA
 Se realizează prin injectarea în spaţiul
epidural "spaţiu virtual aflat între ligamentul
galben şi duramater” - a substantei anestezice.

 Reparea spaţiului se face printr-o tehnică ce


are la bază pierderea rezistenţei, trecând prin
toate straturile descrise la rahianestezie până la
ligamentul galben (ce are structură dură şi
elastică), după care la ac se ataşează o seringă cu
ser fiziologic sau aer, care la pătrunderea în
spaţiul epidural, unde există o presiune negativă
"scapă" în spaţiu.

 Intoducerea anestezicului local în spaţiul


peridural produce o anestezie cu caracter
segmentar ("în bandă"), influenţată mai puţin de
gravitaţie, cât de volumul soluţiei anestezice
injectate la un anumit nivel. Tehnica pierderi rezistenţei
 Spaţiul peridural, de formă eliptic-
triunghiulară este situat în jurul
sacului dural, între dura şi canalul
osos vertebral.
 Anestezicul local introdus la acest-
nivel va acţiona asupra
trunchiurilor nervilor spinali, care
traversează spaţiul peridural
învelite în manşoane de dura mater.
 Această particularitate anatomică Conţinutul canalului rahidian.
explică de ce anestezia peridurală Secţiunea
transversală. 1. Spaţiul peridural;
are o perioadă de latenţă mai lungă 2. Spaţiul subarahnoidian; 3.
decât anestezia subarahnoidiană, Rădăcini rahidiene; 4. Nervul spinal

blocul motor este de calitate mai


slabă, iar necesarul de soluţie
anestezică de 4 - 5 ori mai mare.
 Pentru puncţionarea spaţiului peridural se
utilizează ace groase de 16-18 G, de preferinţă
modelul Tuohy
 Tehnica reperării spaţiului peridural se bazează pe
senzaţia pierderii rezistenţei la injectarea de aer
sau ser fiziologic.

Ace Tuohy şi ace Crawford


TEHNICA
 Abordul spaţiului peridural se poate realiza la orice nivel între C1 şi L5, dar
cel mai uşor este abordul lombar.
 Acul Tuohy se introduce perpendicular pe planul spatelui, prin tegument,
ţesutul subcutanat şi ligamentul supraspinos. Când vârful acului se fixează
ferm în ligamentul interspinos se scoate mandrenul şi se ataşează la ac o
seringă umplută cu ser fiziologic sau aer. Apăsând cu mâna dreaptă pistonul în
timp ce avansăm încet cu acul prin ţesuturi, percepem o senzaţie de rezistenţă
maximă în momentul în care vârful acului a pătruns în ligamentul galben.
Depăşirea acestuia furnizează ulterior senzaţia caracteristică de pierdere a
rezistenţei sau a scăpării în gol, care permite eliberarea bruscă a conţinutului
seringii, spontan sau la o apăsare uşoară.
 Întrucât puncţionarea durei sau a plexului venos peridural reprezintă
incidente relativ frecvente, se impune verificarea poziţiei acului în spaţiul
peridural prin aspiraţii repetate şi injectarea unei doze test de 2 - 3 ml soluţie
anestezică.
PLASAREA CATETERULUI IN
SPATIUL PERIDURAL
 Când este necesară menţinerea blocului
anestezic o perioadă mai lungă, se plasează un
cateter în spaţiul peridural prin care se pot face
injectări repetate.
 Acul se plasează în spaţiul peridural cu
bizoul cefalic sau caudal. Acul se plasează cu
bizoul cefalic când dorim să atingem nivele mai
înalte ale blocului anestezic.
 Se utilizează un cateter radioopac din
material plastic (teflon, polivinil), cu o grosime
de 18-20 G, gradat
 Utilizată şi postoperator, pentru
combaterea durerilor sau cu scop terapeutic.
Într-o serie de afecţiuni care beneficiază de
simpaticoliză, arteriopatii, pancreatită acută,
infarct intestino-mezenteric
CONTRAINDICATII
 Contraindicatii absolute: absenta consimtamantului
pacientului, infectie la locul punctiei, alergie la anestezicele
locale, hipertensiune intracraniana, coagulopatii, diateze
hemoragice, hipovolemie severa,stenoza mitrala sau aortica
severa.
 Contraindicatii relative: infectie localizata in apropierea
locului injectarii, demielinizari la nivelul sistemului nervos
central, antiagregantele plachetare
 Controverse: interventii chirurgicale in antecedente in zona
injectarii, pacient necooperant, interventie chirurgicala
dificila.
COMPLICATII
 Punctia durala: perforarea
neintentionata a durei apare in
aproximativ 1% din injectarile epidurale
efectuate
 Complicatiile legate de cateter:
- Imposibilitatea insertiei cateterului
- Insertia cateterului intr-un vas epidural
- Cateterele se pot rupe sau innoda in
spatiul epidural
- Injectarea neintentionata in spatiul
rahidian
- Injectarea in vas: poate rezulta o
supradoza in cazul folosirii
unei cantitati mari de anestezic
- Traumatism direct la nivelul maduvei
- Hematom: rezultat din perforarea unui
vas epidural
DIFERENTE INTRE ANESTEZIA
SPINALA SI PERIDURALA
Criterii Anestezia peridurală Anestezia subarahnoidiană
Locul puncţiei lombar, sacrat, toracal, cervical lombar
Locul injectării peridural subarahnoidian

