Globalizare, diversitate,

multiculturalism
Globalizarea este un concept
vehiculat in toate limbile de
circulatie ale lumii, dar
paradoxal, semnificatiile sale
nu sunt sufficient de limpezi,
generand controverse, polemici
aprinse.
Multiculturalitatea face
trimitere la diferite grupuri
socio-culturale care “vietuiesc
intr-un spatiu fizic comun fara
a-si propune in mod explicit sa
comunice si sa coopereze, adica
fara sa stabileasca in mod
intentionat si planificat relatii
de schimb sau de cunoastere
reciproca” (Cozma, Seghedin,
2011, 103-104).
INTERCULTURALITATE
 Conceptul intercultural este utilizat in sens
descriptiv, atunci cand se pune in evidenta
caracterul inevitabil al contactelor intre persoane
apartinand diferitelor grupuri etnoculturale si
interferentele asociate interactiunilor intre
grupuri, respectiv fenomenelor de aculturatie.
 De asemenea, intercultural este utilizat in sens
descriptiv in sintagme de genul comunicare
interculturala, dialog intercultural, conflict
intercultural.
 EDUCATIA MULTICULTURALA
SI INTERCULTURALA INTR-O
SOCIETATE GLOBALA

Educatia interculturala nu este o onoua

disciplina scolara. La nivel institutional, ea implica
alegerea unui model de integrare, mai degraba decat
asimilare. Profesorul care practica o pedagogie
interculturala va (re)valoriza culturile de origine a
elevilor, sensibilizandu-i la diversitatea culturala si
evitand stereotipurile si prezentarea culturilor in mod
static.
 SALA DE CLASA- O REALITATE
MULTICULTURALA

 Dimensiunea etnica, religioasa si, in special,

culturala a clasei de elevi reprezinta o provocare
pentru educatori. Este greu sau aproape
imposibil ca in spatiul clasei sa identifici elevi
care impartasesc aceleasi valori culturale, au
acelasi pattern sau backround cultural.
PRINCIPII SI MODELE DE EDUCATIE
INTERCULTURALA
 Principiul I: Educatia
interculturala respecta identitatea
culturala a elevilor prin asigurarea
unei educatii adecvate din punct de
vedere cultural, responsabile si de
calitate pentru toti.
 Principiul II: Educatia
interculturala furnizeaza fiecarui
elev cunostinte , atitudini si
deprinderi culturale necesare
pentru o participare sociala activa.
 Principiul III: Educatia
interculturala furnizeaza tuturor
elevilor cunostinte, atitudini si
deprinderi culturale care le permit
acestora sa respecte, sa inteleaga si
sa se solidarizeze cu celelalte
grupuri etnice, sociale, culturale si
religioase si cu celelalte natiuni.
 Modelul dezvoltarii
competentelor interculturale
(J.Banks) propune o viziune
stadiala de dezvoltare a
competentei interculturale, ce poate
fi aplicata la orice grup etnic sau
rasial.
 Modelul dezvoltarii
senzitivitatii interculturale
(M.J.Bennett) identifica stadiile
trecerii de la etnocentrism la
etnorelativism.
 Modelul competentei de
comunicare interculturala
(B.D.Ruben) prezinta un inventar
de trasaturi si capacitate necesare
in gestionarea eficienta a relatiilor
interculturale
REDIMENSIONARI ALE CURRICULUMULUI DIN
PERSPECTIVE INTERCULTURALITATII

 “Curriculumul reprezinta una dintre cele mai

vizate zone de dezvoltare si redimensionare
interculturala, atat in ceea ce priveste mesajele
scrise, structurate oficial pentru a fi transmise
cat si cele “scunse”, implicite… Curriculumul
intercultural este interesat nu numai de
continuturi, de ceea ce se preda, de cum se face
selectia acestora dar si de cum se invata, de
modalitatile in care specificul minoritatilor este
luat in calcul si valoricat didactic.”
 “Istoria reprezinta mai mult decat un process de
invocare a trecutului. Asa cum deja stiu
profesorii abilitati, istoria ofera oportunitati de a
intelege impreuna cu elvii impactul oamenilor
asupra societatii, asupra spatiilor si ideilor.
Predarea instoriei il ajuta pe cel care invata sa-si
dezvolte empatia si acel tip de curiozitate
informata care conduce la aprecierea mostenirilor
culturale” (Shennan, 1991, apud. Nedelcu, 2004,
55).
FORMAREA INTERCULTURALA A
PROFESORULUI- UN DEMERS NECESAR

 De cele mai multe ori,

educatorii, pusi in fata
diversitatii din spatiul
clasei, se dovedesc a fi
insificient instrumentati
pentru a o gestiona
eficient. Tocmai de aceea
frecvent prefer sa faca
abstractie de diferentele
dintre elevi . Faptul ca nu
ai suficiente cunostinte si
abilitati in domeniul
educatiei interculturale nu
este altceva decat o
consecinta fireasca a lipsei
unei formari specializate
in acest sens.
 Scoala si clasa de elevi nu vor fi spatiu al violentei,
al agresivitatii, al conflictelor si tensiunilor, ci medii,
prin excelenta, ale comunicarii si relationarii
armonioase, ale cooperarii si valorizarii tuturor, medii cu
adevarat democratice, bazate pe respectful fata de
celalalt, indiferent de cine este acesta, de etnie, religie
sau model cultural de apartenenta.
BIBLIOGRAFIE
 Andruszkiewicz, M. Prenton, K,(2007). Educatie
incuziva. Concepte, politici si activitati in scoala
inziva. Ghid pentru cadrele didactice.
Bucuresti:Editura didactica si pedagogica, R.A.
 Cucos, C. Cozma, T.. (2001) Locul educatiei
pentru diversitate in ansamblul problematicii
educatiei contemporane.
 Paun, E. (2002), Profesionalizarea activitatii
didactice, Standardele profesionale pentru
cariera didactica
 Shennan, 1991, apud. Nedelcu, 2004, 55