Sunteți pe pagina 1din 92

HAZARDE GEOMORFOLOGICE DIN ROMANIA

Carpati - 28%, 100-2544m


Subcarpati - 16%, 50-1216m

Coline si platouri - 33%, 100-933m


Campii - 23%, sub 300m
A. in spatiul montan

1. PROCESE GRAVITATIONALE AREALE


Avalanse
Prabusiri
Alunecari de teren

2. EROZIUNE PRIN CURENTI CONCENTRATI


Siroire
Ravenare
Torentialitate
Avalanse = Lavine
Avalanse = Lavine

 Definitie
deplasarea rapida a unor mari cantitati de zapada pe un versant (zgomot, efect
de suflu)
forţele de coeziune din interiorul depunerilor de zăpadă sau dintre zăpadă
şi substrat sunt depăşite de greutatea zăpezii

 Cauze
Echilibrul stratului de zapada
 noi depuneri de zăpadă
 modificări interne în masa de zăpadă
 presiune suplimentară asupra zăpezii
Coeziunea zăpezii
 structura cristalelor de zăpadă
 legăturile dintre ele
 proprietăţile termomecanice ale cristalelor de zăpadă
 temperatura si umiditatea aerului
FACTORII CRITICI PENTRU
STABILITATEA STRATULUI DE ZĂPADĂ

 radiaţia solară
 pierderea de căldură prin radiaţia reflectată
 gradienţii termici diferiti
 incalzirea radiativă sau convectivă
 cantitatea de zăpadă acumulată *
 tipul zapada
 T~ 0ºC = îngheţ – dezgheţ
◦ creşterea bruscă a temp. = declanşeaza avalanşe
◦ temp. scăzute persistente = diferente termice între suprafaţa stratului
de zăpadă si baza → cristale cu slabă
aderenţă - risc de avalanşe
 viscolul şi ploaia măresc riscul de avalanşe

 Vântul pe versanţii:
◦ expuşi – zapada spulberata
◦ adapostiti – zapada acumulata
 strat de zăpadă foarte friabil
 neaderent la stratul de dedesubt
 depunerile in lungul curbelor de nivel
 formeaza cornişele de zăpadă
 zăpadă suflată de vânt peste creasta unui munte
 în surplombă
Zonele expuse riscului de avalanşă
panta-prag = 38°

supraîncărcăre:
circulaţia persoanelor, sănii, snowmobile

slabă, uşoară:
schior izolat / snowboarder coborând lin, fără a cădea
turist – fără schiuri, pe jos; grup care păstrează distanţa minimă de
10 m între turişti

mare:
doi sau mai mulţi schiori / snowboarderi, care nu păstrează distanţa
de siguranţă între ei; ratracuri, snowmobile; explozivi; un singur
hiker/alpinist
Zonele expuse riscului de avalanşă
panta-prag = 38°

supraîncărcăre:
circulaţia persoanelor, sănii, snowmobile

slabă, uşoară:
schior izolat / snowboarder coborând lin, fără a cădea
turist – fără schiuri, pe jos; grup care păstrează distanţa minimă de
10 m între turişti

mare:
doi sau mai mulţi schiori / snowboarderi, care nu păstrează distanţa
de siguranţă între ei; ratracuri, snowmobile; explozivi; un singur
hiker/alpinist
căderi de stânci

explozii controlate
Forme de manifestare
strat de zăpadă pe suprafaţa altui strat de zăpadă
strat de zăpadă pe suprafaţa terenului subiacent
zăpadă cu fragmente de rocă, grohotiş, bulgări de pământ, arbori şi alte materiale

Localizare
se canalizează cu regularitate pe anumite trasee de pe versant - culoare de avalansa

Potential de pericol
ameninta viata turistilor
pericol pentru constructii, infrastructura
CLASIFICARE - criterii
 tipul de zăpadă implicat
 motivul declanşării
 suprafaţa pe care se deplasează
 mecanismul de propagare
 înclinarea versantului
 direcţia
 altitudinea
CLASIFICARE – criterii

Tipul de zapada

1. avalanşe afânate (uscate) - în zăpada lipsită de coeziune, pornesc dintr-


un punct acumulând tot mai multă zăpadă si aer pe măsură ce se
rostogolesc la vale; se ajunge la o formă aproximativ triunghiulară -
spre partea inferioară a versantului
zăpada proaspăt căzută (densitate scăzută)
frecvente pe terenuri cu pante mari

2. avalanşe umede (grele)


3. avalanşe în placă sau „scândură” - o cantitate mare de zăpadă coezivă
alunecă până la baza versantului, datorita unei rupturi profunde în
stratul de zăpadă; rezulta un bloc compact de formă aproximativ
dreptunghiulară, cu dimensiuni de sute de metri în lăţime şi mai mulţi
metri grosime
zăpadă întărită, compactată
tipul cel mai periculos
suprafaţă mare de teren - oameni, locuinţe, căi de acces
peste 90% din cazurile de deces legat de avalanşe
CLASIFICARE – criterii

