Sunteți pe pagina 1din 95

Citrobacter freundii

LAC+, ONPG+, H2S+, LDC-.


patogen oportunist
infecţii urinare, septicemii, suprainfecţii ale tractului
respirator
nu are potential enteropatogen

~ Salmonella
(SS)
Shigella
• Sh. dysenteriae (subgrupul serologic A)
• Sh. flexneri (subgrupul B)
• Sh. boydii (subgrupul C)
• Sh. sonnei (subgrupul D) (2/3 din cazuri)

• BGN, imobili, oxidaza negativi, catalaza-


pozitivi (excep. Sh. dysenteriae tip1), glc+,
gaz, lac-, cit-, LDC-, H2S-.
• Caractere diferentiale intre subgrupuri- indol,
manita, ramnoza, dulcita
Factori de virulenta
• Ag somatic lipopolizaharidic “O”, termostabil.
• La tulpinile de Sh. dysenteriae şi Sh. boydii neaglutinabile -material
capsular
• Exotoxina termolabilă (toxina Shiga)
– gm 50-1000 kDa
– difuzează extracelular,
– leziuni locale hemoragice care duc la sângerări şi secreţii mucoase
masive.
– 2 subunităţi: A (enzimatică) şi B (de legare) 1:5
– Efect citotoxic: inactivează ireversibil subunitatea ribosomală 60S
– necroza celulelor prin inhibarea sintezei proteinelor
– efect enterotoxic: toxina Shiga blochează absorbţia electroliţilor,
glucozei şi a aminoacizilor din lumenul intestinal, aderând la receptori ai
enterocitelor intestinului subţire.
- efect neurotoxic: febra şi crampele abdominale
Patogeneza
• Sh. flexneri traversează stratul celulelor epiteliale, fiind înglobate de celulele M şi eliberată
prin transcitoză într-o pungă intraepitelială, fagocitate de macrofagele rezidente
• Liza fagosomului şi prin inducerea apoptozei celulare
– IL-1, care recrutează PMN şi duce la infiltrarea masivă a ţesutului infectat şi IL-18,
care activează celulele NK şi stimulează sinteza IFN gama
• Sh. flexneri eliberată din macrofage, aderă prin adezine tip invazine (invasion plasmid
antigens =Ipa; surface presentation antigens =Spa; membrane excretion proteins = Mxi;
virulence proteins =Vir) şi invadează polul laterobazal al enterocitelor
• După ce sunt internalizate, celulele scapă din endosom prin intermediul proteinelor Ipa,
componente ale complexului de transport de tip III, care transferă în celula gazdă
moleculele efectoare ale activării programului apoptozei
• Se deplasează prin polimerizarea orientată a actinei şi se diseminează în celulele
adiacente, evitând astfel contactul cu efectorii imunitari
• Invazia celulelor epiteliale stimulează răspunsul inflamator, cu recrutarea masivă a
neutrofilelor în focarul infecţios, distrugerea severă a epiteliului mucoasei perturbă
absorbţia apei, a nutrienţilor şi a electroliţilor
• Diareea apoasă, sanguinolentă şi mucilaginoasă
• Procesul infecţios autolimitativ
• Bacteriile intracelulare
– Fenotipul "organelle-like movement" (Olm) care
permite celulei bacteriene să „alunece” de-a lungul
filamentelor de actină în celula infectată,
– fenotipul Ics (intracellular spreading) permite
bacteriilor să se disemineze şi să infecteze alte
celule.
– Produsul genei icsA -polimerizarea actinei la polii
enterocitului şi apariţia unei protruzii sau cilindri de
actină.
• Invazia intracelulară -microabcese ale mucoasei în
intestinul gros, urmată de degradarea epiteliului şi
inflamaţia laminei propria, descuamarea, ulceraţii ale
mucoasei, sângerare şi formarea unei
pseudomembrane pe aria ulcerată, alcătuită din fibrină,
leucocite, resturi celulare şi bacterii.
• După autoliză, celulele de Shigella eliberează LPS,
cu efect iritant asupra mucoasei.
• Persoanele infectate cu S. flexneri şi cu anumite
predispoziţii genetice (HLA-B27) pot dezvolta sindromul
Reiter (dureri articulare, iritaţii oculare, disurie), care
poate dura luni până la ani de zile şi poate genera artrita
cronică greu de tratat.
• Toate tulpinile virulente de Sh. flexneri posedă o
plasmidă de virulenţă de dimensiuni mari (230 kb)
denumită plasmidă de invazie,
Yersinia
• bacterie Gram negativă, bacili pleomorfi cu
coloratie bipolara
• microaerofilă, facultativ anaerobă
• catalaza +, oxidaza -
• Rezervor natural:
– Rozatoare
• Creşte facultativ anaerob pe medii
bacteriologice, suplimentate cu sânge sau
cu alte lichide biologice, la 30oC
Patogeneza
• Y. pestis – agentul ciumei
bubonice), infectează rozătoarele
şi poate fi transferată la om prin
înţepătura puricelui.
• Y. enterocolitica şi Y.
pseudotuberculosis produc
simptome patologice
asemănătoare la rozătoare.
• La om Y. enterocolitica produce o
diversitate de manifestări
gastrointestinale, iar Y.
pseudotuberculosis poate produce
o gastroenterită autolimitată.
Ambele pătrund în organism pe
cale orală şi traversează bariera
intestinală prin celulele M care
acoperă foliculii limfoizi pe toată
lungimea intestinului.
Y. pestis
Bubon pestos: ganglioni inghinali măriţi
de volum.

