ROLUL STATULUI PE

PIATA MUNCII
Piața muncii : reprezinta spatiu economic unde se amplaseaza în mod liber cererea de
forța de muncă, reprezentată de angajatori și oferta, reprezentată de posesorii de forță de
muncă.
 Piata muncii are doua componente:
 cererea de forta de munca, care reprezinta necesarul de munca salariata la un anumit
moment dat pentru desfasurarea activitatii angajatorilor.
 oferta de forta de munca, care este constituita din totalul persoanelor apte de munca
disponibile sa se angajeze si sa devina salariate.
Domeniile de actiune a statului pe piata muncii:
Activitatea legislativa.
Cel mai evidentiat, rol al statului in relatiile de munca se manifesta in activitatea legislativa.
Dupa obiectul reglementarii, normele ce alcatuiesc legislatia muncii se impart in: norme care
reglementeaza raporturile colective de munca si norme care reglementeaza raporturile
individuale de munca. La acestea se mai adauga dispozitiile care privesc administratia muncii.
Legislatia muncii este o legislatie de protectie, adica normele sale au un caracter minimal, cu
exceptia drepturilor personalul si din sectorul public, al caror cuantum este prestabilit de lege.
Datorita interventiei ferme a statului, legislatia muncii acorda o atentie deosebita sistemului de
masuri de protectie sociala a salariatilor si de protectie a intereselor legitime ale angajatorilor.
Aceste masuri pot fi realizate indeosebi prin normele imperative privind salariul minim brut pe
tara garantat in plata, stabilirea duratei maxime a timpului de munca, a duratei minime a
timpului de odihna, reglementarea riguroasa a concedierii colective si individuale.
 Stimularea dezvoltarii economice
Sub acest aspect rolul statului se manifesta printr-o multitudine de actiuni si forme de implicare.
Printre altele statul poate crea locuri de munca prin infiintarea de posturi in functii publice sau
incurajand colectivitatile locale in acest sens.
In acest scop a fost luata hotarirea guvernului Nr. 611 din 15.mai.2002 Guvernul Republicii
Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Strategia ocupării forţei de muncă în Republica Moldova (se anexează).
2. Anual, pînă la 1 august, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi
autorităţile administraţiei publice locale vor prezenta Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
propuneri spre a fi incluse în Programul acţiunilor pentru ocuparea forţei de muncă.
3. Ministerul Economiei şi Comerţului:
va elabora, pînă la 1 noiembrie a fiecărui an, Programul acţiunilor pentru ocuparea forţei de
muncă în baza Strategiei ocupării forţei de muncă în Republica Moldova, ţinînd cont de
propunerile prezentate conform punctului 2 al prezentei hotărîri;
va elabora, în termen de trei luni, în colaborare cu Biroul Naţional de Statistică, lista indicatorilor
statistici necesari pentru monitorizarea implementării sus-numitei strategii care vor fi incluşi în
programul lucrărilor statistice pentru anul 2003, şi va informa anual, pînă la 1 martie, Guvernul
despre mersul realizării strategiei sus-aprobate.
4. Se stabileşte că nivelul garanţiilor principale pentru populaţia Transnistriei, prevăzute în
Strategia ocupării forţei de muncă în Republica Moldova, nu va fi inferior celui stabilit de legislaţie
în ansamblu pe ţară.
[Pct.4 introdus prin HG1288 din 09.12.05, MO172/23.12.05 art.1414; pct.4 devine 5]
5. Controlul asupra realizării Strategiei ocupării forţei de muncă în Republica Moldova se pune
în sarcina Ministerului Economiei şi Comerţului.
Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr. 1473 din 30 decembrie 2017 ;
STRATEGIA NAŢIONALĂ privind ocuparea forţei de muncă pentru anii 2017–2021;
Ce consta in ocuparea forţei de muncă pentru anii 2017-2021 este determinată, în primul rînd, de
necesitatea echilibrării pieţei muncii prin creşterea nivelului ocupării şi a calităţii acesteia, de
sporire a competitivităţii și a angajabilității forței de muncă, de rînd cu un grad mai mare de
incluziune pe piaţa muncii, în special a grupurilor social-vulnerabile. Îndeplinirea acestor
obiective va contribui atît la atenuarea nivelului sărăciei şi a excluziunii sociale, cît şi la
dezvoltarea durabilă a economiei şi, prin urmare, la creşterea calităţii vieţii populaţiei din
Republica Moldova.