Tipul de deplasare
◦ avalansa in placi
◦ avalanşe curgătoare
◦ avalanşe prăfoase („pulverulente”)

Evolutia deplasarii avalanselor


1. stratul de zăpadă se fragmenteaza, se rostogolesc – avalanşa in placi
2. fragmentele devin destul de mici – avalanşa curgătoare
3. particulele fine se amesteca cu aer – avalanşă pulverulentă
 Elemente
◦ punctul de pornire
◦ masa de zăpadă
◦ patul de alunecare
◦ con de avalansa
◦ material depus

* avalanşele în placă au si:


o cornişă de desprindere
pereţi laterali ai ariei de desprindere
* configuraţia reliefului (influenteaza cantitatea de zapada acumulata)
panta
• acumularea de zăpadă
• deplasarea rapidă în josul pantei

riscul schiorilor de a fi surprinşi de avalanşe este ridicat pe versanţii destul


de netezi pentru a permite acumularea de zăpadă dar şi destul de
înclinaţi pentru a fi favorabili pentru schiat

Gradul de înclinare a versantului până la care zăpada este stabilă depinde de forţa
de forfecare a zăpezii (influentata de temperatura si grd. de umiditate al zapezii):
- Zapada uscată şi rece se menţine doar pe pante slab înclinate
- Zapada umedă şi mai caldă se menţină chiar pe versanţi puternic înclinaţi
- Zapada puternic umezită se deplaseaza cu rapiditate chiar pe pante domoale
- Zapada întărită se mişcă mai lent

expozitia
• pe versantii însoriti alternanţa îngheţului puternic din timpul nopţii cu
încălzirea din timpul zilei poate duce la instabilitatea stratului de
zăpadă.
EVOLUŢIA ÎN TIMP A PROPRIETĂŢILOR ZĂPEZII
CONDUCE LA INSTABILITATE

55 - 65% dintre cei prinşi de avalanşe mor pe loc din cauza şocului
8% dintre cei prinsi pot sa aiba sansa de a nu fi ingropati in zapada si
supravietuisc
Daca supravietuiesc ingropati:
15 – 45 min – sufocare

SANSE:
15 min > 90%
30 min < 50%
60 min < 20%
120 min = 0%
PREVENIREA ACCIDENTELOR PRODUSE DE AVALANŞE

condiţii meteorologice
respectarea traseelor recomandate
evitarea culoarelor de avalanşe
evitarea traseelor de sub cornişe de zăpadă
evitarea deplasarii concomitente pe acelaşi versant cu alţi turişti
grupuri mici cu distanţă între persoane
popasurile şi instalarea corturilor să se facă în locuri sigure

In statiuni montane:
monitorizarea stării stratului de zăpadă
declanşarea controlată a avalanşelor
garduri, parapete care să devieze acumulările de zăpadă si avalansele
coardă sau radioemiţătoare / GPS / semnalul telefonului mobil.
dispozitiv de salvare (AvaLung) - timp de supravieţuire mai mare cca 60 min
mingii de avalanşă
veste de salvare cu airbag
deplasarea in lateral fata de cursul avalansei
Serviciul european de avertizare a avalanselor (EAWS)
PROCESE GRAVITATIONALE
PROCESE DE DEPLASARE PRIN CADERE (PRĂBUŞIRI)
deplasari bruste a unor mase de roci = destabilizarea versanţilor

Premise:
 Discontinuitati (stratificatie, diaclaze, microfalii)
 Meteorizare
 Trepidatii
 Subminarea bazei versantului

Frecvență:
înghet-dezghet = proc. fizico-mecanice

Consecinte:
blocarea temporară a arterelor de circluatie
Mecanism: deplasari individuale ale materialor datorita pierderii echilibrului static:
 greutatea materialului

 panta viteza
 gravitatia

Tipuri:
 prabusiri

 surpari

 rostogoliri

Rezultate:
 trene
 conuri

 glacisuri
B. in spatiul subcarpatic, deluros si de podis

1. PROCESE GRAVITATIONALE AREALE


Prabusiri
Alunecari de teren

2. EROZIUNE PRIN CURENTI CONCENTRATI


Siroire
Ravenare
Torentialitate
Prabusiri, alunecari de teren
si torentialitate
ALUNECARILE DE TEREN
a. Definiţie: deplasarea unei mase de roci în lungul unui plan de alunecare înclinat,
format din roci plastice (argile, marne), care se constituie în orizont de
alunecare fie pentru ele, fie pentru rocile acoperitoare şi care le separă de
partea stabilă a versantului;

b. Cauze şi dinamică: - prezenţa apei (din precipitaţii, topirea zăpezilor, aport


subteran) - umectarea rocilor - planul de alunecare
- roca,
- panta,
- ruperea echilibrului - supraîncărcarea cutremurele,
subminarea bazei versantului prin eroziune laterală a
apelor curgătoare, defrişările.
Deplasarea începe la depăşirea limitei inferioare de plasticitate (Wf), iar
depăşirea limitei superioare de plasticitate (Wc) le transformă pe acestea în
curgeri, trecându-se de la o deplasare plastică la una vâscoasă ;

c. Formă rezultată: ies în evidenţă ca sectoare morfologice şi morfodinamice râpa


de desprindere, corpul alunecării şi fruntea alunecării, fiecare cu diferite
caracteristici ale microreliefului, în concordanţă cu tipul şi sensul mişcării,
grosimea depozitului, viteza de deplasare etc.;

d. Evaluare: cele mai numeroase metode şi mijloace tehnice.


