Screening

Este examenul medical de masă care constă în aplicarea

unui ansamblu de procedee şi tehnici de investigare într-o
populaţie, aparent sănătoasă, în scopul identificării de
prezumţie a bolii, anomaliilor sau factorilor de risc de care
subiecţii nu sunt conştienţi (OMS 1970).

Dintre scopurile screeningului două sunt mai importante:

1. diagnosticul stării de sănătate a populaţiei;
2. determinarea existenţei unor asociaţiei
epidemiologice.
 Model general:

Test Test
screening diagnostic
Sănătoşi
Probabil
sănătoşi
Bolnavi
Populaţia Eşantion
generală reprezentativ
Sănătoşi
Probabil
bolnavi

Bolnavi
 Diferitele tipuri de teste (probe) trebuie să
îndeplinească o serie de calităţi:

• 1. să nu facă rău;
• 2. să poată fii aplicate rapid;
• 3. să aibă cost redus;
• 4. să fie simple;
• 5. să fie acceptat de populaţie;
• 6. să aibă o validitate ridicată;
• 7. fiabilitatea (reproductibilitatea) să fie de nivel
ridicat;
• 8. randamentul crescut;
• 9. valoare predictivă bună.
 Validitatea
Reprezintă capacitatea unei probe (test) de a
identifica corect, precis ceea ce este pus să
identifice (frecvenţa cu care rezultatele sunt
confirmate de un set de teste complexe numite
"gold-standard").
Validitatea are două dimensiuni măsurabile:
1. sensibilitatea;
2. specificitatea.
• 1. Sensibilitatea; reprezintă capacitatea unei probe
de a identifica corect pe cei care au boala. reprezintă
puterea de a identifica cât mai muţi bolnavi din totalul
persoanelor bolnave testate.
• Este o probabilitate condiţională care exprimă
probabilitatea de a fi pozitiv în cazul în care boala
este prezentă.
•
• 2. Specificitatea; reprezintă capacitatea unei probe
de a identifica corect sănătoşii din întreaga masă a
sănătoşilor testaţi.
• Exprimă proporţia rezultatelor negative din masa
sănătoşilor, adică probabilitatea de a fi negativ cu
condiţia de a nu fi bolnav.
Determinarea celor două componente ale validităţii se realizează
înaintea aplicării probelor în masă, utilizând un lot de 50-200
persoane, asupra cărora se aplică testul de scrining şi testul
"gold standard", rezultatele fiind prelucrate cu ajutorul tabelului
de contingenţă "2x2":
REZULTATE REFERINŢ a = nr. real pozitivi (RP);
gold Ă
standar b = nr. real fals pozitivi (FP);
d
RAZULTAT BOALA (+) BOALĂ (-) TOTA
E L
c = nr. de fals negativi (FN);

d = nr. reali negativi (RN);

TEST (+) a (RP) b (FP) a+b
(P)
a + b = pozitivi (persoane la care test au fost pozitive);(P)
c + d = negativi (persoane la care testul a fost negativ);(N)
SCREENIN (-) c (FN) d (RN) c+d
G (N) a + c = bolnavi;(B)
b + d = sănătoşi; (NB).
TOTAL a+c (B) b+d (NB) N
Sensibilitatea = RP/B x 100 [(a/a + c) x 100];

Specificitatea = RN/NB x 100; [(d/b + d) x 100].

 Interpretarea datelor obţinute.
1. Sensibilitatea mare a unei probe indică că testul va genera o
proporţie mică de fals negativi, deci foarte puţini bolnavi nu vor fi
etichetaţi ca fiind bolnavi.
• Este de preferat o sensibilitate mare pentru bolile grave.
2. Specificitatea mare indică că testul determină o proporţie mică de
fals pozitivi. Este de preferat o specificitate mare din considerente de
cost.
•
Sensibilitatea şi specificitatea nu trebuie înţelese ca fiind
complementare.
Un rol important În evaluarea rezultatelor îl are nivelul pragului de
normalitate considerat, modificarea acestuia determinând schimbarea
valorilor pentru sensibilitate şi specificitate.
• Testele care au o valoare mai mică de 80% nu sunt acceptate
 Valoarea predictivă
Are importanţă pentru clinician şi reprezintă puterea testului de a identifica
corect boala.
Se calculează în practică:
1. Valoarea predictivă pozitivă(VPR+), care exprimă proporţia real
pozitivilor din masa pozitivilor:

• VPR(+) = RP/P x 100;

2.Valoarea predictivă negativă (VPR-); exprimă proporţia real

negativilor în masa negativilor şi exprimă probabilitatea de a fi bolnav cu
condiţia de a fi negativ:

• VRP(-) = RN/N x 100;

• Valoarea predictivă a unui test depinde de prevalenţa în populaţie a

bolii.
 Aplicaţie practică.
Pentru efectuarea unui screening cu scopul de a identifica depresia majoră la un lot de subiecţi, a fost
ales ca test diagnostic supresia la dexametazonă. S-au identificat astfel 89 de pozitivi şi 279 de negativi.

Au fost apoi comparate rezultatele cu cele obţinute, prin folosirea unui ”gold standard” (adică
aprecierea psihiatrică de rutină însoţită de un interviu structurat). Acesta a identificat 215 de subiecţi cu
depresie majoră, doar 84 dintre cei identificaţi de testul diagnostic de supresie la dexametazonă fiind
real bolnavi.

1. Care este prevalenţa depresiei majore în lotul studiat?

•
2. Pentru testul de supresie la dexametanoză determinaţi:
• - validitatea;
• - rata fals – pozitivilor;
• - rata fals – negativilor;
• - valoarea predicativă.
•
3. Care este probabilitatea unui individ care nu are depresie majoră să aibă rezultat negativ la testul de
supresie la dexametazonă? Cum se numeşte această caracteristică a testului?

4. Care este probabilitatea unui individ cu test de supresie la dexametazonă negativ să nu aibă depresie
majoră? Cum se numeşte această caracteristică a testului?
 Rezolvare:
1. Primul pas pe care trebuie să îl facem este alcătuirea
tabelului de contingenţă „2x2”, folosind datele pe care
le-am primit:
Depresie majoră Total

+ -

Testul de supresie la dexametazonă + 84 5 89

- 131 148 279

Total 215 153 368

În tabel doar cifrele cu caractere italice ne sunt date, restul le calculăm noi.
• 1. Prelevanţa depresiei majore în lotul de studiu va fi:
• PDM = (215/368) x 100 = 58%.
•
• 2. Validitatea (capacitatea unei probe de a identifica corect ceea ce trebuie să identifice) se va exprima prin
sensibilitate şi specificitate:
•
• Sb. = capacitatea unei probe de a identifica corect pe cei care nu au boală = proporţia rezultatelor
negative în masa nonbolnavilor = (RN/NB) x 100 = (148/153) x 100 = 97%.
•
• Rata fals pozitivilor = probabilitatea de a fi pozitiv cu condiţia de a fi nonbolnav
• = FP/NB = 5/153 = 0,03.
•
• Rata fals negativilor = probabilitatea de a fi negativ cu condiţia de a fi bolnav = FN/B
• = 131/215 = 0,61.
•
• Valoarea predicativă (măsură în care este identificată boala) se va exprima prin valoare predicativă
pozitivă şi valoare predicativă negativă:
•
• VP (+) = probabilitatea de a fi bolnav cu condiţia de a fi pozitiv = proporţia real pozitivilor din masa
pozitivilor = (RP/P x 100 = (84/89 x 100 = 94%.
•
• VP (-) = probabilitatea de a fi nonbolnav cu condiţia de a fi negativ = proporţia real negativilor din masa
negativilor = (RN/N) x 100 = (148/153) x 100 = 53%.
•
•
• 3. Probabilitatea unui individ care nu are depresie majoră să aibă rezultat negativ la testul de supresie la
dexametazonă este (RN/NB) x 100 şi se numeşte specificitate = 97%.
•
•
• 4. Probabilitatea unui individ cu test de supresie la dexametazonă negativ să aibă depresie majoră este (RN/N) x
100 şi se numeşte valoare predicativă negativă = 53%.
•