CURS I

INTERVENȚIA ȘI ROLUL
ASISTENŢEI SOCIALE ÎN DOMENIUL
COMPORTAMENTULUI ADICTIV
 CE SUNT ADICȚIILE ?

Adicţiile reprezintă o problemă socială majoră, prin faptul că ponderea persoanelor cu

comportament adictiv este mare. În toate societăţile, un exemplu în acest sens este următorul: rata
alcoolismului la nivel internaţional, în toate societăţiile de tip europen (Canada, SUA, Noua Zeelanda
etc.) este destul de ridicată, ponderea persoanelor cu dependenţă de alcool este de 5-10 %, în România
fiind undeva între 7,5-8 %.
Mai mult decât atât, ponderea socială a adicţiilor afectează piaţa forţei de muncă
(persoanele cu comportament adictiv nu mai pot face faţă la locul de muncă şi cedează)
Dependenţa aduce cu sine nenumărate costuri, atât la nivel de societate (fiind afectat
sistemul medical, economic etc. de aceea se intervine prin programe de prevenţie, terapie şi
recuperare) cât şi la nivel individual, cel aflat în cauză ratându-şi viaţa (abilităţiile sociale se pierd până
se ajunge la un stadiu „larvar”) comportamentul lui având repercursiuni şi asupra familiei, o persoană
cu comportament adictiv îşi „mutilează” familia, membrii ei, ca structură de personalitate.
Orice dependenţă are două laturi:
 una somatică (maifestată prin sevraj)
 una psihică (mai dificil de tratat, deoarece aici se manifestă adevăratele rezistenţe).
Niciodată adicţiile, respectiv alcoolismul nu o să se poată trata exclusiv de către cadrul
medical, pentru că nu poţi reconstitui personalitatea prin medicamente (aici fiind vorba de tratament
medicamentos, în special sedative, tranchilizante etc.) cheia spre tratament fiind intervenţia în planul
terapiei şi reabilitării psihologice, aici acţionând specialişti ca: psihologi, asistenţi sociali etc.
În acest areal al adicţiilor, ponderea specialiştilor în abordarea ştiinţelor compotamentale, este mai
mare decât a medicilor, poate numai în clinicile de dezintoxicare predomină cadrul medical (dar în
clinicile de dezintoxicare rata de eficienţă este foarte scăzută, de 0.5 %).
 CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN LUMEA NOASTRĂ CU ADICŢIILE?

Când se vorbește despre dependenţă, oamenii sunt tentaţi, în zilele noastre, să considere
că problema abuzului de droguri şi alcool este o problemă unică în istoria omenirii, acest lucru nu este
adevărat decât într-o mică măsură: problema abuzului şi dependenţei de alcool şi droguri a existat în
toate epocile istorice, însă acum senzitivitatea şi amploarea percepţiei sociale este mai mare decât în
trecut, datorită existenţei mass-media şi atitudinii politicii , care amplifică percepţia societăţii asupra
acestei probleme (dacă vorbim de droguri, toate societăţiile contemporane sunt angrenate într-o
luptă împotriva acestui flagel al drogurilor, considerate a fi un „rău absolut, care trebuie extirpat”).
Orice abordare complexă are şi reversul medaliei, astfel încât acest discurs al prezentării drogurilor ca
un rău absolut, creează reprezentarea tentaţiei, a ”fructului oprit” ce face trimitere la faptul că un
lucru este dorit doar atunci când nu-l poţi avea oricând, oriunde (aici tinerii cad pradă cel mai mult,
deoarece teribilismul şi gustul pentru risc specific vârstei caută tocmai acest lucru: interzisul).
Deci problema abuzului şi dependenţei a existat dintotdeauna, doar că astăzi lupta este
mai mare, orice civilizaţie a fost conştientă de pericolul abuzului/dependenţei, respectiv consecinţele
ei, deci putem spune că, practic, nu exista moment în istorie în care omul să nu fi fost conştient de cât
de periculoase sunt adicţiile. De aici rezultă întrebarea:
DE CE OMUL CONTINUĂ SĂ CONSUME DROGURI, ŞTIIND DE EFECTELE
ADVERSE ASUPRA MULTIPLELOR DIMENSIUNI ALE VIEŢII LOR?
 RĂSPUNS……
Răspunsul este relevant în două planuri:
I. planul opiniei comune
II. planul explicației elaborate ştiinţific