Factori potentiali
- Coeziunea
- Greutatea volumetrica
- Unghiul de frecare interna
modifica morfografia versantului = dezechilibre majore
 deplasãri de roci slab coezive umectate depozite si sol

 plane de alunecare (separare) de partea stabilã

Evolutia:
 faza pregãtitoare, de alunecare lentã, incipientã (crapaturi)

 alunecarea propriu-zisã

 stabilizarea naturalã

Efecte
- provoacă frecvent
distrugerea
drumurilor de acces si
a constructiilor
- deplasarea terenului
este relativ lentă –
timp pentru salvare
- caracter de dezastru,
cu pagube materiale şi
decese.
Elemente
 rapa de desprindere
 patul de alunecare
 masa de alunecare
crapaturi
Elementele unei alunecări de teren
1. coroana (materialul nedeplasat, situat imediat deasupra râpei principale),
(Dikau et.al., 1996)
2. râpa principală,
3. vârful (cel mai înalt punct de contact dintre materialul deplasat şi râpa
principală),
4. capul (linia de contact dintre deluviu şi râpa principală),
5. râpă minoră (râpă în cadrul deluviului),
6. corp,
7. piciorul/fruntea,
8. vârful (punctul de contact dintre deluviu şi suprafaţa nedeplasată cel mai
îndepărtat de vârf),
9. baza (linia de contact dintre deluviu şi suprafaţa nedeplasată),
10. planul de alunecare (generează la suprafaţă “oglinzi de fricţiune”),
11. baza planului de alunecare (intersecţia planului de alunecare cu
materialul nedeplasat),
12. suprafaţă de separare (suprafaţa nedeplasată, avale de baza planului de
alunecare, acoperită de deluviu),
13. material deplasat (deluviu),
14. sector de îndepărtare (sectorul din amunte, situat sub nivelul iniţial),
15. sectorul de acumulare (sectorul din avale, situat deasupra nivelului
iniţial),
16. volum iniţial îndepărtat (volumul dintre râpa principală, deluviu şi
suprafaţa iniţială),
17. masa îndepărtată (masa materialului dintre planul de alunecare şi
suprafaţa iniţială),
18. sector de acumulare (volumul deluviului situat peste suprafaţa iniţială),
19. flanc (material nedeplasat, adiacent patului de alunecare),
20. suprafaţa iniţială (înainte de producerea alunecării).
1. lăţimea deluviului,

2. lăţimea râpei,

3. lungimea totală a alunecării,

4. lungimea deluviului,

5. înălţimea râpei,

6. grosimea deluviului,

7. adâncimea patului de alunecare.

Parametrii morfometrici ai unei alunecări de teren


(Dikau et.al., 1996)
Criterii de clasificare
dimensiunea
adâncimea planului de alunecare
forma
vechime
sensul evoluţiei Viteze
stabilitate  v > 0,3 m/s - alunecãri rapide
 v < 1,5 m/an, alunecãri foarte lente
clasa importantei a posibiblelor
distrugeri
conţinutul în apă
tipul de miscare
starea fizică a masei alunecate
În funcţie de tipul de mişcare rotational landslide, New Zealand

rotaţionale

translaţionale

A translational , Beatton River Valley, British Columbia, Canada.


 Riscul asociat alunecãrilor de teren = evaluarea
cantitativã
 valoric- unitãţi monetare, a pierderilor materiale
cauzate de producerea alunecãrilor
 numeric, a victimelor omeneşti înregistrate în
urma catastrofelor cauzate de alunecãri.
Evaluarea ratei denudaţiei prin alunecări de teren

 Rata denudaţiei (DR) :


 DR = SL/RI
 în care DR - rata denudaţiei, în sensul coborârii suprafeţei terenului (în m sau mm/an); SL
este suprafaţa coborâtă datorită alunecării şi RI este intervalul de recurenţă, iar SL se
evaluează din relaţia :
 SL = LV/SA
 în care: LV este volumul de material deplasat prin alunecare (m3) iar SA este unitatea de
suprafaţă studiată, în m2.Aceasta se calculează astfel :
 SA = MA/cos B
 MA este suprafaţa planimetrată a unităţii de teren (m2), B este înclinarea medie a
versantului studiat (unitatea de teren).
Determinarea intervalului de recurenţă

RI = (N + 1)/M

 RI este interval de recurenţă (ani) a unui eveniment;