•Yersinia pestis. Coloraţia Leishman (cu albastru


de toluidină)
(1000x). Aspirat din bubon. Numeroşi bacili
coloraţi caracteristic bipolar, uşor de confundat cu
un bacil sporulat, numeroase limfocite

bacili gram-negativi, pleomorfi,


de 0,5-0,8 microni/1-3 microni şi
coloraţi bipolar şi limfocite
Factori de virulenţă
• Yops (Yersinia outer proteins)
• SSTT
– Efect antifagocitar
– proteinele de virulenţă Yop P/J, H, E, O și T
sunt injectate în citosolul celulei ţintă=
injectisom
• defosforilare rapidă a proteinelor care
poartă resturi de tirozină fosforilate în
citosolul macrofagului, a căror
activitate ar fi necesară pentru
fagocitoză
– efecte citotoxice-Yop E. Yop E produce
modificări ample ale citoscheletului, care
culminează cu ruperea microfilamentelor de
actină.
BGNNF de importanta medicala
Bacili Gram negativi nonfermentativi
oportunişti
• Strict aerobi (care nu fermentează glucoza și alte zaharuri, dar le
degradează pe cale oxidativă)
– cca. 20 de genuri şi câteva zeci de specii
– etiologia infecţiilor oportuniste şi nosocomiale
– larg răspândiţi în sol și ape, la animale și pe plante, în special în habitatele umede.
• Morfologia
– bacili Gram negativi scurţi şi groşi (trapezoizi) (Acinetobacter) - bacili lungi şi fini (Ps.
aeruginosa), imobili sau mobili.
• multiple capacităţi nutritionale:
– metabolizează substraturi foarte diverse
• creşterea pe medii foarte selective (Drigalski, cetrimid) sau minimale (apă, glucoză (NH4)2, -
SO4, oligoelemente).
• Pot supravieţui în apă bidistilată, soluţie de heparină, soluţie de substanţe antiseptice şi
dezinfectante.
• Pot fi transmise clonal prin intermediul aparaturii medicale.
• Virulenţa
– adezine, toxine, capacitatea de a forma biofilme , multirezistenţa naturală sau
dobândită la numeroase antibiotice,
Familia Pseudomonadaceae –
grupul pseudomonadelor
Pseudomonas (sensu stricto)
Burkholderia species
g. Comamonas, Acidovorax, Hydrogenophaga
Brevundimonas sp
g. Stenotrophomonas si Xanthomonas

+
Alcaligenes xylosoxydans, Chryseobacterium meningosepticum,
Ochrobactrum antrhropi, Ralstonia pickettii
g. Pseudomonas
• genul Pseudomonas cu 256 de specii, împărţite în 5 grupe
metabolice
• bacterie ubicuitară, în sol, pe suprafaţa materiei vegetale, în
apele dulci şi marine.
• se pot dezvolta la temperaturi scăzute (psichrofilie) sau ridicate
(42oC) şi contaminează produsele alimentare sau farmaceutice
conservate la rece.
• uneori se poate izola din microbiota intestinală a omului şi
animalelor.
• Strict aerob, poate crește în absenţa O2, dar doar în prezenta
NO3

• Ps. aeruginosa – cel mai important agent nosocomial


Grupuri și subgrupuri de omologie stabilite pe Genuri și specii
baza analizei ARNr
I Specii fluorescente Pseudomonas aeruginosa
Pseudomonas fluorescens
Pseudomonas putida
Specii nefluorescente Pseudomonas stutzeri
Pseudomonas mendocina
II Burkholderia pseudomallei
Burkholderia mallei
Burkholderia cepacia
Ralstonia pickettii
III Comamonas sp.
Acidovorax sp.
I Brevundimonas sp.
V Stenotrophomonas maltophilia
3 tipuri de colonii: R, cu aspect de ou prăjit, S /Mucoide (alginat).
Coloniile netede şi mucoide -rol important în colonizare şi virulenţă.
P. aeruginosa Mucoid P. aeruginosa

Agar MacConkey
Producere de pigmenti difuzibili-piocianina
(fenazina – albastru) (geloza nutritiva, geloza-
sange)- produs exclusiv de P. aeruginosa
Pioverdina (fluoresceina)- galben-verde, galben brun-
produs si de alte specii
Pseudomonas fluorescens
• VIS UV
Piocianina Pioverdina
Secretie de piocianina+pioverdina
(verde-albastru)
Piorubina si piomelanina-
rosu/negru
Caractere biochimice

O/F test-oxidativ
Catalaza- “+”
Oxidaza- “+”
Nitrat reductaza-“+”
• Indol -
• RM -
• VP -
• Citrat +
• Ureaza –
• Glc –/oxid
• Lac-
• Zah-
Factor de virulenţă Activitate biologică
Exopolizaharide Aderenţă la epiteliu
mucoide (alginat)- polimeri de Barieră împotriva fagocitelor şi antibioticelor
acid manuronic şi glucuronic Inhibă legarea anticorpilor şi a complementului
Proteaze Leziuni tisulare
elastaza, proteaza alcalină Slăbirea joncţiunilor celulelor epiteliale
(colagenaza) și fibrinolizina Degradarea fibronectinei (expunerea receptorilor)- aderenta oportunista –keratite, conjunctivite,
IU, ITR
Clivarea anticorpilor
Inactivarea α1-antitripsinei, componentelor complementului şi citochinelor
Clivarea receptorilor C3b de pe suprafata neutrofilelor
Stimulează secreţia de mucus
Exotoxina A (ETA) Citotoxică prin inhibarea sintezei proteinelor~toxina difterica (blocarea EF-2)
Toxică pentru macrofage
Mitogen pentru celulele T
Inhibă proliferarea granulocitelor şi macrofagelor
Lipopolizaharide Determinant antigenic pe suprafaţa celulei
Proprietăţi endotoxice mai slabe decât LPS a altor specii Gram negative
Pigmenţi: piocianina (piochelina- Inhibă mişcarea cililor
deriv.), Toxici pentru alte specii bacteriene şi celulele umane
1-hidroxifenazina, pioverdina Stimulează metabolismul oxidativ al neutrofilelor
Inhibă proliferarea limfocitelor
Piochelina- siderofor
Fosfolipaza C Hemoliză
Lezarea ţesuturilor
Distrugerea surfactantului
Fimbrii (pili de tip IV) Aderenţă la epiteliu
Lipaza Lezarea ţesutului
Histamina Pierderea integrităţii epiteliului
Exoenzima S Aderenţa la epiteliu
Citotoxică - ADP-ribozilantă
Leucocidina (Citotoxina) Citotoxică pentru neutrofile şi limfocite
Patologie
• pacienţii spitalizaţi (hematologie, reanimare, urologie, imunodeprimaţi),
după mai multe cure de antibiotice.
• poarta de intrare:
– translocaţia digestivă la bolnavii aplazici;
– focare de infecţie digestive;
– dispozitive intravasculare sau urinare;
– leziuni tegumentare sau ale mucoaselor (arsuri, răni, plăgi
chirurgicale).