Planul opiniei comune are ca explicaţii următoarele:

 oamenii consumă alcool şi alte droguri pentru că ar fi plictisiţi şi pentru că au
nevoie de stimulare, de trăiri mai aparte;
 un alt răspuns se concentrează asupra faptului că: oamenii consumă alcool şi
droguri datorită faptului că au dureri: atât la nivel somatic cât şi la nivel psihic
(la baza adicţiei de orice tip stau mecanismele durerii şi plăcerii) sau că
prezintă teamă, supărare, nervozitate;
 0 altă explicaţie în acest sens afirmă că frustrarea, incapabilitatea de a se
bucura de viaţă (în mod natural) ar fi o cauză în acest sens, iar o ultimă opinie
constă în faptul că: oamenii se orientează spre alcool şi alte droguri, în
speranţa de a obţine alinare, relaxare, pace, linişte, euforie, dorinţa de
experimentare, de ”a fi high”.
 ÎN CEEA CE PRIVEŞTE EXPLICAŢIILE ŞTIINŢIFICE, AVEM O SERIE DE RĂSPUNSURI PRECUM:

1. Oamenii în fond consumă alcool şi alte droguri, pentru că ei caută plăcerea: iar alcoolul şi alte droguri îi
pot face pe oameni să se simtă într-un anume fel, să se simtă mai bine. Drogurile au două acţiuni asupra organismului
uman: fie stimulează, dau vitalitate, respectiv poftă de viaţă, fie deprivează la nivel neuropsihic: acţionând ca un
anestezic psihic, distorsionând la nivel psihic: senzaţii, percepţii şi reprezentări. Toate aceste trei efecte : stimulare,
anestezie şi distorsiunea perceptelor sunt asociate cu o trăire a plăcerii (dar cum plăcerea e la pachet cu durerea, numai
într-un fel ele conferă plăcere şi nu durere, până la un anumit punct: te simţi din ce în ce mai bine, apoi din ce în ce mai
rău, dacă se întrece limita se declanşează saturaţia), dar din păcate dependenţii ajung în situaţia în care nu mai
consumă ca să simtă plăcere, ci îşi iau doza pentru a evita durerea produsă de sevraj.
2. Oamenii consumă alcool şi alte droguri pentru a reduce distresul, tensiunea, angoasa, anxietatea, ele pot
produce o evadare temporară dintr-o realitate percepută ca banală, insuportabilă, tristă (alcoolul e un drog anestezic,
face viaţa mai suportabilă). Dintre cele trei efecte ale drogurilor: stimulare, anestezie, distorsiunea percepţiei, într-o
primă fază apare stimulenţa, dar apoi apare starea de anestezie.
Privind distorsionarea percepţiei, un astfel de exemplu sunt aşa numitele „droguri de călătorie”, precum LSD-ul, ce
determină senzaţia unei călătorii, iar stările psihice sunt descrise ca fiind excepţionale întrucât: senzaţiile, percepţiile
sunt distorsionate, lucru ce face persoana să se simtă ca şi cum ar fi într-o altă lume: sunetele se transformă (pentru cel
aflat în starea produsă de drog) în fascicule de lumini mişcătoare, de aceea este bine ca după ce îşi ia doza de LSD,
individul să fie însoţit în ”călătorie”, întrucât senzaţiile şi percepţiile sunt denaturate într-o aşa mare măsură încât există
pericolul unei sinucideri, prin aruncarea de la etaj, pentru cel în cauză nefiind vorba de o sinucidere, el
neconştientizând acest lucru.
3. Oamenii s-au confruntat dintotdeauna cu presiunea conformităţii sociale, modelelor de conformitate
socială ce spun că nu este ilicit şi că dimpotrivă, este recomandabil să trăieşti bucuriile sau tristeţiile şi să consumi
alcool (de exemplu, în trecut războaiele erau de neimaginat fără alcool, plus sărbătorile ca: Paşte, Crăciun, nunţi,