 N este numărul de ani în care s-au realizat măsurători şi
 M este şirul de evenimente luate în consideraţie într-o ordine în care evenimentul de cea
mai mare amplitudine este l.
Exemplu de calcul
Caracterizarea morfologică a alunecării este următoarea:

 Suprafaţa, MA, afectată de alunecare este de 6,5 ha sau 65 000 mp;


 diferenţa de nivel a arealului alunecat este de 160 m (590 m în baza
frunţii şi 750 m la marginea superioară a râpei de desprindere),
 Panta = 34 grade;
 Volumul de material pus în mişcare a fost de 500 000 m3

Calculele sunt următoarele :


Panta versantului: B = 34 grade ; cos B = 0,84857 ;
SA = suprafaţa alunecării corectată funcţie de pantă, astfel :
SA = MA/cos B = 65 000/0,84857 = 75 599 m2
SL = adică înălţimea medie de coborâre a întregii suprafeţe a alunecării :
SL = LV/SA = 500 000 m3/ 75 599 m2 = 6, 527 m
 Rata denudaţiei (DR):
DR = SL/RI = 6,527 / 38 ani = 0,17 m/an
Semne de avertizare pentru alunecări de teren:
 apa iese din pământ în locatii noi
 usile sau ferestrele se blochează pentru prima dată
 apar noi crăpături în pereti sau fundatie
Semnele care anuntă iminenta unei alunecări de teren:
 gardurile, zidurile de sustinere, stâlpii sau copacii se înclină sau sunt usor de miscat;
 zgomot usor care creste în intensitate / sunete: crăparea copacilor si lovirea stâncilor
 pavaj prăbusit, torente de noroi, stânci căzute
 modificare a nivelului apei si la transformarea apei curate în apă tulbure
Cum actionati dacă suspectati iminenta unei alunecări de teren:
 anuntati la 112 ISU
 evacuati zona rapid din calea alunecarilor de teren si a torentelor
Cum actionati in timpul alunecărilor de teren:
 atentie cand conduceti: terasamentele drumurilor afectate, stanci căzute pe carosabil
 prioritatea are salvarea vietii oamenilor.
 sigure sunt zonele :
 relativ plane, la distantă de pante;

 de culme
CURGERI NOROIOASE
Fenomene bruste
 roci plastice (argiloase) suprasaturate
cu apă
 se deplasează si se depun la baza pantei

 mare amploare

 îngroapa complet case, şosele, vehicule

Cauze:
 Ploi torentiale

 natura rocilor
 Salvarea victimelor este aproape imposibilă
 Elemente de risc:
 oameni

 localităţi

 şosele, poduri, reţele de electricitate

Original position
EROZIUNEA HIDRICA PE VERSANTI

ETAPE
 pluviodenudarea
 eroziunea areala
 eroziunea torentiala

ACTIUNI
 desprinderea particulelor

 antrenarea si transportul

 depunerea materialelor
PLUVIODENUDAREA (splash+wash).
Intensitatea celor două acţiuni depinde de o serie de variabile
precum:
 mărimea picăturii de ploaie
 viteza de cădere
 cantitatea, intensitatea şi durata ploilor
 rezistenţa solului
 gradul de acoperire cu vegetaţie a acestuia.

Susceptibilitatea la eroziune este


proportionala cu următorii indicatori:

- panta,
- lungimea
- uniformitatea
- forma versantului.
Agresivitatea ploilor: picături cu energie cinetică mare; se determină în funcție
de mărimea picăturilor, viteza de cădere şi intensitatea
it ≥ 0.254 + 5.08 t-1
t (min) 5 15 30 60
it (mm/min) 1.25 0.59 0.42 0.34

p.h = mV2/2 I= i15 x p0,5


Moţoc şi colab. (1975) – zonarea agresivității pluviale în România: zece regiuni,
indicator cuprins între 0.08 şi 0.16.

Erodabilitatea solului: însuşirile de rezistenţă ale solului ce se opun forţelor de