Cantitatea de anestezic
mare mică
local

Instalarea efectului lentă rapidă


Durata efectului lungă mai scurtă
Extinderea mai greu de controlat mai uşor de controlat
Calitatea anesteziei mai puţin bună foarte bună
Blocul motor mai puţin exprimat puternic exprimat
Reacţii toxice posibile absente
Cefaleea absentă posibilă
COMPLICATII ALE BLOCULUI
NEURAXIAL
Durere de spate
- in general benigna, moderata si auto-limitata
- Se poate trata cu Tylenol, AINS, comprese reci
sau caldute
- poate fi un semn clinic ce prevesteste aparitia
complicatiilor serioase, cum ar fi hematomul
sau abcesul epidural
COMPLICATII ALE BLOCULUI
NEURAXIAL
 Cefaleea post punctie durala:
- componenta posturala (durerea se inrautateste in sezut), localizare frontala sau
occipitala, tinitus, diplopie
- se intalneste mai frecvent la paciente tinere, dupa folosirea acelor groase.
- mecanism: datorita unei scurgeri continue de LCR prin gaura de la nivelul durei
mater, rezultand presiune scazuta la nivelul coloanei de LCR, ceea ce cauzeaza
tractiune asupra vaselor si nervilor meningeali.
- Incidenta: aproximativ 5-10%
- Tratament:
• Analgetice orale
• Hidratare (fluide iv, fluide oral, bauturi care contin cafeina)
• Infuzii cu cafeina (500 mg cafeina si benzoat de sodiu intr-un litru de cristaloid
izotonic pe parcursul a 1-2 ore)
• Blood-patch-ul epidural (injectarea a 10-20 ml sange autolog in spatiul
epidural)
COMPLICATII ALE BLOCULUI
NEURAXIAL
Retentia de urina
- Blocul S2-S4 scade tonusul vezicii urinare si
inhiba reflexul de mictiune
- Opioidele neuraxiale interactioneaza cu
mictiunea
Febra materna: Cel mai des aparuta in cadrul
anesteziei epidurale pentru sarcina, se
datoreaza frisonului sau inhibitiei transpiratiei
si hiperventilatiei.
COMPLICATII ALE BLOCULUI
NEURAXIAL
 Simptome neurologice tranzitorii:
- Caracterizate prin dureri lombare care iradiaza la
nivelul membrelor inferioare, insa fara deficit motor
sau senzitiv
- apar dupa rezolutia blocului; in general se rezolva
spontan pe parcursul catorva zile
 Blocul spinal total:
- Poate cauza hipotensiune, bradicardie si insuficienta
respiratorie
- tratamentul consta in suport ventilator si circulator.
COMPLICATII ALE BLOCULUI
NEURAXIAL
 Perforarea durei cu injectare: Simptome
asemanatoare blocului spinal,dar cu debut
mai lent; tratamentul este suportiv.
 Toxicitate sistemica: Nivelele extrem de mari
de anestezic afecteaza sistemul nervos central
(crize si inconstienta) precum si sistemul
cardiovascular (hipotensiune, aritmii, colaps
cardiovascular).
COMPLICATII ALE BLOCULUI
NEURAXIAL
 Sindrom de coada de cal:
- Caracterizat prin disfunctii ale vezicii urinare impreuna cu leziuni
nervoase multiple
 Meningita si arahnoidita
 Abces epidural:
- Prezinta patru stadii clinice:
1. Durere vertebrala descoperita odata cu percutia coloanei
2. Durere la nivelul radacinii nervoase
3. Deficit motor, senzitiv sau disfunctie de sfincter
4. Paraplegie sau paralizie
- Daca se suspecteaza, se indeparteaza cateterul, se recolteaza culturi
din sange, RMN sau CT.
 Hematom spinal sau epidural
BLOCURILE DE PLEX SI DE NERV
PERIFERIC
 Avantaje :analgezie de lunga durata asociata cu
reducerea consumului postoperator de opioide si a
efectelor secundare ale acestora
 Solutie pt pacientii fragili tarati , analgezie
postoperatorie perfecta si de lunga durata
