CONCURENȚA ȘI

FUNCȚIONALITATEA PIEȚELOR
CURS 1
Conf.univ.dr. Badea Liana
Departamentul de Doctrine Economice si Comunicare
 CONCURENŢA - MOTOR AL ECONOMIEI DE PIAŢĂ
„Toate sistemele, fie ele liber consimţite sau impuse, odată
complet înlăturate, sistemul libertăţii naturale, simplu şi
evident se organizează de la sine. Orice om, atâta vreme
cât nu încalcă prevederile legale, este liber pe de-a întregul să-
şi urmărească propriul interes, aşa cum consideră el şi să
participe la competiţia cu ceilalţi oameni sau clase
sociale, cu toate forţele şi posibilităţile sale.”
Adam Smith
 1.1. Locul concurenţei în cadrul gândirii economice

James Steuart Adam Smith David Ricardo J.B. Say Frederic Bastiat J. S. Mill S. Jevons

A. Cournot F. Edgeworth L. Walras A. Marshall J.B. Clark F. Knight J.M. Keynes P. Sraffa

E. Chamberlin J. Robinson H. von J.M. Clark F. A. von L. von Mises G. Stigler M. Friedman M. Porter
Stackelberg Hayek
1.2. Abordări conceptuale

Într-o accepțiune largă, din punct de

vedere teoretic, CONCURENŢA este
considerată a fi o denumire specifică
dată relaţiilor dintre toţi cei care
acţionează pe aceeaşi piaţă pentru
realizarea propriilor interese, în
condiţii de libertate economică
(vezi Dicționarul de Economie).
OECD: „Concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă
în care firme sau vânzători se luptă în mod
independent pentru a câştiga clientela
cumpărătorilor, în scopul de a atinge un obiectiv
economic, de exemplu, profituri, vânzări şi/sau
împărţirea pieţei.
În acest context, concurenţa este adesea echivalentă
cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la
preţuri, calitate, servicii sau combinaţii ale acestor
sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”.
(Khemani, R.S., Shapiro, D.M., Glossaire
d’economie industrielle et de droit de la
concurrence, Paris, 1995, p.23)
 Tipologia concurenţei
A) Din punct de vedere etic:
 loială;
 neloială.
 Concurenţa loială se referă la concurenţa onestă dintre cei ce produc
mărfuri, prestează servicii, execută lucrări sau asigură circulaţia bunurilor şi
distribuirea lor consumatorilor, fiind încurajată şi ocrotită prin lege.
 Concurenţa neloială (incorectă) se referă la orice act sau fapt contrar
uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Tacticile şi
metodele concurenţei neloiale sunt foarte variate, dar cel mai des pot îmbrăca
următoarele forme:
 utilizarea similitudinii de aspect (de denumire, formă a produselor, ambalaj
etc.),
 folosirea omonimiei,
 denigrarea,
 coruperea personalului concurenţilor,
 spionaj economic,
 publicitate mincinoasă etc.
Exemple de concurență neloială
 Tipologia concurenţei

 B) Din punct de vedere al marketingului:

 Concurenţa directă apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice
sau similare adresate aceleiaşi categorii de nevoi ale consumatorului (de
exemplu: nevoia fiziologică de a bea se poate satisface prin consumarea
unei băuturi pe bază de fructe – Santal /Cappy/Granini/etc.).
 Concurenţa indirectă se referă la întreprinderile care realizează
produse diferite, destinate să satisfacă aceeaşi nevoie sau nevoi diferite.
 Exemple:
 1) nevoia de petrecere a timpului liber poate fi satisfăcută fie prin vizionarea
unui spectacol de teatru, fie prin vizionarea unui film. În acest caz cei doi
prestatori de servicii intră în relaţii de concurenţă indirectă.
 2) o firmă de turism se află în concurenţă indirectă cu una ce oferă bunuri
de folosinţă îndelungată, deoarece consumatorii, în limita venitului
disponibil, vor opta, fie pentru o excursie, fie pentru a achiziţiona mobilă
de sufragerie.
Tipologia concurenţei
 Pentru a surprinde şi mai bine tipologia concurenţei existente pe piaţă,
Philip Kotler distinge existenţa altor patru subtipuri de concurenţă,
pornind de la gradul de substituire a produsului, acestea regăsindu-se
în structura celor două categorii enunţate în slide-ul anterior.
 B1)Concurenţa de marcă se manifestă în cazul acelor întreprinderi
care oferă produse sau servicii similare aceleiaşi categorii de
consumatori la preţuri similare (o concurenţă directă din punct de
vedere al producătorului). Exemplu: concurenţa între producătorii de
laptopuri (Acer, Sony, Dell, Toshiba etc.)
 B2)Concurenţa la nivel de industrie apare între întreprinderile care
oferă aceleaşi produse sau clasă de produse, aceasta fiind tot o formă a
concurenţei directe privită din punct de vedere al producătorului
(exemplu: toate firmele din industria produselor lactate).
Tipologia concurenţei
 B3)Concurenţa formală apare între acele întreprinderi care oferă
produse destinate să satisfacă aceeaşi nevoie. De exemplu, nevoia de
transport rutier poate fi satisfăcută fie prin achiziţionarea unui
autoturism, a unei motociclete, a unui scuter sau a unei biciclete.
Aceasta reprezintă o formă a concurenţei indirecte.