desprindere şi transport al particulelor de sol (conţinut ridicat de humus, pondere
redusă de particule grosiere, coeficient de dispersie mic, index de infiltraţie ridicat şi
un complex coloidal saturat cu calciu). ICPA (1987) - Metodologia întocmirii
Tab. 1: Clasele de erodabilitate a solurilor (după ICPA, 1987) studiilor pedologice - încadrarea
Limite estimativă a solurilor în clase de
Cod Denumire
(valoarea S)
erodabilitate se bazează pe
0 Nu este cazul 0
diferenţierile texturale şi gradul de
1 Foarte mică Sub 0,6
2 Mică 0,7 eroziune a solului (rocile compacte la zi
3 Moderată 0,8 şi sedimentele cu peste 40% CaCO3
4 Puternică 0,9 sunt considerate ca având
5 Foarte puternică 1,0 erodabilitatea 0)
6 Extrem de puternică 1,1
Metodologii de estimare a pierderilor de sol prin eroziune în
suprafaţă
1. Abordări de tip calitativ, bazate pe cunoştinţe de tip expert, în care un tip de informaţie este
corelată cu alt tip de informaţie
 metodologia CORINE- riscul la eroziune al solurilor în regiunile mediteraneene;
 GLASOD – Evaluarea Globală a Degradării Solurilor (1990) - prima hartă, şi singura până-n
prezent, care evaluează starea de degradare a solurilor la nivel mondial.
2. Abordări de tip cantitativ, pe baza unor modele de simulare prin care se evaluează extinderea
degradării solurilor, luând în considerare condiţiile specifice locale (proprietăţile solului, condiţiile
climatice şi cele de relief) şi managementul solului.
 USLE – Universal Soil Loss Equation (Ecuaţia Universală de Pierdere a Solului) (Wischmeier
& Smith, 1978) este un model empiric, creat pentru a estima rata eroziunii anuale în
suprafaţă şi prin rigole pe parcele cu folosinţe agricole din SUA;
 PESERA – Proiectul de Evaluare a Riscului de Eroziune la Nivel Pan-European a dezvoltat
şi în prezent calibrează un model distribuit spaţial ce identifică după standarde uniforme
zonele ce prezintă risc la eroziunea solului şi cuantifică ratele de eroziune din prezent la
nivel european.
Alegerea unui model e in functie de scop, datele disponibile, timp şi costuri.
Validarea ratelor eroziunii solului estimate, pe arii largi - o problemă dificilă,
deoarece măsurătorile efectuate punctual, nu pot fi extrapolate pentru a reprezenta ratele
de eroziune la nivel regional (Van der Knijff şi colab., 2000).
Metodologia
CORINE utilizează
aceeaşi parametri ca
USLE

Rezulta din
suprapunerea mai
multor straturi,
utilizând tehnici SIG:
 erodibilitatea
solului (4 clase)
 erozivitate (3
clase)
 gradul de
înclinare a versanţilor
(4 clase),
==› riscul
potenţial de eroziune
prin apă + utilizarea
terenurilor (2 clase)
==› riscul
efectiv de eroziune a
solului

Riscul potenţial şi efectiv la eroziune în Europa estimate prin metodologia CORINE (1992)
Metodologia GLASOD
- identifică, la nivel global, zone cu risc similar la eroziune, fără a considera condiţiile care produc procesul.
- este bazată pe răspunsurile la un chestionar completat de echipe de experţi recunoscuţi din toate ţările.
- un oarecare grad de subiectivism privind standardele aplicate de diferiţi experţi în diferite regiuni.

Actualizări ale GLASOD au fost realizate pentru diverse regiuni ale globului în cadrul programelor SOVEUR,
în anul 2000 (Evaluarea Degradării Solurilor în Europa Centrală şi de Est) şi ASSOD, în 1997 (Evaluarea Degradării
Solurilor în Asia de Sud şi Sud-Est).

Harta GLASOD a evaluării degradării solului (scara 1:10,000,000)

Ponderea suprafeţelor afectate de diferite procese de degradare a solurilorla nivel mondial (milioane ha)
Tip Slabă Moderată Puternică Excesivă Total

Eroziune hidrică 343.2 526.7 217.2 6.6 1093.7 (55.6%)

Eroziune eoliană 268.6 253.6 24.3 1.9 548.3 (27.9%)

Degradare chimică 93.0 103.3 41.9 0.8 239.1 (12.2%)

Degradare fizică 44.2 26.8 12.3 - 83.3 (4.2%)


TOTAL 749 (38.1%) 910.5 (46.4%) 295.7 (15.1%) 9.3 (0.5%) 1964.4 (100%)
EROZIUNEA PRIN CURENTI CONCENTRATI

1. Agenti, procese, forme de relief.


2. Clasificarea formatiunilor de eroziune in adancime.
3. Organismul torential.
4. Masuri de combatere a eroziunii in adancime.

 Agentul care controleaza procesul de eroziune torentiala-ravinatie este


apa curgatoare concentrata in suvoaie de-a lungul unor canale
elementare de scurgere.

 Forta prin care actioneaza acesta este forta hidrodinamica, aceasta fiind
amplificata de scurgerea turbulenta caracteristica pentru ravene si torenti.

 Procesele implicate sunt eroziunea lineara si laterala, transportul si


acumularea
EROZIUNEA PRIN CURENTI CONCENTRATI

 - rigole (h=0.2-0.5 metri);


 - ogase (h=0.5-2 metri);
 - ravene (h › 2 metri) ;

 torentul
Estimarea ratei anuale de eroziune în suprafaţă şi prin rigole

Ecuaţia universală de pierdere a solului adaptată pentru teritoriul României de Moţoc şi colab. (1975)
după Wischmeier (1960):
E = K·Lm·In·S·C·Cs
unde:
E: rata medie anuală a eroziunii (t/ha·an);
K: coeficient de corecţie pentru agresivitatea pluvială, în condiţii standard de lungime şi înclinare a
versantului, de erodabilitate a solului, cultură, măsuri şi lucrări de combatere a eroziunii; reprezintă
erozivitatea zonală, respectiv pierderile de sol raportate la agresivitatea pluvială;
Lm: influenţa lungimii versantului, cu m determinat la valoarea optimă de 0,3;
In: influenţa pantei versantului, (panta exprimată în %);
S: coeficient de corecţie pentru erodabilitatea solului;
C: coeficient de corecţie pentru influenţa vegetaţiei;
Cs: coeficient de corecţie pentru influenţa lucrărilor antierozionale;