• Infecţiile respiratorii
– apar aproape în exclusivitate la indivizii cu leziuni ale epiteliului
tractului respirator inferior (boli cronice pulmonare şi în insuficienţa
cardiacă congestivă) sau imunocompromiși (neutropenii,
chimioterapie).
– Infecţia tractului respirator inferior la bolnavii cu fibroză chistică -tulpini
mucoide
stratul de alginat împiedică legarea anticorpilor la determinanţii antigenici ai suprafeţei celulei
Tulpinile mucoide sunt mai rezistente la fagocitza non-opsonică;
• alginatul este o barieră mecanică pentru antibioticele aminiglicozidice;
• alginatul mărește gradul de aderenţă al tulpinilor mucoide de celulele epiteliale ale tractului pulmonar
• alginatul nu inhibă sinteza anticorpilor specifici, dar pare să inhibe IMC.

• Ps. aeruginosa mucoid nu produce septicemie


• Bacteriemii la pacienţii imunocompromişi, majoritatea nosocomiale
(25% din totalul bacteriemiilor dobândite în spitale)

• Meningite şi abcese cerebrale

• Otite externe , incl. ‘otita înotătorului’.


– La diabetici produce otita invazivă

• Infecţii devastatoare ale ochiului


– keratite bacteriene
– oftalmia neonatala

• Infecţiile oaselor şi articulaţiilor


– osteomielite cronice
– Osteocondrite

• Infecţiile tractului urinar (12% din infecţiile urinare nosocomiale)


• leziuni la indivizii imunocompromiși la nivelul oricărui segment al
tractului gastrointestinal de la orofarige la rect
– etiologia infecţiilor perirectale, diareii la copii, gastroenteritelor tipice și
enterocolitelor necrozante.

• Infecţii ale pielii (incl. foliculite şi acneea vulgaris)

• Endocardita
• Ps. mallei
– parazit adevărat la cal- răpciugă.
– se poate transmite la om.

• Pseudomonas (Burkholderia)
pseudomallei
– bacil aerob Gram negativ, imobil,
saprobiont în sol, apă, orezării, materia
vegetală.
– Crește la 42o, oxidează glucoza, lactoza
etc
– patogen oportunist, un contaminant al
rănilorși agentul meloidozei, o boală
tropicală, fatală la om şi la alte mamifere
domestice.
• Meloidoza este o infecţie
pulmonară.
• La cabaline Ps. pseudomallei -morva,
transmisibilă la om.
– La cal, infecţia implică plămânul, dar
este o infecţie sistemică, cu leziuni
subcutanate ulcerative și adenopatie.
– La om infecţia poate evolua fatal și
începe cu ulceraţii tegumentare sau ale
mucoaselor, adenopatie și septicemie.
Burkholderia cepacia
• Complexul Burckholderia
caepacia (Bcc) cuprinde 9 specii
cu distribuție ubiquitară
• pacienții cu fibroză chistică
– purtători asimptomatici
– infecția poate evolua cu deteriorarea
progresivă a țesutului pulmonar în
câteva luni sau foarte rapid, cu
apariția pneumoniei necrozante și a
bacteriemiei.
– transmitere interumana
– potențial parazitism intracelular
– infecția cu Ps.aeruginosa
favorizează colonizarea
ulterioară cu Burckholderia
caepacia.
• Virulența multifactorială:
– aderența la celulele epiteliale ale gazdei și la mucină prin intermediul
pililor
– producerea de proteaze, hemolizine
– LPS cu toxicitate ridicată și cu o structură care îi conferă rezistență la
fagocitoză
– elaborarea de melanină care protejează celulele bacteriene de
sistemele microbicide
Stenotrophomonas maltophilia

– specie ubiquitară
– colonii verde-lavandă
sau gri
– oxidazo-negativ !!!!
– lizin-decarboxilază
pozitiv
– agent al infecțiilor
nosocomiale de tract
respirator, urinar,
infecții ale plăgilor sau
bacteriemii asociate
dispozitivelor protetice
Genul Acinetobacter
• 20 specii, A. boumannii
• BGNF, saprofite în sol, apă,
apă menajeră și hrană,
comensale ale tegumentului
personalului medical și
pacienților
• patogeni nosocomiali
importanți, mai ales în unitățile
de terapie intensivă.
• bacili Gram negativi, în fază
logaritmică de creștere,
devenind cocoidali, și grupați în
diplo sau în lanțuri de lungimi
variabile, în fază staționară
• Tulpini capsulate
• Strict aerobi, oxid-, cat+, NTR -
• Microbiota tegumentului (25%)
Patologie
• septicemie, 3-5% din pneumoniile nosocomiale, VAP,
endocardite, meningite, infecții cutanate, de plagă
chirurgicală, infecții cutanate, oculare și infecții de tract urinar)
• frecvent rezistent la majoritatea antibioticelor utilizate pentru
tratamentul infecțiilor nosocomiale (inclusiv carbapenemi).
• virulența tulpinilor implicate în diferite infecții, și anume:
– 1) prezența capsulei polizaharidice formată din L ramnoza, D
glucoza, acid D glucuronic, D manoza
– 2) aderența la celulele epiteliale mediată de fimbrii și/sau
polizaharide capsulare
– 3) producția de lipaze
– 4) toxicitatea componentelor polizaharidice ale peretelui celular
și prezența lipidului A.
g. Achromobacter, Alcaligenes,
Ochrobactrum
• bacili Gram-negativi, oxidază-
pozitivi, cu mobilitate de tip peritrih
spre deosebire de celelalte
pseudomonade, care prezintă
mobilitate de tip polar.
• utilizează citratul ca sursă de C,
produc urează și dgradează
glucoza în aerobioză și
anaerobioză
• izolați din microbiota normală,
echipamente de ventilație și
sisteme de dializă, iar ocazional
din sânge, urină, LCR, plăgi,
abcese.
• Ochrobactrum anthropi -izolată din
bacteriemii asociate dispozitivelor
intravasculare
• contaminant produse biologice
Bordetella
• B. pertussis
– patogen exclusiv la om
– infecţii ale tractului respirator- tusea convulsivă
• B. parapertussis
– entitate clinică asemănătoare
• B. avium
– infecţioasă pentru pasari (curci)
• Bordetella bronchiseptica (Bordetella bronchicanis)
– infecţioasă pentru iepuri şi câini
– ocazional poate infecta omul - infecţii respiratorii şi bacteriemii,
în special la pacienţii imunodeprimaţi
• noi specii
– B. hinzii
• bacteriemie si infecţii de tract respirator
– B. holmseii
• bacteriemie la pacienţii imunodeprimaţi
– B. trematum, care produce infecţii de plagă şi otite medii