botezuri inclusiv înmormântări). Datorită faptului că există această presiune socială, pentru a nu fi marginalizat prin
diferite etichete ca: „pocăitul”, „ciudatul” etc. individul se supune practicii consumului, spre exemplu adolescenţii,
tinerii în general sunt sub puterea grupului de egal şi dacă refuză să se conformeze grupului există riscul de a fi respinşi,
excluşi. La adolescenţi şi tineri, experimentarea consumului de droguri şi alcool face parte a unui ”ritual de trecere”
( termenul este reprezentativ pentru societăţile arhaice, privind trecerea de la etapa de copilărie la cea de maturitate)
pentru că cel care este văzut că bea şi fumează este considerat de ceilalţi ca fiind cool.
La acestă vârstă apare gustul pentru risc, aventură, fiind vârsta la care se edifică personalitatea (se
consideră ca a fi matur înseamna a face ceea ce vrei tu, nu ce vor alţii ca tu să faci).
4. Condiţionarea socială vine şi din partea mass mediei contemporane, care în multe cazuri
înfăţişează drogurile ca o parte a unei tehnologii ce ne poate ajuta să ne facem viaţa mai frumoasă, mai
bună decât este în realitate (de exemplu în anii ’70, ’80, ’90 eroul principal dintr-un film era afişat cu
paharul de whisky în mână, iar cocaina era prezentată în filme ca simbol de rafinament şi distincţie
socială; trupele rock din anii ’60, ’70 precum Beatles, The doors etc. aveau mesaje sugestive de genul:
„Angels dust” în traducere Praful îngerilor, în legătură cu consumul de droguri, pe atunci ei erau idolii
tinerilor.
De multe ori, mass media (toate sursele ei: presa, televizor, radio, internet) promovează ideea cum că:
plăcerea, bucuria, fericirea sunt undeva în afara noastră (n.b. adevărata fericire nu o gasim decât în noi
înşine) în nişte adjuvante, trimiţând înspre: droguri, tutun, sex.
5. Oamenii consumă alcool şi alte droguri pentru că în unele cazuri drogurile sunt prescrise în
explorarea relaţiilor mistice, în anumite triburi se consumă plante cu efect halucinogen, utilizat de
preoţi/şamani (aici avem dovada că orice cultură a consumat droguri), explicaţia fiind acţiunea drogurilor
asupra neurotransmiţătorilor, de unde rezultă ideea că: bucuria, excitarea poate fi extrasă, atribuită fără
efort propriu, aceste stări obţinându-se în mod artificial prin consumul de droguri. (Și la unele animale s-
a observat , că există consum de droguri, de ex. urşii care consumă miere intrată în fermentaţie, sau
 CONCLUZIE…..

O concluzie de ordin pragmatic, ar fi că: este nerealist ca societatea să-şi propună să eradicheze
drogurile; interzicerea unui lucru duce automat la împuternicirea mafiei, prin contrabandă, deoarece
prohibiţia nu a dus la diminuarea consumului de alcool.
Prin urmare, ce putem face, dacă nu putem elimina drogurile din societate?
Putem căuta un mod de convieţuire cu alcoolul şi drogurile, o modalitate de consum care să producă
daune suportabile.

Deci trebuie găsită o manieră de convieţuire cu drogul, nu doar de a promova modele socialmente
prezentate, ci şi de a dezvolta programe specializate de prevenţie, terapie şi recuperare respectiv
reabilitare în materie de adicţii, aşadar locul de muncă în acest domeniu este asigurat pentru asistenţi
sociali (în ceea ce priveşte consilierea), care trebuie să lucreze alături de psihologi şi medici, astfel
încât rezultatele să fie optime.
UNDE SE POATE AJUNGE…???
CE PUTEM FACE ???
IN LOC DE FINAL……