Agresivitatea Lungimea de Efectul


Erodabilitatea Factorul pantă
pluvială scurgere vegetaţiei.
Parametrul erodabilităţii solului, în formula universală de calcul al eroziunii, s-
a stabilit pe baza rezultatelor de la parcelele de scurgere şi a unor măsurători realizate
cu ajutorul infiltrometrelor de către Moţoc M. în 1970.

Tab. 2: Clasificarea solurilor în raport cu erodabilitatea ţinând seama de starea de eroziune şi unele
proprietăţi fizice (după M. Moţoc şi colab., 1975)
Valoarea coeficientului de corecţie pentru
Clasa Caracterizarea solurilor
erodabilitate în formula de calcul a eroziunii
Soluri foarte puternic sau excesiv erodate cu coeziune
1. 1,2
foarte mică, fără structură
Soluri puternic sau foarte puternic erodate cu coeziune
2. 1,0
mică, slab structurate
Soluri puternic sau foarte puternic erodate cu coeziune
3. 0,8
mijlocie, sau slab şi moderat erodate cu coeziune mică
Soluri puternic sau foarte puternic erodate, cu coeziune
4. 0,7
mare, bine structurate, profil puternic dezvoltat
Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mijlocie,
5. 0,7
profil puternic dezvoltat, roca mamă friabilă
Soluri slab sau moderat erodate cu coeziune mare,
6. structură foarte bună, profil puternic dezvoltat, rocă 0,6
mamă friabilă

Exemplu
Aplicarea ecuaţiei universale a eroziunii in bazinul Ramnei s-a realizat prin integrarea unor straturi tematice de
tip raster la o rezoluţie de 30 m x 30 m, reprezentând parametrii de intrare cu variabilitate spaţială:
Valoarea medie a eroziunii potenţiale
estimate este de 24.6 t/ha/an corespunzând
unui risc erozional puternic.
Abaterea standard este de 28.1 t/ha/an,
valoare destul de ridicată, ceea ce ne
indică o variabilitate spaţială mare a
valorilor eroziunii potenţiale la nivelul
întregului bazin hidrografic.

Efectul vegetaţiei asupra eroziunii în suprafaţă şi prin rigole,


rolul antierozional al pădurii - frânarea acesteia şi uniformizarea
variaţiei spaţiale.
Valoarea medie a eroziunii efective estimate se reduce mult
faţă de cea potenţială, fiind de 1.85 t/ha/an.
Abaterea standard este de asemenea mult mai mică, de 3.25
t/ha/an, ceea ce ne indică o variabilitate spaţială mai puţin
accentuată decât în cazul valorilor eroziunii potenţiale.
Pe ansamblul bazinului, putem concluziona că majoritatea
terenurilor din bazinul hidrografic Râmna (95 %) se
caracterizează prin rate mici ale eroziunii efective, de sub 8
t/ha/an.
Arealele cu eroziune efectivă puternică şi foarte puternică
(peste 16 t/ha/an) ocupă suprafeţe mici (0.8 %), ce prezintă
pante mari, utilizate ca păşune sau fără vegetaţie.
În România:
- predominanţa terenurilor agricole - 61.8% din suprafaţa totală a ţării -cele mai
afectate de eroziunea prin apă
- ponderea suprafeţelor degradate prin eroziune prin apă în totalul suprafeţelor agricole
este 42.8%.

Pierderile de sol în cadrul terenurilor agricole


Suprafaţa terenurilor agricole afectate de eroziune în România, în 2003
prin eroziune prin apă variază între 3.2-41.5
Ponderea
t/ha/an, media ponderată fiind de 16.3 Suprafaţa suprafeţelor afectate
Tipul afectată (mii de eroziune în totalul
ha) suprafeţelor agricole
tone/ha/an. (%)

Eroziunea solului prin apă 6300 42.8


Zonele cele mai afectate:
din care: cu amenajări
Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei, antierozionale 2280 15.5
Eroziunea solului prin vânt 378 2.6
Dealurile Subcarpatice, Podişul Getic, partea Sursa:Institutul Naţional de Statistică

nordică şi laturile dunărene ale Dobrogei.


Ravena
este ,, forma de relief cu aspect de sant, care
ia nastere pe suprafete inclinate, formate din
roci friabile, in urma scurgerii torentiale.
Convential, se considera ca ravena prezinta
adancimi de la 2-3 m pana la cateva zeci de
metri. Cei mai multi dintre specialisti
definesc ravena ca pe o forma de eroziune
torentiala, mai avansata decat ogasul,
caracterizata printr-un talveg in care apar
mici trepte, repezisuri sau marmite. In
interiorul sau eroziunea conforma este
inlocuita, in mare masura, de cea regresiva.”
Ravene, Podisul Moldovei

Tipologia ravenelor după configuraţia în plan.