DIFFERENTIEREA SPECIILOR DE BORDETELLA
PATOGENE LA OM
Crestere Crestere
pe medii pe agar
neseletive Bordet- Ureaza Oxidaza Mobilitate
(TSA, Gengou
MacConkey)

B. pertussis - + - + -

B. parapertussis + + - -

B. bronchiseptica + + + +
B. pertussis

– cocobacil Gram negativ, strict


aerob, capsulat, fastidios
– albastru de toluidină -
granule metacromatice
bipolare
– catalază şi oxidază – pozitive
– metabolizează glucoza fără
producere de gaz, lactoza şi
o serie de aminoacizi
– tulpinile virulente sunt
hemolitice
– bulion sintetic Stainer-
Scholte şi geloză sânge
Bordet-Gengou, incubate în
aerobioză, la 35° - 37°C
– PCR, aglutinare
• Adezine
Virulenta
– hemaglutinine filamentoase (FHA)
– fimbrii
– pertactina (PRN) -OMP

• Toxine: toxina pertussis (PT), toxina adenilat ciclază (ACT), citotoxina


traheală (TCT), toxina dermonecrotică (DNT).
– Toxina pertussis
• leucocitoză, eliberarea histaminei din mastocite, stimulează
secreţia insulinei, are activitate mitogenică.
• structură clasică de tip AB.
• (ADP)-ribozilarea unui grup de proteine reglatoare ale sintezei
guaninei.
– Toxina adenilat ciclază (ACT)
• activată de o calmodulină.
• creşterea nivelului AMPc în celula gazdă.
• In vitro- hemolitica
• ACT face parte din familia toxinelor RTX (repeats in toxin)
(secvenţe nonamerice repetate de aminoacizi, la capătul C al
moleculei).
– Citotoxina traheală
• acidul anhidromuramic, legat cu un fragment dizaharid-tetrapeptid
peptidoglicanic, eliberat de celulele bacteriene în faza de creştere.
• inhibă sinteza ADN în celulele ciliate ale traheii, produce extruzia
celulelor ciliate din epiteliul căilor respiratorii superioare, măreşte
frecvenţa celulelor cu deficit numeric al cililor şi este toxică pentru
alte celule epiteliale.
– Toxina dermonecrotică (DNT)
• vasoconstricţie şi necroză după injectarea subdermică la şoarece.
– Lipopolizaharidul (LPS)
• produce leziuni ale celulelor epiteliale ale tractului respirator
superior şi este imunogenă.

• Imunitatea consecutivă infecţiei previne colonizarea epiteliului
tractului respirator, iar imunitatea postvaccinare este
protectoare faţă de efectele toxinelor.
• Mecanisme de evaziune a sistemului imunitar al gazdei
– Antigenele B. pertussis sunt imunosupresoare
– Citotoxina traheală lizează celulele ciliate ale tractului respirator
superior
– Toxina adenilat ciclază şi toxina pertussis inhibă funcţia celulelor
limfoide, prin inducerea unor nivele intracelulare crescute de AMPc
– Cele două toxine acţionează sinergic la nivelul epiteliului respirator şi
reduc capacitatea de migrare chimiotactică şi fagocitară a PMN, a
monocitelor sanguine, a macrofagelor alveolare şi a limfocitelor
– Variaţia antigenică /de faza a fimbriilor - B. pertussis pot fi afimbriate
sau să poarte unul sau două tipuri de fimbrii

• operonul bvg (bordetella virulence genes) sau vir - mecanism


de reglare cu două componente
• Sursa de infecţie
– pacientul în stadiul cataral timpuriu al bolii
– contagiozitate mare
– copiii sub 5 ani sunt mai sensibili, incidenţă semnificativă şi la adulţi

• Transmitere pe cale respiratorie


– aderarea rapida la celulele epiteliale ale traheii şi bronhiilor
– multiplicare
– interferentă cu mişcarea cililor
– Infectie localizata: bacteria nu trece în sânge, dar produce toxine cu efect necrotic. Epiteliul se infiltrează cu PMN.
• Perioada de incubaţie este de 2 săptămâni

• Fazele clinice
– faza catarală durează 7-21 de zile
– faza de stare (sau paroxistică) - 2-4 săptămâni, marcată de tuse violentă şi inspiraţie zgomotoasă caracteristică
acestei maladii, poate fi însoţită de cianoză, limfocitoza (16000-30000/µL), vomă, epuizare caşectică severă şi
moarte
– faza de convalescenţă, cu episoade de tuse a căror frecvenţă scade progresiv, durează 3-4 săptămâni.
– Mecanismul major de protecţie a organismului uman faţă de infecţia cu B. pertussis este sinteza anticorpilor
neutralizanţi. Titrul anticorpilor specifici faţă de toxina pertussis, hemaglutinina filamentoasă, pertactină şi fimbrii, se
corelează cu un nivel crescut de protecţie fată de infecţie. Dacă se produce, infecţia secundară este uşoară.

