Sunteți pe pagina 1din 42

Dr.

Paziuc Alexandru

IAȘI
2-4 noiembrie 2018
2

Reabilitarea psihosocială oferă persoanelor cu


probleme de sănătate mintală:

1. Oportunitatea de a fi respectaţi, încurajaţi şi


ajutaţi în efortul lor de a avea o viaţă normală,

2. Permisiunea de a trăi în comunitate şi de a se


bucura de viaţa socială, în ritmul lor propriu,

3. Posibilitatea de a munci, de a se simţi utili şi


responsabili,

4. Şansa de a contribui la starea de bine a


întregii comunităţi.
3

Autodeterminare;
Orientare spre nevoile şi preferinţele beneficiarilor;
Centrare pe problemele practice ale vieţii de zi cu zi;
Întărirea rezultatelor pozitive obţinute;
Educarea/perfecţionarea abilităţilor existente;
Schimbări în mediul de viaţă (familie, comunitate);
Integrarea şi susţinera tratamentului;
Accesibilitatea serviciilor;
Echipa multidisciplinară;
Continuitatea şi calitatea serviciilor;
Integrarea comunitară;
Orientare spre recuperare;
4

 Recuperarea capacităţii de muncă

 Psihoeducaţie/prevenţia recăderilor

 Schimbări în comunitate (politici, stigma);

 Reintegrare/incluziune socială

 Creşterea calităţii vieţii


5

 Deficitîn motivație
insight
participare activă
cognitiv (atenție, învățare, memorie)
rezolvarea problemelor curente
luarea deciziilor
abilități sociale
 Generează sentiment de neputință, de
pasivitate, inutilitate, culpabilitate, devalorizare,
opoziție față de boală, de tratament și societate,
 Perspectivă negativă asupra viitorului
 Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre
Univers și fiecare pas spre Univers e un
pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de
sine și cunoașterea Universului merg mână
în mână într-o simetrie perfectă."
 Dr M. Scott Peck
 Schimbări ale homeostaziei cerebrale, cascada de reacții chimice
cu eliberare neurotransmițători; 100.000r/s/celulă; peste 50
trilioane
 Transformări dinamice în întreg organismul: respirator, c-v,
digestiv, endocrin……
 Toate reacțiile din organism, sunt declanșate în egală măsură atât
de gândurile intenționate cât și de cele involuntare fiind
răspunzătoare nu numai de ceea ce simțim dar și de modul în care
simțim;
 Putem accepta faptul că tocmai efectele pe termen lung ale
modului nostru obișnuit de a gândi și de a reacționa ar putea fi
cauza unei stări de dezechilibru a organismului = BOALA?
 E posibil să ne deprindem corpul să nu fie sănătos?
 Putem oare deturna, prin modul greșit de a gândi, sistemul de
autoreglare astfel încat lucrurile nefirești, anormale, să fie
percepute în timp ca “firești” sau “normale”?
 “de ce iți este frică de aceea nu scapi”…
 Peste 100 miliarde celule cerebrale, mereu remodelate
și reorganizate de gândurile și experiențele noastre,
supuse unor repetate schimbări operate de stimuli din
lumea înconjurătoare în procesul adaptării;
 Conexiuni de la 40 -50 000 până la 1mil;
 Rețele neuronale;
 Creierul devine capabil să prelucreze gânduri, să
învete lucruri noi, să stocheze și să-și reamintească
experiențe, să manifeste comportamente……devine
instrumentul utilizat pentru dezvoltarea conștientă a
înțelegerii vieții și pentru susținerea subconștientă a
vieții înseși;
 Toate formele de viață sunt predeterminate să fie
expresia propriului bagaj genetic;
 Oamenii au capacitatea unică de a se schimba prin
apariția și dezvoltarea lobului frontal al creierului; locul în
care interacționăm cu lumea și percepem realitatea, ne
imaginăm viitorul, ne influiențează comportamentul, ne
ofera soluții și ne îndrumă pe tot parcursul vieții;
 Prin lobul frontal dispunem de o extraodinară putere de
adaptare, avem posibilitatea de opțiune, de formulare a
intențiilor și de conștiență deplină, ne permite să învățăm
din greșeli și defecte, să ne aducem aminte și să ne
modificăm comportamentul ca să ne descurcăm mai bine
în viață;
 Tracturilineare si seriale - permit procesarea
rationala, logica si impartiala a datelor- IQ

 Axoniiunui neuron sau ai unor grupuri de


neuroni stimuleaza dendritele urmatorului
neuron sau grup eliberand un semnal
electrochimic de-a lungul lantului de neuroni
interconectati, putand fi utilizat pentru orice
gand sau serie de ganduri
 Retele neuronale paralele ce permit
procesarea asociativa preconstienta si
inconstienta a informatiilor – EQ

 Manunchiuri de peste 100.000 n si fiecare n


este conectat cu 1000 alti n (poate actiona
asupra celorlati sau poate fi stimulat de mai
multi neuroni simultan)