(Schumm et al., 1984)
 Dupa criteriul morfometric, formele rezultate prin eroziune in adancime se
pot clasifica astfel:
dupa adancime:
rigole (h=.02-0.5 metri);
ogase (h=0.5-2 metri);
ravene (h › 2 metri) :
putin adanci (h=2-5 metri);
adanci (5-10 metri);
foarte adanci (h › 10 metri);
dupa suprafata de receptie (dupa M. Motoc, 1975):
ravena mica: h=3 metri; s=25 ha.;
ravena medie: h=3-5 metri; s=25-75 ha.;
ravena adanca: h=5 metri; s › 75 ha.;
dupa lungime (I. Baloiu, 1980):
ravene scurte (l ‹ 300 metri);
ravene lungi (l = 300-1000 metri);
ravene foarte lungi (l › 1000 metri);
dupa forma sectiunii transversale se deosebesc doua categorii:
ravene in forma de ”U”;
ravene in forma de ”V”.
Elementele morfologice:

- varful ravenei
- canalul de scurgere
- conul aluvial

Torentul reprezinta un prim stadiu de Diferentierea dintre ravena si


organizare intr-un sistem unitar a torent
retelei hidrografice. Intr-un bazin
torential exista mai multe sisteme de • tipul de depozit
ravene ce se concentreaza catre canalul
• elemente
de scurgere, formand, la partea
superioara, bazinul de receptie al • caracteristici morfodinamice
torentului
TORENTIALITATEA
Geomorfologic
 vãi torentiale înguste în formã de V, vers. abrupti, pante mari
 → procese de eroziune în adâncime
Hidrologic
 curs natural intermitent
 bazin hidrografic redus (x00 – x000 ha)
 cresteri rapide de debite

Factori favorizanti
 Preciciptatii abundente
 Substrat geologic favorabil
 Lipsa vegetatiei arborescente
Potentialul morfodinamic al unui bazin torential:
- parametrii morfohidrografici ai bazinului torential;
- suprafata;
- forma;
- panta talvegului;
- panta medie a versantilor;
- lungimea medie a versantilor;
- parametrii hidrodinamici ai scurgerii;
- debitul lichid;
- debitul solid;
- viteza de scurgere.
- parametrii morfodinamici ai versantilor si ai canalelor de scurgere
- coeficientul de participare a diferitelor categorii de roci
- coeficientul de participare a diferitelor categorii de procese

Cp (%) = s/F * 100

unde:
s – suprafata ocupata de fiecare parametru;
F – suprafata bazinului
Masuri de prevenire si combatere a proceselor de
eroziune in adancime

1. micsorarea volumului de apa scurs pe versanti catre


varful ravenei sau catre obarsia bazinului torential

2. diminuarea concentrarii scurgerii in lungul


versantului

3. diminuarea vitezei de scurgere in canalul ravenei sau


in canalul de scurgere torentiala.
Harta vulnerabilitãþii terenurilor:
1 vulnerabilitate mare ºi foarte mare
la procese glaciare ºi periglaciare
actuale; 2 - vulnerabilitate mare
ºi foarte mare la procese
periglaciare ºi gravitaþionale; 3 -
vulnerabilitate mare ºi foarte mare
la alunecãri de teren ºi ravenãri; 4 –
vulnerabilitate medie la procese
de versant; 5 - vulnerabilitate
mare la procese de albie ºi
versanþi; 6 - vulnerabilitate redusã
la procese de albie; 7 -
vulnerabilitate mare la goluri
subteraneîn depozite triasice (tg)
ºi în depozite liasice (l).
C. in spatiul de campie

1. PROCESE GRAVITATIONALE AREALE

Sufoziune
Tasare

2. EROZIUNE PRIN CURENTI CONCENTRATI


(procese fluviatile)

Eroziune
Transport
Acumulare
SUFOZIUNEA

- agent: apa care circula prin roci

- proces: indepartea particulelor fine din interiorul


rocilor afanate sau poroase

- tipuri:

1. sufoziune chimica

2. sufoziune hidrodinamica
Sufoziunea chimica
- dizolvarea sarurilor – transport in solutie – spatii libere –
migrarea particulelor

Sufoziunea hidrodinamica
- transportul mecanic al particulelor fine

- depasirea vitezei critice de filtare a apei subterane (curgere


laminara curgere turbulenta)