• Vaccinul folosit pe scară largă, din anii ’50


celule omorâte de B. pertussis, administrate în asociaţie cu anatoxinele difterică şi tetanică (vaccinul
DiTePer).
– Vaccinarea începe la vârsta de 2 luni, în 3 doze repetate, urmate de două rapeluri la 4-6 ani.
– Vaccinul reduce incidenţa infecţiei, dar este reactogen (produce efecte locale): durere locală, eritem, edem, febră la
30-70% dintre cei vaccinaţi.
Familia Pasteurellaceae
•g. Pasteurella -patogene la animale, om.
•cocobacili Gram-negativi, imobili, aerobi, facultativ anaerobi, cu
aspect bipolar
•catalaza şi oxidaza pozitive

•P. multocida - tractul respirator şi gastrointestinal al animalelor


domestice şi sălbatice.
•La păsări, cal, ovine, porc produce septicemia hemoragică.
•Infectează rănile tegumentare umane, după contactul cu
animalele de casă (câine, pisică).
Alte specii de bacterii Gram-negative

• g. Actinobacillus
– Actinobacillus
actinomycetemcomitans
• cocobacil Gram-negativ cu
creștere lentă adesea
asociat cu actinomicozele
• boala periodontala la
adolescenți, endocardite,
abcese, osteomielita
• sensibil la tetraciclină,
cloramfenicol, penicilină
G, ampicilină și
eritromicină
• Capnocytophaga
– Specii rezidente ale
microbiotei normale
– creștere lentă,
capnofile, Gram-
negative, fusiforme
sau filamentoase
facultativ anaerobe,
care necesită CO2
pentru creștere
– mobilitate prin
alunecare
– Hemolitice
– produce o substanță
care modifică
activitatea PMNN
– bacteriemii și infecții
sistemice cu evoluție
gravă, în special la
pacienții
imunodeprimați
• Cardiobacterium
hominis
– bacil Gram-
negativ pleomorf,
facultativ anaerob,
constituent al
microbiotei
tractului respirator
superior și
intestinal
– ocazional poate
determina
endocardita
• Chromobacterium violaceum
– bacil Gram-negativ asemănător cu pseudomonadele
– produce un pigment violet
– In zonele subtropicale
• abcese, diaree, infecții septice, în urma contaminării
pe cale intestinală sau prin țesutul cutanat lezat.

• ~Eikenella corrodens
– bacil Gram-negativ, de dimensiuni mici, fastidios,
capnofil, constituent al microbiotei cavității orale și
intestinale (40–70% )
– formează colonii invaginate în agar
– oxidazo-pozitiv
– nu fermentează zaharurile
– adesea asociată cu streptococii în infecțiile mixte cu
contaminare orală
Chryseobacterium
– bacili Gram-negativi, lungi, fini, oxidazo-
pozitivi, imobili, proteolitici și slab fermentativi
– formează colonii cu pigment galben, specific
– izolat din puroaie superficiale, conducte și
echipamente medicale expuse la o sursă de
apă contaminată și nesterilizate.
– Ocazional pot coloniza tractul respirator
superior și rareori poate cauza meningită
(specia Chryseobacterium meningosepticum).
– Speciile acestui gen sunt în general
multirezistente la antibiotice
Grupul Kingella
– 3 specii
– Kingella kingae.
– bacili Grma-negativi, cu forme cocobacilare
sau de diplococi, hemolitice pe geloză sânge
– microbiota orala
– ocazional infecții osoase, articulare și ale
tendoanelor
• în urma diseminării în sânge prin
microhemoragiile consecutive periajului
dentar.
Bacterii Gram-pozitive de
importanta medicala
• Familia Bacillaceae, g. Bacillus
– B. anthracis -antraxul la ierbivore și accidental
la om, agent important al bioterorismului;
– B. cereus -intoxicație alimentară și infecții
oculare sau cu alte localizări;
Bacillus anthracis
B. cereus și
B. anthracis
B. thuringiensis
Necesar de tiamină
+ -
pentru creștere
Hemoliză* - +
Capsulă
+ -
polipeptidică**
Liză mediată de
bacteriofagul + -
gamma***
Mobilitate - +
Creștere pe mediu
hidrat de cloral
- +
(2,2,2-tricloro-1,1-
etandiol)
String test + -
Virulența
• La om, sporii pătrund prin leziunile tegumentare (antrax cutanat), rareori prin membranele mucoase
(antrax gastrointestinal) sau prin inhalare (antrax pulmonar).

• Sporii germinează la locul de pătrundere și induc apariția unui edem gelatinos și congestie.

• Bacilii se diseminează pe cale limfatică și sanguină, se multiplică în sânge. Celulele capsulate sunt
virulente și induc antraxul clinic

• Factori de virulența:
– un polipeptid (poli-γ-D acid glutamic) din structura capsulei, care-l protejează de fagocite;
– o toxină alcătuită din 3 componente proteice: antigenul protector (PA), factorul letal (LF) și factorul
edematos (EF).
• Antigenul protector
– Complexele PA + LF sau PA + EF sunt internalizate prin mecanismul endocitozei mediate de
receptor sub forma complexelor heptamerice. După acidifierea endosomului, subunitățile LF și EF
sunt eliberate în citosol.