 Capabile de invatare, memorare.. In functie de


experienta
 IQ si EQ se sustin reciproc
 Oscilatii
cvasicerebrale de 40 Hz permit
integrarea experientelor perceptive si cognitive
individuale intr-un intreg mai mare, mai plin de
semnificatii sensuri si valori- SQ

 J.B. Haldane si D Bohm ‘50 : stransa analogie intre


procesele cuantice si propriile noastre
experiente interne si procese cognitive
 Canale ionice permit fenomenul de tunelare
cuantica
 Vechea paradigmă – considera conștiința un epifenomen
al propriului creier;
 Noua paradigmă – conștiința este baza existenței iar
creierul este un epifenomen;
 Fizica cuantică – descrie obiectele nu ca “lucruri” definite
ci ca unde de probabilitate. Dar în ce mod se transformă
aceste probabilități în “lucruri” reale ale experienței atunci
când le “observăm“ sau le “măsurăm”?
 Dacă conștiința noastră ar fi un produs al creierului, noi
înșine am fi niște probabilități, iar “cuplarea” noastră cu
obiectul nu ne-ar transforma dintr-o probabilitate în
realitate nici pe noi și nici obiectul;
 Conștiința noastră este substanța primordială a realității,
iar materia (inclusiv creierul și obiectul observației) există
în cadrul acestei substanțe sub forma de probabilități
cuantice;
 Actul observării constă din alegerea dintre probabilitățile
respective a acelei fațete care devine realitatea
experienței persoanei;
 Dacă admitem că propria conștiință nu este, de fapt,
creierul, ci că ea îl transcede și că ne stă în putere să
optăm pentru o probabilitate din mai multe înseamnă că
suntem pregătiți pentru a ne antrena și transforma
mental;
 Intuiție creatoare
 Toate elementele care definesc “Eu” “Tu” – gândurile,
visele, amintirile, speranțele, sentimentele, temerile,
închipuirile, emoțiile, obișnuințele, durerile și bucuriile-
sunt generate și inscripționate în dantelăria celor peste
100 miliarde celule cerebrale;
 Cea mai mică informație generează noi conexiuni între
ele iar repetarea le fixează;
 “Eu”- “Tu” ca individ mă definesc prin modul de
interconectare neurologică specifică a celulelor nervoase
care se bazează pe ceea ce învăț, pe ce-mi amintesc, pe
experiența personală, pe trăirile proprii, pe proiecțiile
individuale, pe acțiuni și pe felul în care gândesc despre
mine
 Lobul frontal este regiunea din creier cea mai adaptabilă
la schimbare și reprezintă mijlocul prin care omul își
dezvoltă gândurile și acțiunile; prin el putem depăși
comportamentele programate și cartografiate genetic
contribuind astfel la progresul/dezvoltarea speciei;
 Dezvoltarea este, în esență, schimbare prin adaptare la
mediu;
 A te schimba înseamnă a deveni altceva: a schimba
modul de a gândi, acțiunile, spusele, comportamentul și
ceea ce suntem; presupune un act conștient de voință,
de a-ți depăși condițiile de viață și survine după o situație
neplacută care ne-a făcut să dorim să acționăm astfel
 Schimbăm ceva în propria persoană;
 Ne dezvăluie mecanismele pe baza cărora putem
înțelege calea de a influența dezvoltarea celulară, cum
natura (caracteristicile controlate de gene) este
influențată de hrană (experiențe de viață, de la
interacțiunile sociale până la nutriție și gândire pozitivă);
 Cum celulele creierului traduc percepțiile (credințele)
minții despre lume în profile chimice care secretate în
sânge controlează soarta celor peste 50 trilioane de
celule;
 Deci sângele nu doar hrănșste celulele, componentele
sale neurochimice, ci și reglementează activitatea
genetică și comportamentală a celulelor. Steve Cole
 Dobbs în 2013 :Celula este o mașinărie ce
transformă experiența în biologie
 Atunci când ne schimbăm modul în care
percepem lumea, sau când ne schimbăm
convingerile, schimbăm și compoziția
neurochimică a sângelui, ce inițiază o schimbare
complementară în celulele corpului
 Funcția minții este de a crea o coerență între
convingerile noastre și realitatea pe care o
experimentăm
 ”ENTROPIE” orice sistem aflat in spatiu si timp
se indreapta spre haos
 INFORMATIA opreste sau poate chiar sa
inverseze entropia - cu cat injectam mai multe
informatii intr-un sistem cu atat el se comporta
mai bine si poate evolua
 Corpul si spiritul nostru au nevoie sa invete, sa
faca miscare, sa rada, sa planga, sa fie sicanate,
sa se adapteze, sa se schimbe…. deoarece
toate aceste lucruri sunt purtatoare de
Informatie, iar Infomatia este VIATA
 Celulele nervoase care ne conturează ca indivizi se află
într-un proces de permanentă organizare, sunt mereu
remodelate și reorganizate de gândurile și experiențele
noastre; sunt obiectul unor repetate schimbări, operate
de nenumărați stimuli din exterior și interior;
 Creierul este o rețea dinamică, în permanentă legare și
dezlegare unele de altele;
 Educația și instruirea operează modificări esențiale ale
creierului, deci părinții, profesorii, vecinii, prietenii, familia
și cultura au contribuit și contribuie din plin la alcătuirea
personalității dvs actuale;
 Credințele tale devin gândurile tale,
 Gândurile tale devin cuvintele tale,
 Cuvintele tale devin acțiunile tale,
 Acțiunile tale devin obiceiurile tale,
 Obiceiurile tale devin valorile tale,
 Valorile tale devin destinul tău.
Mahatma Gandhi
 Procesul de a oferi informații despre boală
și tratament, în mod sistematic, structurat
și didactic cu scopul de a dezvolta la
pacienți și familiile acestora capacitatea de
de a face față simptomelor bolii