Factori: caract. rocilor (porozitate, marimea granulelor, grd. de indesire)


specificul curgerii subterane
Tipuri: lenta
rapida si foarte rapida
TASAREA

- compresiune exercitata prin greutate proprie sau suprasarcina

Tasarea prin consolidare


- supraincarcare prin constructii, alunecari, naruituri

- indicele golurilor / greutatea materialelor / unitatea de volum

Tasarea de subsidenta
- exploatarea resurselor subterane (petrol, gaze, sare, ape min.)
PROCESE FLUVIATILE
Factori de control ai modificărilor albiilor de râu
tipul de albie
Tipuri de
albii
 Tipuri de albii în
relaţie directă cu
ajustarea geometriei
hidraulice prin
agradare şi
degradare în profil
longitudinalul al
râurilor est-carpatice
relaţiile debit lichid - debit solid
Dinamica patului albiei, r. Suceava, Brodina
caracteristicile geometrice, fizice şi petrografice ale
aluviunilor
Banda granulometrica a albiei r. Siret

60

gravels sands
50 2 - 64 mm under 2 mm

40
%

30

20

10

0
-7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5
Grain size (phi)
eroziunile şi acumulările din lungul albiilor

 Evoluţia actuală a
albiei râului Olteţ, aval
de Balş, cu indicarea
zonelor de eroziune
şi acumulare
Variaţia debitelor lichide şi solide medii anuale ale râului Suceava la postul hidrometric
Iţcani
Variaţia în timp a indicelui de sinuozitate a albiei râului Suceava în zona extracarpatică

35 70
Q, m c/s 60
30

25 50
40

Qs, kg/s
Q, mc/s
20
30
15
20
10
10
5 0
Qs, kg/s
0 -10
1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000

3.5
IS(1960)
Indice de sinuozitate, IS

3 IS(1984)

2.5

1.5

1
0 10 20 30 40 50
Lungim ea raului, L, km
procesele fluviale sub influenţa barajelor

 Cercetarea geomorfologică trebuie să se raporteze la cunoaşterea


faptului că se disting trei perioade de evoluţie:
 - prima perioadă imediat după construirea barajului, caracterizată
prin reţinerea aproape completă a aluviunilor aduse de râu şi
eroziunii locale (afuieri) pe întinse sectoare în aval de baraj;
 - a doua perioadă este dominată de aluvionarea patului albiei
amonte de lac, iar aval de baraj se stabilizează la nivel de pavaj;
 - a treia perioadă corespunde colmatării aproape totale a lacului, iar
transportul solid, amonte şi aval se apropie foarte mult de regimul
anterior amenajării.
Albii minore aval de baraj
Efectul intervenţiilor antropice asupra dinamicii albiei
râului Bârlad
Deformarea profilului longitudinal prin agradare
Forma secţiunii transversale şi tendinţele de modificare sub
influenţa intervenţiilor antropice

100

A. Sediment transport, Q s, kg/s

 Variaţia Q si Qs in River flow, Q , cm/s


sectiunea Vaslui intre 10

1985-2004.
1

0.1

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003
3.4

3.2
B.

Inaltimea patului albiei r.


Bed elevation, Be, cm

 3
Moving average
Barlad la Vaslui intre 1985 2.8

-2004 2.6 Initial series of bed elevation

2.4

2.2 Tim e in m onths, T

2
0 24 48 72 96 120 144 168 192 216

1985 1986 1988 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2004
Albia canalizată a Bârladului are indicii că se va transforma în albie meandrată,
apropiată de condiţiile de evoluţie a albiei naturale a râului

Index of channel asimmetry, AS


0.8 Asimmetry to left
0.6
0.4
0.2
0
-0.2
-0.4
-0.6 Asimmetry to right
-0.8
-1
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200 220
Stream length, L, km
Canalul Barlad in
1978 si 2005
1978 2005
Albie dreapta devine sinuoasa dupa 30 ani
Rolul depozitelor de albie în controlul
morfologiei albiei.
0.400 5

0.350 Channel 4.5

Sorting coefficient, So
0.300
bed
4
D 50, mm

0.250
Right 3.5
0.200 bank
Left 3
0.150 bank
2.5
0.100
2
0.050
1.5
0.000
0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 120.0 140.0 160.0 180.0 200.0 220.0 1
0 50 100 150 200 250
Stream length, L , km
Stream length, L , km

3
1.000
S = -0.7067Ln(L ) + 3.9309

Channel slope, S , m/km


2.5
R2 = 0.654
D 50 - channel bed, mm

1.5
0.100

1
D 50 = 0.0816Ln(L ) - 0.129
R2 = 0.403 0.5

0
0.010
0.0 50.0 100.0 150.0 200.0 250.0 0 50 100 150 200 250
Stream length, L , km Stream length, L , km
Depozitele din perimetrul secţiunii transversale
controlează forma acesteia
 Relaţia lui Schumm (1960) pentru albia r. Barlad
Channel width/channel depth, F

100

F = -0.6677 M + 50.231
r = 0.673

10
0 5 10 15 20 25 30 35
M param eter

SC  B  SB  2 H max
M 
B  2 H max
Evolutia albiei r. Barlad ca rau subadaptat

10 0 0 0
Palaeo
meandres

Meander amplitude, A , m
10 0 0

Meanders
in
10 0 1970

10
10 0 0 10 0 0 0

Floodplain w idth, F w , m