• EF și LF au rolul componentei active (A), iar componenta PA are rolul de legare de receptorul membranar
(B). Antigenul protector pare să formeze canale pentru trecerea ionilor prin membrana celulei eucariote.
• Factorul edematos -o adenilat-ciclază, dependentă de Ca2+.
• Factorul letal - o metaloprotează dependentă de Ca și de Zn. Complexul LF și PA determină leziunile
tisulare, șocul sistemic și moartea, mediate de nivelele înalte de citochine.
• Răspunsul imun anti PA este protector.
Carbune cutanat – forma buloasa
•Frotiu din amprenta de
splină a şoarecelui
decedat după 48 ore de la
inocularea suspensiei
bacteriene. Coloraţie cu
albastru de metilen policrom
(1000x). Bacillus anthracis şi
celulele splenice apar coloraţi
în albastru, iar capsula
colorată metacromatic în roz.

Frotiu din cultura de 48 ore


pe agar nutritiv. Bacili gram-
pozitivi mari (0,9
micrometri/3-8micrometri)
aşezaţi în lanţuri arcuite,
sporulaţi, cu spor oval situat
central şi care nu
•Bacillus anthracis, detaliu al
•Bacillus anthracis. Cultură de 24 ore pe unei culturi de 24 ore pe agar
agar nutritiv (1/1): nutritiv (x3). Aspectul de "cap
colonii mari de 3 mm, aplatizate, de tip de meduză": periferia
R. coloniei examinată cu lupa
apare înconjurată de
prelungiri laterale ondulate
precum şuviţele de păr.
•Cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de •Bacillus anthracis cultură de 24 ore pe agar cu 5%
berbec(1/1). Coloniile mari, sânge de
berbec (x3). În această imagine de detaliu observăm
rugoase, alb-cenuşii, turtite, nehemolitice
coloniile mari cu diametrul de 5 mm, alb-cenuşii,
aparţin Bacillus anthracis ( jos ); coloniile cu rugoase, cu aspect de "sticlă pisată".
morfologie asemănătoare, dar înconjurate de
o zonă largă de beta-hemoliză aparţin
Bacillus cereus (sus)
B. cereus
• Bacili mari, imobili, sporulati, aerobi, Gram pozitivi, cu capetele în unghi drept, așezati în
lanțuri lungi.
• Se dezvoltă în alimente, unde secretă o enterotoxină și produce intoxicația alimentară.

• emetică
– asociată cu consumul orezului
• diareică
– produsă de consumul cărnii
– asociată cu diaree masivă.
• Enterotoxina poate fi sintetizată nu numai în alimente, dar și în lumenul intestinal.

• Determinanții virulenței la Bacillus cereus:
– 3 fosfolipaze C (lecitinaza, fosfatidil-colin hidrolaza, fosfatidilinozitol-hidrolaza), hemolitice;
– sfingomielinaza, hemolitică;
– hemolizina I (cereolizina), o citolizină termolabilă, activată de sulf -produce microperforații
membranare, care perturbă controlul echilibrului ionic. În sânge, hemolizina I este inactivată de
colesterol, ceea ce limitează efectele patologice în infecțiile naturale;
– hemolizina II, alcătuită din două subunități (cea care mediază legarea și cea activă, cu efecte
necrotice asupra enterocitelor). Activitatea sa nu este neutralizată de colesterol;
– hemolizina III, denumită factorul emetic, este o proteină sau un grup de proteine cu gr. mol. mică,
foarte stabile la căldură, la acțiunea proteazelor și la variația pH. Este un dodecadepsipeptid.

Lecitinaza m. Nagler
g. Clostridium
C. perfringens C.septicum C. novyi C. difficille C. tetani C.botulinum

Lecitinaza + - + - - -
Spor subterminal subterminal central Subterminal subterminal terminal

Mobilitate - + + + + +
Beta hemolizã + + + - + +

Fermentarea + + + + - +
glucozei
Reducerea + + + - - -
nitraților la nitriți
Virulenta
• exotoxine de o mare diversitate structurală, cu proprietăți imunogene
proprii.
– 8 tipuri de tulpini de C. botulinum
– 5 tipuri de tulpini de C. perfringens
• enzime: colagenaze, proteaze, DN-aze, neuraminidaze

• neurotoxine: toxina tetanică (produsă de C. tetani), toxina botulinică


(produsă de C. botulinum);
• enterotoxine: enterotoxina (eliberată de C. perfringens tulpini de tip A)
produce intoxicația alimentară acută la om; tulpinile iota și ε de C.
perfringens produc enterotoxemie la oi, viței, miei și cobai; C. sordelii
produce o toxină hemoragică, asociată cu diaree la viței și oi;
• histotoxine sau toxine citolitice produse de unele tulpini de C. perfringens,
agenții gangrenei gazoase și ai celulitei anaerobe;
• citotoxine (toxine ce acționează asupra citoscheletului), produse de C.
difficile: toxinele A și B ce produc colita sau diareea asociate cu antibioticele
la om sau tulburări diareice la animale. Toxinele care alterează citoscheletul
produc ruperea actinei F (filamentoase) în celulele sensibile.
– toxina A de C. difficile este o enterotoxină puternică.
Organismul Maladia Toxinele letale majore Mecanismul toxicității
C. perfringens tip A Gangrena gazoasă Toxina α Fosfolipaza C dependentă de Ca
C. perfringens tip C Intoxicație alimentară Enterotoxina Modificări de permeabilitate
,, Gangrena gazoasă Toxina α Fosfolipază dependentă de Ca
,, Enterita necrotică Toxina β Citotoxina
C. septicum Gangrena gazoasă Toxina α Hemolizină, citolitică
C. novyi tip A Gangrena gazoasă Toxina α Citotoxină
C. sordelii Gangrena gazoasă Toxina letală Citotoxină
,, Diaree hemoragică Toxina hemoragică Citotoxină, enterotoxină
C. tetani Tetanus Tetanospasmina Neurotoxină, clivajul sinaptobrevinei
C. botulinum tip A, B, Botulism Toxina botulinică Neurotoxină, clivajul sinaptobrevinei
C1, D, E, F, G
C. difficile Diaree și colită Toxina A Citotoxine, ruperea filamentelor
pseudomembranoasă Toxina B de actină
asociată cu administrarea
antibioticelor
Clostridii histolitice