 Evita complicatiile anesteziei spinale si epidurale
 Nervul periferic - axoni neuronilor motori centrali
senzitivi si vegetativi
manunchiuri de fibre motorii , senzitive sau mixte
BLOCURILE DE PLEX NERVOS
 blocul de plex cervical superficial
pentru intervenţii la nivelul capului şi
gâtului;
 blocul de plex brahial ce anesteziază
membrul superior cu excepţia
tegumentului umărului şi părţii
mediale a braţului, indicat pentru
intervenţii ortopedice sau de
chirurgie plastică
 blocajul de plex lombar şi de plex
sacrat pentru anestezia membrului
inferior indicată mai ales pentru
intervenţii ortopedice.
BLOCURILE DE NERVI PERIFERICI
Bloc de nerv femural
Bloc de nerv obturator
Bloc de nerv safen
Bloc de nerv sciatic
Bloc de nerv popliteu
BLOC DE NERVI INTERCOSTALI
Analgezie in teritoriul
deservit de nerv
Pachetul vasculonervos
intercostal fata
inferioara a fiecarei
coaste
ANESTEZIA REGIONALA
INTRAVENOASA
 administrarea pe cale
intravenoasă a substanţei anestezice
locale după ce în prealabil s-a golit de
sange membrul si s-a pus un garou
pneumatic
 Permite aceleaşi tipuri de
intervenţii ca prin blocajul de plex
brahial, dar sunt frecvente
complicaţiile toxice
 Este o tehnică simplă care
realizează condiţii excelente de
anestezie şi relaxare musculară
pentru intervenţiile chirurgicale pe
membre.
ANESTEZIA REGIONALA
INTERPLEURALA
 Administrarea unei soluţii de
anestezic local în cavitatea pleurală prin
intermediul unui cateter interpleural
reprezintă
 tehnică de analgezie regională
utilizată pentru combaterea durerii
postoperatorii şi din traumatismele
toracice.
 Indicaţii: pentru analgezie
postoperatorie după colecistectomii,
chirurgia glandei mamare chirurgia
rinichiului, toracotomii, precum şi
tratamentul durerii din herpesul zoster Anestezia regională interpleurală.
toracic şi fracturile costale. Poziţionarea cateterului în spaţiul
 Metoda este contraindicată la interpleural
bolnavii cu colecţii sau fibroză pleurală
ANESTEZIA LOCALA PRIN
INFILTRATIE
 Se realizează prin inflitrarea
tegumentului şi a ţesutului celular subcutanat
în zona viitoarei incizii, afectând etapa de
recepţie a stimulului nociceptiv.
 Ca variantă există anestezia de câmp cu
infiltrarea tegumentului de jur împrejurul
zonei în care se face incizia.
 Indicaţiile sunt limitate la mici intervenţii
chirurgicale (sutura plăgilor superficiale şi
excizia leziunilor cutanate sau subcutanate).
 Tehnica anesteziei locale constă din
infiltrarea progresivă, strat cu strat, a
ţesuturilor din zona operaţiei cu soluţia de
anestezic local. Importantă este cunoaşterea
dozei maxime anestezice pentru fiecare
substanţă utilizată.
ANESTEZIA LOCALA DE CONTACT
 La nivelul mucoaselor, cu substanţe-sub formă de
gel, spray sau soluţii, afectând tot etapa de recepţie a
stimului nociceptiv.
 oftalmologie, stomatologie, sau ca adjuvant pentru
efectuarea unor manevre (intubaţie vigilă, sondare
vezicală, gastrică etc.).
 Anestezicul este aplicat prin pulverizarea sau
badijonarea mucoasei. Anestezicele utilizate: cocaina
sol. 2 -10 % ametocaina sol 0,5 - 1 % , xilina sol. 2 - 4 %.
 Principalul risc al anesteziei topice sunt
complicaţiile toxice, favorizate de foarte buna
vascularizaţie a mucoaselor.
 Se impune: utilizarea dozei minime eficiente;
administrarea fracţionată a dozei; evitarea aplicării
anestezicului pe ţesutuiri traumatizate.