 B4)Concurenţa generică apare între întreprinderile care îşi dispută

aceleaşi venituri ale consumatorilor, aceasta fiind de fapt, o concurenţă
indirectă (exemplu: o întreprindere ce oferă electrocasnice şi un
magazin de haine).
Tipologia concurenţei
C) Din punct de vedere economic:

Concurenţa perfectă

Concurenţa imperfectă

Monopolul

Concurenţa monopolistică

Oligopolul

Monopsonul şi Oligopsonul
Workable competition
 Este caracterizată prin trei factori:
 Primul se referă la necesitatea ca piaţa să fie deschisă, agenţii
economici bucurându-se de acces liber pe piaţă, în contextul
inexistenţei unor obstacole artificiale pentru pătrunderea pe piaţă.
Concurenţa eficientă tolerează doar oligopolul şi oligopsonul, dar nu şi
monopolul sau monopsonul.
 Al doilea factor se referă la necesitatea ca agenţii economici să dispună
de libertate de acţiune pe piaţă. Astfel, fiecare dintre întreprinderile
aflate în competiţie trebuie să-şi poată stabili în mod autonom propria
politică în relaţiile cu ceilalţi concurenţi şi cu consumatorii.
 Al treilea factor are în vedere cerinţa ca utilizatorii şi consumatorii să
beneficieze de un grad satisfăcător de libertate în alegerea
furnizorului şi mărfii dorite.
 Piața relevantă este, de regulă, rezultată din
legislația în materie. Pentru piața internă - vezi
Legea Concurenței.

piaţa relevantă a
produsului;
În Uniunea Europeană
(în ţările membre,
inclusiv în România),
piaţa relevantă este
privită sub dublu aspect:
piaţa relevantă
geografică.
Piaţa relevantă a produsului
 Piaţa relevantă a produsului = totalitatea produselor marfare
considerate de cumpărători ca substituibile (adică asemănătoare
sau suficient de apropiate – ca proprietăţi, caracteristici, preţ,
destinaţie, respectiv natura nevoii satisfăcute - pentru a constitui o
alternativă economică reală atunci când cumpărătorul decide
să cumpere).
 Plajei produselor substituibile din punctul de vedere al cererii i se
adaugă mărfurile considerate substituibile din punctul de vedere al
ofertei.
 Determinarea pieţei relevante a produsului începe cu
precizarea bunului (mărfii) pivot, considerat de referinţă sau al
cărui producător este supus analizei.
 Urmează apoi delimitarea bunurilor care sunt substituibile (efectiv
sau potenţial) respectivului bun.
Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008
Piaţa relevantă a produsului
Este delimitată prin tranzacţiile efectuate cu bunul x (bunul pivot), dar şi cu
toate celelalte bunuri (y,v, w etc.) a căror cerere reacţionează la modificarea
preţului bunului x(caeteris paribus).

Instrumentul folosit este coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii

în funcţie de preţ (Kecy,v,w /Px) determinat după relaţia:

Kecy/Px = Δ%Cy/ Δ%Px

Δ% - modificarea procentuală;

Cy - cererea pentru bunul substituibil (luată în calcul înainte și după modificarea

prețului bunului x);

Px - prețul bunului x.
Elasticitatea încrucișată

Dacă Kecy/Px >0, Dacă Kecy/Px =0,

bunurile de tip y sunt Dacă Kecy/Px <0, bunurile de tip y sunt
substituibile bunului bunurile de tip y sunt indiferente față de
x (în cerere) și fac complementare bunul x și nu fac
parte din piața bunului x (în cerere). parte din piața
relevantă. relevantă a bunului x.
Circumscrierea pieţei relevante a produsului pe baza elasticităţii încrucişate a
cererii în raport de preţul produsului-pivot întâmpină dificultăţi şi limite
semnificative, fiind considerată un ghid necesar, dar imperfect.

Din punct de vedere logic, se apreciază că dacă în urma creşterii

preţului la bunul x, cererea pentru alte bunuri (y, z, v, w ale căror
preţuri nu s-au modificat) creşte substanţial (Kecy,z,v,w /Px are valoare
ridicată), ele sunt substituenţi facili ai bunului x și se includ în aceeaşi
piaţă relevantă, iar scumpirea bunului x nu-i afectează pe
consumatori.

Din contră, dacă Kecy,z,v,w/Px are o valoare redusă, înseamnă că prin

majorarea preţului bunului x, bunurile y, z, v, w sunt înlocuitori slabi pentru
consumatori. Pentru majoritatea consumatorilor, bunăstarea este afectată,
cea mai mare parte dintre ei achiziţionând bunul care s-a scumpit, ceea ce îi
permite comerciantului (ofertantului) majorarea încasărilor şi a profitului
(chiar şi atunci când cantitatea vândută scade, dar nesemnificativ comparativ
cu sporirea preţului).

Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008
Limite ale coeficientului elasticității unitare în
stabilirea pieței relevante

1) Amploarea modificării
(creşterii) preţului
bunului x; Se ştie că un consumator îşi
modifică programul de achiziţii
dacă această creştere este şi de consum (caeteris paribus)
modică, plaja bunurilor preferând bunul y bunului x,
substituibile este redusă şi doar în măsura în care preţul
invers, când creşterea bunului x s-a modificat
semnificativ.
preţului este semnificativă.

Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008
 Limite ale coeficientului elasticității unitare în
stabilirea pieței relevante
 2) Evoluţia cererii (pentru bunurile y, z, v, w etc, considerate substituibile
bunului x şi ale căror preţuri nu s-au modificat) depinde de numeroase
împrejurări.
 Câteva dintre ele determină cererea pieţei pentru un bun oarecare y:
 Cy = f(Py, Px, Nc, V, Pr, A, Pb, In etc)
 Py - preţul de tranzacţie al bunului y considerat dat;
 Px - preţul de tranzacţie al bunului x care creşte;
 Nc - numărul de consumatori ai bunului y;
 V - veniturile medii ale menajelor;
 Pr - preferinţele subiective ale consumatorilor pentru diferite categorii de bunuri;
 A - anticipările pe care consumatorii le fac asupra preţurilor şi veniturilor;
 Pb - amploarea publicităţii;
 In - intensitatea nevoilor care pot fi satisfăcute opţional fie prin bunul x, fie prin
bunul y, fie prin reţete de consum opţionale din cele două.
Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008
 Modificarea oricăreia dintre împrejurările de mai sus va determina
modificarea (creşterea şi/sau scăderea) cererii pieţei bunului y a.î.
cererea viitoare probabilă (Cy) se va determina prin relaţia:

C1y =Coy± (Kecy/Px + Kecy/Nc + Kecy/V + Kecy/Pr + Kecy/A + Kecy/Pb + Kecy/In) Coy

 Variația totală a cererii bunului y trebuie separată pe fiecare factor de

influență a.î. calculul elasticității încrucișate să fie relevant în vederea
adoptării unei decizii.
 În lipsa unui asemenea calcul, care presupune atente studii de piaţă, se
obţin coeficienţi de elasticitate încrucişaţi pozitivi ridicaţi şi o substituţie
exagerat de puternică a bunului x cu altele incluse în aceeaşi piaţă
relevantă.

Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008
Limite ale coeficientului elasticității unitare în
stabilirea pieței relevante
 3) Există cumpărători profund ataşaţi unui produs - aşa-zişii
cumpărători fideli și captivi, ale căror decizii de achiziţie sunt
fundamentate mai puţin pe calcul economic relaţional (vezi
teoria comportamentului consumatorului) și mai mult pe
elemente de tradiţie, continuitate, sentimentalism etc.
 Ei renunţă cu greu la produsul consumat în mod uzual, iar
includerea lor în cercetările de piaţă restrânge dimensiunile
pieţei relevante sau conduce la coeficienţi de elasticitate
încrucişaţi reduşi.

Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008
Limite ale coeficientului elasticității unitare în
stabilirea pieței relevante

 4) Coeficientul elasticităţii încrucişate a cererii bunului y în

raport cu preţul bunului x nu este unic, ci înregistrează mari
variaţii în funcţie de vârstă, sex, statut socioprofesional, reşedinţă
etc. în cazul consumatorilor.

 5) Creşterea preţului la bunul x poate fi însoţită de creşterea

cererii pentru marfa y, nu pentru că ele ar fi substituibile, ci
pentru că s-au modificat preferinţele, gusturile şi alţi factori
(condiţii) de care depinde cererea. În astfel de situaţii se
creează falsa impresie că cele două mărfuri formează aceeaşi piaţă
relevantă.

Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008
Concluzii cu privire la importanța elasticității
încrucișate în determinarea pieței relevante
 Pe lângă elasticitatea încrucişată a cererii în funcţie de preţ,
ca argument de bază pentru a evalua substituibilitatea
diferitelor mărfuri şi includerea (sau nu) în aceeaşi
piaţă relevantă rămân caracteristicile de bază ale
bunurilor, ele fiind în ultimă instanţă factorul determinant
în decizia de achiziţie.
 De aceea, testul elasticităţii încrucişate în funcţie de
preţ trebuie completat cu sondaje de opinie - în funcţie
de vârstă, sex, categorie socioprofesională, reşedinţă etc. -,
deşi rezultatele acestora nu pot fi argumente ale autorităţilor
care supraveghează concurenţa.

Bibliografie: Gavrilă I, Gavrilă T., Competitivitate și mediu concurențial, Editura Economică, București, 2008