• - contaminări simple
• - celulita anaerobă
• - mionecroza clostridiană (gangrena
gazoasă).
• C. perfringens
– 4 toxine letale majore (α, β, ε, ι (iota):5 tipuri
toxigene: A, B, C, D, E
– 9 toxine minore (antigene solubile) δ, θ
(hemolizină), k (colagenaza), λ (protează), µ, ν
(DN-aza), γ, eta şi neuraminidaza (sialidaza,
creşte vâscozitatea sângelui şi favorizează
tromboza capilară).
– Enterotoxina poate cauza intoxicaţii alimentare
• produce creşterea permeabilităţii capilarelor,
vasodilataţie şi creşterea motilităţii intestinale.
• Toxina α
– o fosfolipază C (o lecitinază dependentă de Ca),
– metaloprotează cu Zn, de 53 kDa,
– produce o hemoliză incompletă pe agar-sânge.
– In vivo, α-toxina produce hemoliza intravasculară, agregare plachetară, leziuni
capilare, liza leucocitelor, hipotensiune şi bradicardie
– Este factorul major al mionecrozei (gangrena gazoasă).
• Toxina-β
– toxină letală majoră produsă de tulpinile B şi C de C. perfringens.
– leziunile enteritei necrotice la pacienţii cu un nivel scăzut al dietei proteice.
• Toxina-ε
– produsă de tulpinile de tip B şi D, ca protoxina
– creşterea permeabilităţii peretelui intestinal, cu creşterea înglobării toxinei,
care acţionează sistemic ca o toxină letală. După intrarea în circulaţie produce
hiperemie renală, edem pulmonar, exces de lichid pericardic.
• Toxina iota
– sintetizată de tulpinile E de C. perfringens izolate din intestinul de viţel cu
semnele enteritei şi ale intoxicaţiei generale.
– alcătuită din două proteine, distincte biologic şi imunologic (iota-a şi iota-b).
Activitatea toxică este produsă de amestecul celor două proteine. Asupra
actine globulare a muşchilor striaţi şi actinei nemusculare - ADP-ribozilate.
– Este dermonecrotică şi letală pentru şoarece.
Enterotoxemia este produsă de enterotoxine, β-toxină şi toxina ε.
• C. histolyticum produce cel puţin 5
toxine-enzime:
• - α-toxina necrozantă şi letală
produce moartea animalelor în 24 de
ore de la injecţia intramusculară.
Tegumentul şi muşchii adiacenţi
zonei injectate sunt complet lizate;

• - β-toxina are efecte colagenazice -


metaloprotează care clivează
colagenul nativ triplu-helix şi
gelatina. Pe baza proprietăţilor fizice
s-au identificat 7 variante de
colagenaze;

• - γ-toxina, o protează activată de


gruparea tiol, ce digeră gelatina,
cazeina, dar este inactivă faţă de
colagen;

• - δ-toxina, o enzimă proteolitică cu


actvitate elastazică, inactivată
reversibil în prezenţa agenţilor
reducători;

• - ε-toxina, o hemolizină labilă la O2,


asemănătoare serologic cu cele
produse de alte clostridii.
• C. difficile

• Agentul colitei pseudomembranoase(PMC) post-tratament cu antibiotice

• C. difficile este toxigen


– enterotoxină (toxina A – de 400-600 kDa)
– citotoxină (toxina B – de 360-500 kDa)

• Toxina A se leagă de gangliozidul GM1 al bordurii în perie a enterocitului şi


este la fel de activă ca şi toxina holerică.

• Toxina B are acţiune predominant citotoxică şi este mai puternică decât


toxina A.

• Diagnosticul infecției cu C. difficile -detectarea uneia sau ambelor toxine în


scaun și prin observarea endoscopică a pseudomembranelor sau a
microabceselor mucoasei colonului la pacienții cu diaree post tratament cu
antibiotice, în special cu ampicilină și clindamicină.

Surse de izolare
Coci Gram-pozitivi
Peptostreptococcus spp. Tractul respirator, infecții intra-abdominale, infecții
subcutanate
Streptococi microaerofili Sinuzite, abcese craniene
Bacili Gram-pozitivi- nesporulati
Actinomyces spp. Abcese intracraniene, pneumonii, infecții ORL

Propionibacterium acnes Infecții cardiace și intracraniene


Bifidobacterium spp. Otite
Bacili Gram-negativi
Bacteroides fragilis grup (Bacteroides fragilis, B. Infecții intra-abdominale, infecții al tractului genital
thetaiotamicon) la femei, infecții neonatale, sepsis
Prevotella spp., Porphyromonas spp. Infecții orofaciale, pneumonii, peritonite,
Prevotella oralis Infecții orofaciale
Prevotella B. oris-buccae Infecții orofaciale și intra-abdominale
P. bivia, P. disiens, Fusobacterium spp. Infecții ale tractului genital la femei
Fusobacterium nucleatum Infecții orofaciale, respiratorii,, abcese intracraniene

Fusobacterium necrophorum Pneumonii


Coci Gram-pozitivi anaerobi Coci Gram-negativi anaerobi Bacili Gram-negativi anaerobi Bacili Gram-pozitivi anaerobi

Penicilina cefalosporine Penicilina cefalosporine Penicilina Penicilina, cefalosporine,


clindamicină vancomicină cloramfenicol clindamicină La tulpinile producatoare de eritromicinã, lincomicină,
vancomicină imipenem penicilinaza: metronidazol, clindamicină, vancomicină,
sparfloxacină cloramfenicol, clindamicină, rifampicină, sparfloxacină
imipenem, cefoxitin și combinatii
cu inhibitori de beta lactamaze
(amoxicilinã – clavulanat,
ampicilina– sulbactam, ticarcilina
– clavulanat).