Bauml et al.,2003
Psihoeducația
familiei

Deficitul
informațional

Psihoeducația
de bază

Îmbunătățirea
stilului
de viață
> 50% din
reinternări se
datorează
noncomplianței

Deficitul informațional:
Medicația
Psihoeducația de bază este utilă și pentru
prevenția recăderilor

Weiden et al., 1997


noncomplianți
(%) 76%
69%
40%

33%

25%

10 zile 6 luni 12 luni 24 luni

externare Perkins, 2002; Kamali et al., 2006, Lam et al, 2002; Weiden et al., 1997
•Dietă
nesănătoasă
•Consum ridicat
de cafeină și
nicotină
•Sedentarism
•Speranța de viață
scăzută

Îmbunătățirea stilului Obiceiuri nesănătoase


de viață de viață

Strassnig et al., 2006


• calitatea vieții
pe termen lung
• Rezultate mai
bune pe termen
lung
• 20% a ratei de
recădere

Educația familiei Atmosfera familială

Mubarak, 2003; Rittsner 2002; Pischel-Walz et al., 2001,2006


Râzând de propriile greșeli îți poți prelungi viața
(William Shakespeare)

Râzând de greșelile nevestei îți poți scurta viața


(nevasta lui Shakespeare)
33

1. Terapia comportamentală monofamilială


(Leff, Falloon, Hogarty, Tarrier)
- Pacient + familia lui
- Sedinte la domiciliu
- 9 luni
- Implică evaluarea funcțională a familiei, educație asupra
SCH, antrenarea abilităților cheie de comunicare și de
rezolvare a problemelor
- Familii cu risc

2. Grupurile multifamiliale (MacFarlane)


- pacienți + familiile lor
- 9 luni
- Aceleași etape
- Orientare terapeutică
34

3. Grupurile psihoeducative bifocale (Kissling,


Prelapse)
Pacienți și familii în grupuri separate
- Orientare educațională
- Informații despre SCH și prevenirea recăderilor
- Adaptat pacienților tineri cu puține episoade
psihotice în antecedente
- Se începe în spital, se continuă în comunitate

4. Grupuri psihoeducative adresate familiei


pacienților
- Caracter educativ
- Program standardizat cu 12 ședințe cu conținut
teoretic și interactiv
- Fară participarea pacienților
este de aduce treptat pacientul și
familia acestuia de la sentimentele de
neputință, de pasivitate sau de revoltă
față de boală, către o poziție de
colaborare activă cu o viziune realistă
asupra bolii și a modalităților de a-i
face față zi de zi, asupra posibilităților
terapeutice și asupra perspectivelor
de viitor.
 Pacienții și famiile lor pot pune orice fel de
întrebări privitoare la boală;
 Animatorii profesioniști ai grupului (psihiatru,
psiholog, asistenta medicala sau socială)
răspund întrebărilor membrilor grupului și
realizează prezentări clare și detaliate ale tuturor
aspectelor importante ale bolii.
 Înțelegerea mai profundă de către toate
persoanele implicate a cauzelor bolii, a
tratamentului, precum și a efectelor asupra
familiei.
 Pacienții bine informați vor fi tot mai motivați să
accepte un tratament de lungă durată.
 Participanții își pot împărtăși trăirile emoționale și
se pot ajutora reciproc la rezolvarea unora dintre
probleme.
 Grupurile psihoeducative contribuie la extinderea
rețelei de suport social al pacientului.
 Se facilitează reducerea simptomatologiei (mai
ales a celei negative), îmbunătățirea funcționării
sociale a pacientului și a calității vieții pacientului
și rudelor acestuia.
 Alte rezultate pozitive, de ordin subiectiv, sunt
speranța, întărirea legăturii sociale și creșterea
inițiativei și a încrederii pacientului și a rudelor
sale în forțele proprii = empowerment
Are psihoeducația un rol în
procesul reabilitării psihosociale ?