Nu se folosesc ciprofloxacina și Nu sunt eficiente Nu se recomandă


metronidazolul aminoglicozidele, cotrimoxazolul, metroniodazolul (majoritatea
cefalosporinele de generatia III – bacililor sunt rezistenți).
a, chinolonele și monobactamii
Listeria
• 6 specii
– L. monocytogenes şi L. ivanovii
sunt implicate în patologia
umană şi respectiv animală
– bacil scurt (asemănător ca
morfologie cu Corynebacterium),
uneori grupat în lanţuri scurte,
Gram pozitiv, cu forme
cocobacilare, facultativ anaerob,
nesporulat, necapsulat, pozitiv
pentru catalază, ce creşte uşor
pe geloză nutritivă, iar pe agar-
sânge produce hemoliză
completă de tip β.
– Psichrofile
– -10% dintre adulţii sănătoşi pot fi
purtători de Listeria în intestin
•Listeria monocytogenes. Cultură de 24 ore pe mediul selectiv
PALCAM (1/1). Selectivitatea este dată de polimixină, acroflavină, clorură de litiu, ceftazidim, esculină,
manitol. Coloniile sunt negre sau cenuşii inconjurate de un halou brun-închis.
Teste de identificare

– Catalaza +
– Mobilitate in umbrela la 25oC
– Testul CAMP

L. monocytogenes

Hemoliza in bloc diferita CAMP- Streptococcus agalactiae


de cea in sageata
Diagnosticul diferential al
L. monocytogenes fata de alte
bacterii Gram-pozitive
Hemoliza Mobilitate Hidroliza Crestere
Specia Catalaza At R. T. esculineia 6.5% NaCl

L. monocytogenes + Beta + + +

Corynebacterium sp . + -, alfa =/+ = +/=

S. agalactiae = Beta = = =/+

Enterococcus sp. = -, alfa = + +


beta
• L. monocytogenes este un patogen
oportunist. Risc ridicat de infecţie:
– nou-născuţi, gravide, persoanele
imunocompromise şi debilitate (cu malignităţi,
supuse chimioterapiei sau terapiei
imunosupresoare, cu ciroză sau alcoolism, cu
insuficienţă renală, diabet sau lupus) şi vârstnicii
de peste 60 de ani, la care poate provoca infecţii
severe (septicemie şi meningită).
– mortalitatea la aceste grupe de risc este de 30-
40%.
– Tropism ridicat pentru SNC si placenta
• internalina Inl A Factori de virulenta
• proteina Act A
(inductoare a
polimerizării actinei)
• P60 –declanseaza
endocitoza
• Listeriolizina O
– factor major al
virulenţei esenţială
pentru creşterea
intracelulară a
bacteriei
– hemolizină (Hly).
– Nu este toxică
pentru organismul
animal, dar lizează
eritrocitele,
eliberând cantitatea
de Fe necesar
bacteriei.
– Colesterolul inhibă
ireversibil
activitatea citolitică
a acestei familii de
toxine-enzime.
• Două tipuri de
fosfolipază C (plc A şi
plc B)
Erysipelothrix rusiopathiae
• bacil Gram pozitiv, pleomorf
• colonii mici transparente,
strălucitoare
• Se decolorează uşor şi
uneori apare ca fiind Gram
negativ.
• produce H2S /se deosebeşte
de L. monocytogenes.
Catalaza, oxidaza şi indol
negative. Este beta-
hemolitic
• La om, leziuni de culoare
violacee la degete,
caracterizate prin edem şi
durere, nesupurative
• Endocardite
• Tratament cu Penicilina G
Dignostic de laborator
Catalaza –
Atmosfera de CO2
Crestere pe geloza
sange/chocolat –colonii gri sau
translucide cu hemolzia alfa –
Producere de H2S pe TSI
Aspect pleomorf , bacili, lanturi
scurte, in V, uneori forme
filamentoase
Corynebacterium sp.
•specii patogene pentru om şi animale;
•specii patogene pentru plante;
•specii nepatogene.

C. diphteriae
C. minutisimum - dermatoză a pielii
C. mycetoides -ulcerele tropicale la om
C. urealyticum este agent al infecţiilor
urinare.
C. ulcerans - faringită exudativă sau
ulcere ale tegumentului mâinii la om;
C. ovis poate determina limfadenita
granulomatoasă acută sau pneumopatii cu
eozinofile la om.
C. xerosis
C. pseudodiphtheriticum
C. pseudotuberculosis
C. jekeium
Corynebacterium diphteriae

•agentul cauzal al difteriei (boala eradicata)- toxemie produsa de toxina


difterica
•Tozina lizogenica- tox+
•Boala controlata prin vaccinare
•Toxina de tip AB
•Inhbia sinteza proteica – inactivarea EF2

•degenerarea parenchimatoasă şi depozitarea lipidelor în ficat,


necroza muşchiului cardiac, a ficatului, rinichiului,
corticosuprarenalelor, uneori cu hemoragii ample.

•În stadiile primare, toxina favorizează invazivitatea prin


distrugerea celulelor epiteliale şi a celulelor inflamatorii fagocitare
Forme clinice
• Respiratorie
– Picaturile Pffuger
– Pacienti neimunizati
– Incubatie 2-5 zile
– Simptome: febra, dureri in git, stare generala alterata

– Formarea pseudomembranelor dure (albicioase, gri)

• Extrarespiratorii
– Sistemice - insuficenta renala, hepatica, afectarea SNC
– Forme cutanate – zonele tropicale, favorizate de
intreruperea continuitatii cutanate, suprainfectie cu CGP
Diagnostic de
• Medii selective - Serumlaborator
Tellurite /modified
Tinsdale, Colonii gri, brune cu halou negru

• Geloza sange – colonii nehemolitice

Bacili GP nesporulati, in palisada, L,


V, litere chinezesti, pleomorfici
Evidentierea granulatiilor
metacromatice Babes Ernst

• Cultivare pe mediu
• Loeffler sau Pai

Coloratie Loeffler albastru de metil


Testul Elek pentru producerea
toxinei - imunodifuzie

S-ar putea să vă placă și